Declaraţii halucinante despre război civil la Minsk. Merkel şi Macron propun o misiune de mediere. Putin este invitat să participe

Se confirmă ce vă spuneam în urmă cu câteva zile: occidentalii caută să aplice din nou „formatul Normandia“ de negocieri în cazul unei situaţii de criză apărute în zona proximă din estul european, Belarus în acest caz. Şi lucrurile se pun în mişcare.

Cu atât mai mult cu cât  mai existase o ofertă de mediere, lansată pe cât de rapid, pe atât de fără succes de Polonia şi Lituania, respinsă imediat de Lukaşenko. Motivaţia este uşor de înţeles deoarece, istoric vorbind, între ţările respective există deosebit de multe diferende, iar acum chiar o stare de tensiune mai mult decât evidentă.

În acest moment, în urma întâlnirii de joi de la Fort Bregancon dintre preşedintele Macron şi cancelarul Merkel, apare ideea că formatul Normandia poate fi folosit din nou, mai ales în lumina rezultatelor pozitive obţinute până acum în cazul Ucrainei: zilele astea se vor întâlni şefii echipelor de consilieri politici ai şefilor de stat şi guvern din Franţa, Germania, Rusia şi Ucraina, pregătind summitul din septembrie care va însemna intrarea în ultima etapă a pregătirii atât de mult doritului acord de pace. Deci se poate ca negocierile să producă rezultat, aşa cum o demonstrează din ce în ce mai numeroasele zone de încetare a focului decise de-a lungul liniei de front şi de deschidere a unor noi puncte de trecere, semnele încurajatoare că negocierile nu sunt numai teoretice şi că părţile se ţin de angajamentele de la prima Conferinţă de la Paris.

Iată mişcarea extrem de interesantă de deschidere făcută de Macron în conferinţa de presă comună cu Merkel de joi:

„Un dialog între autorităţi, opoziţie şi societatea civilă este ceva realizabil. Sperăm că acest dialog să fie demarat de cetăţenii din Belarus. Dar UE este pregătită să susţină acest dialog, asta dacă rolul nostru de mediere poate să fie util şi să folosească celor din Belarus, împreună cu alte instituţii, mai ales OSCE, incluzând Rusia într-un dialog foarte serios. Şi eu, şi doamna cancelar şi preşedintele Consiliului European am avut mai multe schimburi de păreri cu Vladimir Putin în ce priveşte Belarus, am avut de la început un dialog deschis deoarece avem convingerea că stabilitatea şi posibilitatea unei relaţii între UE şi Rusia depinde şi de acest dosar... Nu vrem să asistăm la o replică la ceea ce am văzut în anii trecuţi, mai ales în Ucraina. Am fost extrem de clari cu Putin asupra acestui punct“.

După ce a reamintit că există şi o propunere de mediere din partea OSCE, Macron a continuat afirmând că „pot spune că răspunsul preşedintelui Putin a fost favorabil acestei propuneri. După spusele sale, în acest moment, Lukaşenko este cel reticent“.  Lucru confirmat imediat de Angela Merkel care a spus că „Lukaşenko n-a încercat să comunice cu nimeni dintre noi... Este clar că noi îi spunem lui Putin că dorim dialogul“.

Interesante mişcări deoarece ele pleacă din evidenta dorinţă de a evita o desfăşurare dezastruoasă a evenimentelor pe modelul „Maidanului“ ucrainean, cu consecinţele sale atât de destabilizatoare şi care a promovat violenţa ca formă de evoluţie în locul negocierilor politice cu opoziţia devenită duşman naţional şi în prezenţa susţinerii totale americane pentru viziunea belicoasă a lui Poroşenko. Acum, tocmai în prezenţa unor temeri foarte solide asupra intrării situaţiei de la Minsk în zodia conflictelor civile, efortul internaţional de mediere apare şi, în anumite condiţii, poate da roade.

