De ce iubesc francezii România

De ziua fiecăruia dintre noi, ne regăsim cu bucurie în cuvintele frumoase ale celor care ne cunosc. Gândurile lor ne ajută să ne punem în valoare calităţile, să ne amintim lucrurile bune pe care le-am făcut de-a lungul timpului. De ce ar fi altfel pentru aniversarea României?

La ceas de sărbătoare, francezi care ne cunosc bine ţara ne povestesc de ce o iubesc. Oameni cu studii şi experienţe diferite, care au prins drag de ea. Vorbele lor ne compun o broderie fină, numai bună de purtat la petrecere. Să îi ascultăm de ce iubesc România:

- pentru ospitalitatea şi solidaritatea persoanelor întâlnite. În mediul rural în care mi-am desfăşurat activitatea, am apreciat deasemenea şi relaţiile înfiripate aici, care mi-au permis trăirea unor momente privilegiate pe parcursul cărora am putut profita de plăcerile simple ale vieţii. Se mai adăugă la acestea şi perpetuarea tradiţiilor şi traiului de viaţă de altădată, mână în mână cu cele mai noi tehnologii digitale. Şi, în sfârşit, nenumăratele posibilităţi şi oportunităţi pe care această ţară în dezvoltare le oferă tuturor celor care vor să investească în ea. (Pierre Jean, profesor)

- sunt mai mult de zece ani de când sunt îndrăgostit la nebunie de România. De la prima călătorie, romanii m-au primit cu braţele deschise şi foarte binevoitori. Am cunoscut aici oameni extraordinari. Dacă îi respecţi şi încerci să-i înţelegi, cu toate problemele pe care le întâmpină în fiecare zi, dacă le respecţi tradiţiile şi trecutul şi dacă îi priveşti cu sufletul,  atunci o să descoperi un tezaur fermecat. Eu văd România dintr-o perspectivă exterioară şi sunt uimit de toate detaliile mărunte de care locuitorii ei nu le mai observă. Îmi place o seară între prieteni, pe masă doar cu o mămăligă pregătită de Bunica. Iarna, la primele zăpezi, îmi place să mă joc cu copii, care să mă ajută întotdeauna să mă ridic când alunec şi cad pe gheaţă. Îmi mai plac şi plimbările cu căruţă, la ţară, pe parcursul cărora intru des în vorbă cu oamenii surprinşi de accentul meu franţuzesc. Îmi plac atâtea şi atâtea! (Youan, blogger)

- pentru autenticitatea ei şi pentru  istoria să interesantă şi bogată. Pentru patrimoniul ei, încă insuficient cunoscut si pus in valoare. Totul este posibil şi rămâne de făcut în această ţară. (Loris, blogger)

- pentru varietatea peisajelor ei: câmpiile primăvăratice verzi şi înflorite aşternute în faţa munţilor înzăpeziţi, bruma din Delta Dunării, pădurile care par ieşite din poveşti nemuritoare, dar şi clopotniţele zvelte din Maramureş sau picturile din mănăstirile din Bucovina şi bogăţia patrimoniului ei cultural. Am fost emoţionat de asemenea şi de ospitalitatea călduroasă a românilor, care sunt darnici, chiar şi la ţară, unde sunt multe care le lipsesc. (Marilke, profesor)

