Corupţia ucide, poluarea ucide

Nu trebuie să fii populist de extremă dreapta, nu trebuie să fii Farage sau LePen ca să observi că în problema emisiilor auto, piaţa comună a devenit toxică. Lobbyismul a infestat deciziile politice ale autorităţilor europene şi a corupt profund democraţia. Eludarea voinţei cetăţenilor şi lucrul împotriva intereselor şi sănătăţii lor se numeşte corupţie.

În scandalul Volkswagen, cel mai şocant comportament nu aparţine companiei, de fapt, companiilor – pentru că mulţi alţi producători auto nu pot explica diferenţa dintre emisiile din laborator şi cele de pe stradă, ci guvernelor. Guvernul Germaniei, dar şi alte guverne europene, fac lobby pentru regulamente mai laxe astfel încât Volkswagen şi alţi producători de maşini să nu mai trişeze atunci când trebuie să atingă ţintele de reducere a emisiilor*.

Corupţia ucide.

Dar şi poluanţii ucid. Numărul estimat de decese cauzate de emisiile diesel depăşeşte cu mult numărul de accidente rutiere. Deci, ai putea citi aceste hotărâri tehnice ale UE aşa:  „hai să mai ucidem vreo câteva mii de oameni“. 

Parlamentul European are posibilitatea de a respinge acest acord. Parlamentul European e singura instituţie care îi reprezintă democratic pe cetăţenii uniunii şi care poate opri tendinţa tipică de cartelizare a deciziilor executive. Această situaţie arată din nou cum interesele înguste ale unor companii calcă în picioare şi contrabalansează orice altceva pe piaţa comună.

În 2017, UE va pune în aplicare testele reale privind emisiile din conducerea autovehiculelor (Real Driving Emissions Test - RDE). Foarte scurt, acest lucru înseamnă că testele vor măsura emisiile provenite de la o maşină condusă pe stradă, mai degrabă decât bazându-se pe condiţiile de laborator. În momentul de faţă, multe maşini din Europa nu vor trece aceste teste în lumea reală. Iar autorităţile de reglementare îşi dau seama că trebuie să acţioneze. Cum? Făcând testele mai uşoare. 

La sfarşitul lunii septembrie, totuşi, comisia pentru mediu a Parlamentului European a adoptat o serie de propuneri pentru adoptarea testelor RDE începând din 2017. 

Cu toate acestea, în prezent, "oficialii tehnici" din statele membre ale UE au adoptat deja un nou regulament pentru a permite masinilor diesel să depăşească limita oficială privind emisiile de oxid de azot cu până la 100%. În plus, acordul prevede perioade de tranziţie generoase în condiţiile în care modelele actuale emit în medie de şapte ori nivelul permis de oxizi de azot.

Având în vedere limitele tehnice pentru îmbunătăţirea performanţelor la emisiile reale din maşinile diesel fabricate în prezent, statele membre au fost de acord că producătorii de autoturisme trebuie să reducă diferenţa dintre limita de reglementare la care maşina este testată în condiţii de laborator şi valorile procedurii RDE atunci când automobilul este condus de un şofer pe o stradă reală. Comisia Europeană l-a numit "factor de conformitate" şi ar trebui redus în două etape: într-o primă etapă, producătorii de autoturisme vor trebui să reducă diferenţa la un factor de conformitate de maxim 2,1 (110%) pentru noi modele până în septembrie 2017 (pentru vehicule noi până în septembrie 2019); într-o a doua etapă, această discrepanţă va fi adusă la un factor de 1,5 (50%), ţinând seama de marjele thenice de eroare, până în ianuarie 2020 pentru toate modelele noi (şi până în ianuarie 2021 pentru toate vehiculele noi).

Aşadar, comisarul european pentru piaţa internă, Elżbieta Bieńkowska, propune încă vreo cinci ani de emisii grele, deşi admite o discrepanţă de 400%, în medie, între emisiile din testele de laborator şi emisiile reale. 

Nu e vorba nici măcar de prevalarea intereselor economice; din perspectivă macroeconomică, considerând costurile marginale ori productivitatea agregată, progresul e inexistent. Totul se reduce la a proteja câteva companii producătoare de maşini şi nimic mai mult. Iar interesul cetăţenilor în mod sigur nu este protecţia fraudei.

Precum în multe alte cazuri, noi concepte de mobilitate îşi fac loc pe piaţă, noi tehnologii curate urcă în preferinţele consumatorului european, viitorul nu aparţine motorinei. Producătorii de maşini diesel ştiu asta foarte bine. Tot ce încearcă este să mai câştige ceva timp şi să mai încaseze puţin din vânzările motoarelor campioane la emisiile de noxe. Preţul plătit de europeni, însă, se va contoriza în vieţi pierdute.

*Wolfgang Münchau: Europe’s single market is a cosy corporate club, Financial Times, November 8, 2015