Aşa cum spunea Macron, este vorba despre o ofertă de mediere din parte liderilor Gremaniei şi Franţei, acceptată de Putin şi condiţionată doar de acceptul lui Lukaşenko. De asemeni, pe 17 august, OSCE a formulat propria sa soluţie în ideea că Belarus este stat membru al acestei organizaţii. Preşedintele în exerciţiu al organizaţiei este Edi Rama, prim-ministru şi ministru de externe al Albaniei care s-a oferit să meargă personal la Minsk împreună cu viitorul preşedinte al OSCE, Ann Linde, ministrul de externe al Suediei.

Dacă aceste misiuni s-ar putea combina, atunci am ajunge exact la soluţia „formatului Normandia“ pentru care liderii participanţi au convenit că OSCE este cel mai indicat format de supraveghere a proceselor declanşate pentru a obţine pace şi stabilitate în Ucraina.

Ce va decide Lukaşenko?

Este nevoit să aleagă, foarte rapid, între două soluţii diametral opuse.

Prima este continuarea demersului, care l-ar singulariza în radicalism şi poate prilejui o masivă ruptură socială, însoţită de violenţă. Viktor Krenin, ministrul apărării din Belarus (foto jos) a participat joi la o întâlnire cu uşile închise cu şefii structurilor armatei şi care a fost înregistrată de unul dintre participanţi şi apoi transmisă presei, transcriptul fiind publicat vineri de ziarul Nasha Niva.

Iată fragmente din discursul halucinant al ministrului:

„Da, este posibil să avem un război civil, preţul vieţii umane scade în fiecare zi. E ceva îngrozitor. Există o posibilitate să avem un conflict militar, asta e realitatea... Războiul este la porţile noastre. Întreaga ţară se află în epicentrul său. Cei care au inventat revoluţiile colorate au conchis din lecţiile Primului şi celui de-al Doilea Război Mondial că armatele mari nu au succes în a-şi atinge obiectivele...Aceşti strategi politici care scriu textele pentru Svetlana Tikhanovskaia (liderul opoziţiei, n.n.) pun problema: «Voi, armata, sunteţi cu poporul? Veţi trage în popor?» Le spun: «Nu urmaţi ordinele criminale!» Dar ordin criminal sau nu, noi suntem soldaţi şi executăm ordinele...Sistemul statului nu a intrat în colaps. Funcţionează. Preşedintele a fost ales. Până în momentul în care armata se alătură protestatarilor, statul nu poate fi distrus. Toate speranţele sunt în dumneavoastră şi în mine...Chiar nu vreau să fac asta, dar asta ne este datoria, este datoria mea şi a voastră, a armatei. Poate unii vor asta pentru ca, mai târziu, voi sau eu să fim acuzaţi de genocid faţă de propriul nostru popor deoarece, dacă vor fi folosite armele, vor muri oameni".

Asta este varianta de coşmar şi întrebarea este dacă ministrul a vorbit în aceşti termeni cu mandatul direct al lui Lukaşenko.

Dacă da, speranţa - şi asta au înţeles liderii occidentali - stă nu numai în invitarea lui Putin la operaţiunea de mediere, ci şi, din momentul acela, dacă Lukaşnko ignoră în continuare semnalele ultime de rezolvare paşnică a conflictului, de posibilitatea ca liderul de la Kremlin să-l lase totalmente din mână, moment în care soarta lui Lukaşenko în Belarus nu poată genera multe scenarii de viitor.

Astfel, Putin a jucat impecabil aceeaşi carte ca în Ucraina, numai că pe o miză şi mai importantă, date fiind recentele sosiri de trupe americane în Polonia şi Lituania, ca din întâmplare suprapuse pe începutul protestelor din Belarus. Oricum, liderii propuşi pentru dialogul ultimei şanse nu puteau fi cei din noua alianţă făcută în grabă de Polonia, aşa cum nici Putin nu putea intra singur să rezolve situaţia.

Un puzzle exploziv de care, cu înţelepciunea dată de experienţele din Ucraina, americanii se ţin departe. Rămân pe masă aceste soluţii sau scenariul escaladării. Ce va prefera Putin rămas acum ultimul decident care-l poate potoli pe Lukaşenko?