Coronavirus: De ce mor atâţia italieni?

În România, nu avem nici populaţia îmbătrânită a Italiei, dar nici performantul sistem medical al Lombardiei. Avem, însă, din păcate, un punct comun cu italienii: ostilitatea faţă de reguli şi disciplină. Învăţăm ceva din experienţa Italiei?

Rata mortalităţii cauzate de coronavirus creşte odată cu vârsta, iar Italia are cea mai îmbătrânită populaţie din UE. Aproape un sfert din italieni au peste 65 de ani. Mai mult de jumătate dintre persoanele decedate aveau peste 80 de ani, iar două treimi dintre acestea sufereau deja din cauza unor afecţiuni cronice preexistente.

Cu 631 de morţi – între care 168 numai ieri – din 10.142 bolnavi, Italia are, în acest moment, o rată a mortalităţii cauzate de coronavirus mai mare decât China, care a raportat 3.162 decese la 80.958 cazuri de contaminare. O explicaţie este ponderea ridicată a persoanelor vârstnice: 7% dintre italieni au peste 80 de ani, spre deosebire de media europeană de 5,6%. Pentru comparaţie, octogenarii români reprezintă numai 4,5% din populaţie.

Italia are cea mai mare pondere între statele UE a persoanelor cu vârsta peste 65 de ani: 22,6%, urmată de Grecia (21,8 %), în timp ce Irlanda are ponderea cea mai mică (13,8 %). Media europeană a populaţiei peste 65 de ani era în 2018 de 19%, potrivit Eurostat.

În Italia se înregistrează cea mai mică pondere de tineri din UE (13,4%), urmată de Germania (13,5%), în vreme ce Irlanda are cei mai mulţi tineri din totalul populaţiei (20,8%), arată valorile înregistrate în 2018.

De asemenea, Italia are cea mai crescută vârstă medie a populaţiei la nivel european: aşa-numita vârstă mediană este de 46,3 ani în Italia, faţă de societatea cea mai tânără din UE, cea irlandeză, cu media de 37,3 ani. Vârsta mediană a populaţiei din UE-28 era de 43,1 ani la 1 ianuarie 2018, ceea ce înseamnă că jumătate din populaţia Uniunii era mai bătrână de 43,1 ani, iar cealaltă jumătate, sub acest prag. În ultimul deceniu, vârsta mediană în UE a crescut de la 40,4 ani la 43,1 ani.

China: Nu a murit niciun copil sub 9 ani

Cei mai vulnerabili în faţa Covid-19 sunt vârstnicii. Din statisticile realizate de Centrul chinez pentru controlul şi prevenirea bolilor, rata de mortalitate creşte odată cu vârsta. Au decedat 3,6% dintre pacienţii chinezi cu vârste între 60 şi 69 de ani, 8% dintre septuagenari şi 14,8% din octogenari. Media deceselor este de 2,3% raportat la pacienţii din toate grupele de vârstă.

În China, cei între 50 şi 59 de ani au decedat în proporţie de 1,3%, cei din categoria 40-49 de ani au avut 0,4% decese, iar între 10 şi 39 de ani s-au înregistrat 0,2% cazuri mortale. Nu a murit niciun copil sub 9 ani, deşi s-au constatat cazuri de contaminare (0,9% din totalul bolnavilor) şi în această grupă de vârstă.

În ceea ce priveşte Italia, mai mult de jumătate dintre persoanele decedate aveau peste 80 de ani, iar două treimi dintre acestea sufereau deja din cauza a trei sau mai multe afecţiuni cronice preexistente, potrivit preşedintelui Institutului Superior de Sănătate, Silvio Brusafero.

Analiza a 8342 de cazuri pozitive arată că, în Italia, 1,4% din contaminaţi au sub 19 ani, 22% se situează în categoria 19-50 ani, 37,4% între 51 şi 70 de ani, iar 39,2% au peste 70 de ani. 62,1% din cei infectaţi cu coronavirus sunt bărbaţi.

Conform evidenţelor italiene, 10% din cazuri sunt asimptomatice, 5% cu simptome minore, 30% au simptome uşoare, 31% sunt cu simptome clasice, 6% prezinta forme severe şi 19% sunt in stare critica. 24% din cazurile examinate sunt spitalizate.

Italia: de la superficialitate, la suprasolicitare

În acest punct, factorilor de vârstă li se adaugă problema capacităţii sistemului medical de a face faţă afluxului de pacienţi. „Dacă sunt atâţia morţi, este pentru că nu am reuşit să-i tratăm”, declară epidemiologul italian Carlo La Vecchia. În Italia, aparatura şi personalul medical sunt depăşite de numărul de cazuri în care e nevoie de asistenţă respiratorie, scrie Le Figaro.

O altă explicaţie a exploziei de cazuri în Italia este, în opinia şefului serviciului de boli infecţioase de la spitalul milanez Luigi Sacco, circulaţia „subterană” a virusului, timp de câteva săptămâni, din cauza lipsei de controale stricte pentru italienii reveniţi din China, între finalul lunii ianuarie şi 21 februarie. Punerea simptomelor pe seama unei gripe sezoniere ar fi contribuit, apoi, la răspândirea virusului.

În România, nu avem nici populaţia îmbătrânită a Italiei, dar nici performantul sistem medical al Lombardiei. Avem, însă, din păcate, un punct comun cu italienii: ostilitatea faţă de reguli şi disciplină. Învăţăm ceva din experienţa Italiei?