Corectitudinea politică şi limitele acestei Europe

Vă invit să reflectaţi la o dezbatere care face acum foarte multe valuri: cât de departe, cu ce riscuri şi consecinţe, poate fi împinsă corectitudinea politică şi, mai ales, care sunt semnele de viitor care se arată pentru Europa…

Ştirea este aceasta: canalul public de televiziune CHANNEL 4 din Marea Britanie a anunţat că, timp de o lună, pe perioada Ramadamului, va transmite zilnic chemarea la rugăciune (adhan).  Apelul va fi transmis în direct, pe o durată de 3 minute, la ora 3 dimineaţa şi apoi, de patru ori pe zi, spoturi de 20 de secunde pentru a aminti telespectatorilor interesaţi şi binecredincioşi celelalte patru rugăciuni obligatorii ale zilei. 

Argumentul oferit de Ralph Lee, directorul de programe la CHANNEL 4 este că era absolut normal să apară o asemenea emisiune din moment ce, în acest moment, în Marea Britanie trăiesc aproximativ 2,7 milioane de musulmani şi numărul lor este în continuă creştere, dar şi pentru a oferi o decompesare de corectitudine politică care să ducă la detensionarea situaţiei existente:

După evenimentele trafice de la Woolwich (uciderea soldatului britanic Lee Rigby de către un musulman n.n.) şi represaliile care au urmat împotriva musulmanilor britanici, nu a fost niciodată mai urgent să se ofere o voce minorităţii moderate. Şi să nu uităm că Islamul este o religie care prosperă şi se dezvoltă în Regatul Unit. Exact ca audienţa-ţintă a canalului nostru de televiziune: tinerii.

Are dreptate? Cu siguranţă, cel puţin în raport cu ultima parte a argumentaţiei sale. Recensământul britanic din 2011 a confirmat faptul că din ce în ce mai puţin cetăţeni se declară ca aparţinând comunităţii creştine. Procentul creştinilor la nivelul populaţiei britanice a scăzut considerabil în ultimul deceniu în timp ce populaţia musulmană este în continuă creştere.

O persoană de 10 (categoria de vârstă  de sub 25 de ani)se declară a fi musulmană. Datele recensământului confirmă faptul că numărul total al persoanelor care se declară de religie creştină (în Anglia şi Ţara Galilor) a scăzut cu 4,1 milioane, adică mai mult de 10%...Este vorba, cu sigurnaţă, şi de un dinamism real al zonei de tineret a Islamului în Marea Britanie deoarece peste jumătate din musulmanii britanici sunt în vârstă de sub 25 de ani, iar un sfert dintre creştini are vârsta de peste 65 de ani. Aceasta în condiţiile în care numărul cazurilor de convertire la islam (mai ales în rândul tinerilor) este şi el în constantă creştere în ultimul deceniu. Iar cazul Marii Britanii nu este deloc unul izolat la nivelul Europei occidentale care cunoaşte, în procente diverse şi mai ales la nivelul marilor oraşe, fenomene similare.

Islamul a devenit cea de-a doua mare religie oficială a acestui spaţiu şi aceasta este o realitate care începe acum să producă o serie întreagă de consecinţe majore. Reacţia celor de la CHANNEL 4 este în linia corectitudinii politice cu care s-a încercat şi iată că se înceracă în continuare construirea unui nou model social şi cultural european bazat pe speranţa integrării populaţiei de origine musulmană într-un cadru dominat de principiile şi valorile europene  tradiţionale. Umanist demers, numai că, până acum, rezultatele acestui proces extrem de complicat în care Europa a investit sume uriaşe de bani şi a mobilizat structuri administrative complexe, este departe, chiar foarte departe, să fi produs rezultatele aşteptate. Vezi, spre exemplu, viteza şi amploarea răspunsului dat de tinerii din comunităţile musulmane din Europa la chemarea de a merge în Siria şi a lupta alături de fraţii lor în Al Qaeda…

Pe de altă parte, politicienii europeni nu pot ignora acest enorm bazin de voturi, la fel cum decidenţii de la Bruxelles nu pot abandona politica de integrare socială şi culturală a acestor comunităţi fără a deschide porţile unoe acuzaţii de rasism…fără însă ca, niciodată, să fi cerut o contrapondere a acestor avantaje în relaţiile cu ţările de origine a musulmanilor naturalizaţi în Europa. Deschideri culturale şi avantaje sociale în oglindă pentru comunităţile creştine sau chiar pentru turiştii europeni, acum obligaţi să respecte cu maximă stricteţe rigorile musulmane în ţările în care trăiesc sau pe care le vizitează.

Este o dilemă deosebit de complicată şi care, mai devreme sau mai târziu, va putea să apară şi la noi, pe măsură ce se va forma o comunitate musulmană extinsă compusă dintr-o posibilă primă generaţie de refugiaţi din zonele care se inflamează acum în Orientul Mijlociu. Şi atunci, aţi fi de acord ca un canal al Televiziunii noastre de stat să difuzeze apelul la rugăciune?

Credeţi-mă, dacă vi se pare o întrebare teoretică, gândiţi-vă că tot aşa ar fi reacţionat şi britanicii acum câteva decenii. Oricum, această Europă a noastră, cea în care ne-am născut noi, are deja o altă componenţă, propune o altă imagine şi construieşte o altă relitate, într-atât de pluriculturală şi multireligioasă încât schimbările de profunzime au devenit legice şi de neocolit.

Şi nimeni nu crede acum că procesul se încheie aici. Exact cum nu ştie nici preţul care va trebui să fie plătit în final, de către noi sau de cei din generaţia imediat următoare.