- Iubesc România pentru ceea ce este dar şi pentru ceea ce nu este, pentru ceea ce m-a învăţat cât şi pentru amintirile pe care mi l-a lăsat. O căruţă trasă de cal, raţe măcăind traversând strada, femei cu basma aşezate pe bănci aproape de grupul de bărbaţi care discută cu braţele încrucişate, zgomotul tractoarelor, mirosul focului de lemne şi a inimitabilelor căpiţe de fân… Poveştile interminabile spuse spărgând seminţe sau mâncând forneti, micile magazine în care găseşti de toate. Mesele copioase cu ciorbă şi sarmale, cu salată de vinete, zacusca cea fără egal în alte părţi, particularităţi care ar ridica sprânceana unui francez fandosit, cum ar fi pâine cu ceapă şi slănină congelată, ori şoriciul proaspăt pârlit… Toate acestea presărate cu acel gust incomparabil pe care-l oferă generozitatea sufletească sau colindele de Crăciun. Mai sunt şi priveliştile măreţe, sălbatice, unde natura rămâne gazda iar omul invitatul ei, la care se adăuga o limbă care a inspirat marii poeţi, tradiţia convieţuind cu modernismul şi cu rămăşiţele unei dictaturi care la rândul ei convieţuieşte cu capitalismul, progresul unei societăţi, economii, culturi, generaţii, mândria unui popor care se trage din Daci şi care-şi înfruntă cotidianul. Experienţa mea, ca asistentă socială în casele de copii din România, mă împinge să-mi doresc că România să devină un adevărat memorial în ceea ce priveşte copiii victime ale demenţei sistemului comunist. Nu pentru ca să se autoflageleze, ci pentru ca aceşti copii care sunt ai ei să poate în sfârşit ridică capul şi să inceapă procesul de rezilienţă de care au nevoie. România este o ţară mare, care nu este încă apreciată la adevărata ei valoare. Este cu mult mai frumoasă decât clişeele pe care şi le-au creat majoritatea francezilor. (Sabine, asistentă socială)

- pentru că iubesc o femeie, românca şi libaneză, alături de care m-am hotărât să trăiesc aici, între Ţigăneşti, unde cultivăm un teren, şi Bucureşti, unde lucrez pentru a fi liber să scriu. Iubesc partea sălbatică şi autentică a acestei ţări, un spaţiu de libertate care risca să dispară într-o zi, în care mă identific după ce am părăsit o capitală tumultuoasă, Paris. (Gregory, scriitor)

- dragostea pentru România trece  prin iubirea noastră pentru credinţa ortodoxă : cei care ne-au  instruit şi format sunt Părinţii spirituali români. Am intrat, împreună cu soţia mea Pascaline, în Biserica ortodoxă romana la data căsătoriei noastre, în 1972.  Am devenit preot în 1977. În curând se fac 40 de ani de când sunt preot în slujba Bisericii ortodoxe romane. În 1989 am cerut şi am primit cetăţenia română din solidaritate cu poporul suferind. A fost felul meu de a-mi exprima ataşamentul pentru România, pe care o consider că o a doua patrie. Am învăţat şi bazele limbii, o limbă frumoasă, limba noastră românească. Prin intermediul tradiţiei religioase, indisociabilă de istoria acestei ţări, am descoperit o adevărată cultură, pe atunci fiind una dintre ultimele culturi orale şi tradiţionale din Europa. Experienţa ne-a învăţat că România nu este numai o ţară, sau o naţie: România este o civilizaţie. O dovedesc patrimoniul ei muzical, iconografic, literar şi filosofic. Concret, cei de care ne-am legat sufleteşte sunt persoane omenoase, sfinţi episcopi, sfinţi călugări, sfinţi credincioşi, bărbaţi şi femei inteligenţi, sensibili şi foarte profunzi. Umanitatea românească s-a dovedit a fi o mare comoară. Fiecare popor are felul lui de a fi om. Românul are propria lui manifestare a umanităţii, care se caracterizează prin gingăşie, bună măsură, dragoste pentru frumos şi cunoaşterea experimentală a lui Dumnezeu. Că te afli în oraş ori în sat, chipurile lor par locuite de o lumină deosebită. Credinţa trăită în fiecare zi le făureşte sufletul, îl stilizează, îl înfrumuseţează şi adesea, îl transfigurează. În legătură cu acestea, Părintele nostru spiritual, Dumitru Stăniloaie, vorbea despre „o sinteză originală între spiritul latin lipsit de făţărnicie, vesel şi luminos şi spiritualitatea mistică, adâncimea Ortodoxiei…o raţionalitate cu adevărat latină, senină, comunicativa, voioasă şi care nu este superficială ori abstractă.” O sinteză despre România care mi-a plăcut în anii 70 şi care-mi place şi acum. (Marc Antoine, preot)

- pentru amabilitatea poporului ei şi valorilor ei de prietenie, pe care le exprimă şi le arată. Pentru români, familia şi prietenii au cu adevărat valoare. Îmi mai place şi natura sa  magnifică şi sălbatică în orice colţ al ţării oriunde te-ai afla, în Transilvania, Bucovina ori în Delta Dunării. Închei cu aprecierea pentru gastronomia românească. (Bernard, medic)

Iubesc România pentru curajul cu care întâmpină fiecare zi, deloc uşoară. Îi iubesc priveliştile, tradiţiile, cultura autentică şi valorile ei.

