Cipru, o tragedie în trei acte

Ciprioţţi au protestat faţă de condiţiile impuse de Troică

Ce-ar fi dacă Cipru ar decide să refuze termenii salvării de 10 miliarde de euro oferiţi de liderii europeni şi să rămână pe cont propriu?

Mica naţiune insulară reprezintă mai puţin de 0,2% din Produsul Intern Brut al zonei euro. Poate fi lăsat pe cont propriu fără niciun impact macroeconomic. Salvatorii europeni au fost miraţi de propunerea impozitară iniţială pentru depozitele bancare asigurate. Chiar şi reacţia pieţei financiare internaţionale la refuzul parlamentului cipriot al acestui plan s-a dovedit inexistentă.

Poate că oficialii UE au văzut acest răspuns ca un semn că Cipru poate fi tratat în mod diferit fără nicio consecinţă negativă, notează „Boomberg“.

Pe termen lung, o evadare a Ciprului ar semnala începutul sfârşitului unui vis care a durat decenii să fie făurit: Statele Unite ale Europei. Alte ţări necompetitive ar vedea ieşirea din UE ca o opţiune viabilă, un mod de scăpare a propriilor economii de sub jugul unei monede unice şi de sub politici impuse şi mult mai potrivite pentru ţările nordice.

Salvarea financiară reformulată

Efectele asupra Ciprului vor avea un efect opus: dezastru pe termen scurt, deoarece băncile s-au prăbuşit trăgând şi economia ţării după ele. Pe termen lung, Cipru va deveni mai competitivă mai degrabă prin devalorizarea monedei decât printr-o scădere a salariilor. Aşa că cine ar putea da vina pe ciprioţi că-şi doresc libertatea, se întreabă „Bloomberg“.

Pachetul pentru salvarea financiară din această săptămână asupra căruia s-a căzut de acord este, cu siguranţă mai bun, decât primul. De fapt, este conform procedurilor normale pentru instituţiile insolvente. Cea de-a doua bancă ca mărime a Ciprului va fi lichidată, lovitura fiind suportată de acţionari şi de deţinătorii de obligaţiuni. Depozitarii neasiguraţi vor suferi pierderi până aproape de 40%. Cea mai mare bancă va fi recapitalizată prin transformarea depozitelor neasigurate în acţiuni echitabile pentru a obţine un raport de capital de 9%, susţine o declaraţie Eurogrup. Clienţii asiguraţi ai ambelor bănci vor fi complet protejaţi.

Săptămâna trecută, ministrul de Finanţe olandez Jeroen Dijsselbloem, care este şi seful Eurogrup, a spus că Cipru poate servi ca exemplu pentru viitoarele salvări financiare. Bursele europene şi sudul Europei care îşi doreşte moneda unică l-au făcut pe Dijsselbloem să emită o nouă declaraţie care spunea că „Ciprul este un caz special“ şi viitoarele ajustări la program vor fi personalizate pentru fiecare ţară în nevoie.

Sfârşitul jocului

Un europarlamentar se întreabă de ce Ciprul nu copiază exemplul Islandei. Să-şi lase băncile să se prăbuşească şi acţionarii şi cei cu obligaţiuni să suporte pierderile. Dar asta este exact ceea ce face Cipru, scăpând poate şi de destabilizarea monedei.

La fel ca şi Cipru, sistemul bancar islandez a ajuns să depăşească cu mult economia ţării. Când fondurile pe termen scurt au secat în timpul crizei financiare din 2008, Islanda a naţionalizat părţile de stat ale propriilor bănci, impunând pierderile creditorilor străini. Moneda lor a pierdut 80% din valoarea sa în faţa euro. Astăzi, economia islandeză îşi revine, mulţumită unei monede slabe, unei consolidări fiscale şi unei politici monetare comode. Controlul asupra capitalului va fi şi el ridicat.

Nu este clar cum va reuşi Cipru fără să aibă la îndemână flexibilitatea Islandei. Ciprioţii pot obosi să tot aştepte să vadă cum ies lucrurile şi să opteze să scrie un alt final pentru ţara lor.

Primul act al acestei piese s-a ocupat de negocierile şi manipulările care au condus la crearea monedei unice europene. Actul doi a fost punerea în practică, iar actul trei încă este scris, şi se ocupă clar de testarea regulii „nimeni nu pleacă“, conchide analiza „Bloomberg“.