La aniversare, Doamna noastră dragă, România, a primit din partea acestor francezi amabili, următoarele urări:

Să reuşească să se dezvolte armonios, fără să îşi piardă identitatea. Să fie cunoscută în străinătate la adevărata ei valoare, aşa cum este ea acasă percepută de către romani. Să nu îşi piardă niciodată şarmul, să îşi păstreze mereu diferenţele şi să nu îşi uite frumuseţea trecutului. Să nu se schimbe prea mult, în nici un caz. Pentru că este apreciată aşa cum este acum. Să îşi conserve peisajele magnifice şi valorile poporului său.

Mai puţină corupţie şi o mai mare egalitate de şanse, astfel încât încât persoanele competenţe şi instruite să poată rămâne în ţara cu un salariu decent în loc să plece în străinătate. România va fi atunci mai bine cunoscută şi apreciată la nivel european. Să continue să să deschidă către alte culturi fără să piardă din vedere propria bogăţie culturală.

Să îşi păstreze tot ceea ce o face frumoasă şi să nu mai accepte perversiunile unui sistem care o obligă să plece capul, după cum spune dictonul: capul plecat sabia nu-l taie. Să ajungă să reducă inegalităţile între cei care se îmbogăţesc prea repede sau prea uşor şi cei care nu au nici o şansă să iasă din sărăcie. Să îşi păstreze valorile, autenticitatea, cultura şi credinţele, iar economia şi politica să le permită romanilor să rămână la ei acasă, să nu mai plece să lucreze în străinătate, şi acesta este un gând mai ales pentru copiii care rămân singuri, cu bunicii ori cu alt membru al familiei, fără mamă, fără tată, cu teamă că ei vor devenii pe viitor o mare problemă pentru societatea românească.

Doamna România, primiţi omagiul unui francez devenit ortodox de credinţă şi român de suflet. Fie ca Domnul şi Maica sa cea preacurată, împreună cu sfinţii care vi-au făurit sufletul, şi care strălucesc în icoanele dumneavoastră, să vă ajute să rămâneţi fidelă frumoasei moşteniri de credinţă, cultură, curaj şi veselie care va asigura identitatea. 

Doamna România, fiţi curajoasă! O să vină timpul, dacă nu a venit deja, când o să vi se propună să deveniţi ca celelalte naţiuni, să schimbaţi rochia pestriţă a sufletului dumneavoastră cu costume străine, o să vi se propună confortul, o europenizare fără caracter, poate bogată în avantaje materiale, dar supusă modelelor occidentale care au fost deja utilizate. Aveţi curajul să fiţi diferită!

Doamna România, fiţi mândră, dar fără schimonosire, de a fi această femeie frumoasă care nu se compară cu niciuna alta în frumuseţe, puritate a sufletului şi harului fetei şi gesturilor sale, farmecului vocii ei când cântă şi justeţea verbului ei. Franţa pe care noi o iubim, pentru dumneavoastră doamnă România şi pentru noi, nu este o normă morală obligatorie. Putem să fim European altfel şi modern altfel, asta dacă este adevărat că modernitatea este o reală sinteză a experienţei Strămoşilor şi exigentelor contemporane.

Doamna România nu cedaţi modelor, nu va prejudiciaţi patrimoniul, şi nu mă refer doar la cel cultural şi religios dar şi la cel ecologic: la munţii noştri, urşii noştrii, satele noastre, pădurile şi apa râurilor noastre.

Doamna România, fiţi creativă! Inventaţi-ne o umanitate nouă pentru timpurile actuale, deoarece noi, Francezii şi Europenii din Vest, privim cu speranţă spre dumneavoastră!

Aflati mai multe despre:

- blogul lui Youan le Dren, Roumanie, j'taime
- blogul lui Loris Lejean, Découvrez la Roumanie authentique
- cartea lui Gregory Rateau, Hors piste en Roumanie

- blogul lui Bernard Brée: Arround my own little world