Din păcate, media autohtonă a interpretat foarte superficial tot ceea ce s-a întâmplat în cadrul acestui congres. Totul s-a rezumat la câteva relatări de la faţa locului cu accent exclusiv pe prezenţa unor lideri şi la câteva speculaţii fără temei.

Au participat 52 de partide membre, 5 partide asociate (câte un partid din Elveţia, Macedonia, Norvegia, Albania şi două partide din Serbia), reprezentanţi ai femeilor, respectiv tineretului popular european, reprezentanţi ai grupurlor sau adunărilor PPE din organisme precum Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic şi Social, OSCE, NATO etc. Au participat 210 membri ai Parlamentului European, 61 de preşedinţi de partide, 467 de delegaţi, 10 prim-miniştri sau preşedinţi. În total, 762 de delegaţi la care s-au adăugat 3 membri ai Parlamentului European neafiliaţi unui grup parlamentar sau unui partid politic european (printre care şi Cristian Preda).

Din România au participat delegaţii din partea tuturor celor 4 partide membre PPE: PNL, PMP, UDMR, PNŢCD. Din păcate, aceste partide nu au un dialog structurat. Congresul PPE ar fi fost o bună ocazie pentru armonizarea lor limitată, cel puţin faţă de problemele care au fost discutate. De remarcat că la acest congres a participat şi fostul prim-ministru Dacian Cioloş, invitat de către organizatori în nume individual. Cei mai importanţi lideri, reali sau virtuali, foşti sau prezenţi, de centru-dreapta din România s-au regăsit la Congresul PPE, dar interesele lor sunt deocamdată puţin convergente.

Într-o perioadă de intense dezbateri privind viitorul Uniunii Europene, ca urmare a lansării Cartei Albe a preşedintelui Comisiei Europene pe data de 1 martie, PPE nu a optat în documentele adoptate la acest congres pentru niciunul din cele 5 scenarii propuse în acest document. Motivaţia este aceea că s-a dorit a se respecta diversitatea punctelor de vedere exprimate de partidele membre PPE. Carta Albă vizează oricum o dezbatere pe termen lung, iar conducerea PPE, partid care guvernează UE prin preşedinţia Paramentului European, a Comisiei Europene şi a Consiliului European, nu a dorit să transforme congresul său într-o încercare de a crea mai multă legitimitate pentru un scenariu sau altul din Carta Albă şi nici să genereze mai mult sprijin pentru reprezentanţii săi la conducerea organismelor UE. PPE a încercat întotdeauna să separe problemele sale interne de cele care ţin de activitatea partidelor care îl compun la nivel european sau a reprezentanţilor săi. Problemele interne ale PPE nu sunt, însă, niciodată doar problemele unui partid, ci ale întregii construcţii europene, datorită ataşamentului profund faţă de integrarea europeană şi datorită dominaţiei acestui partid pe scena politică europeană.

Pentru prima dată, Preşedintele Klaus Iohannis a participat la un Congres PPE - mai participase înainte la summit-urile PPE de dinaintea Consiliului European. Dacă la începutul mandatului său refuza ideea alăturării faţă de PPE (probabil datorită încercării de a se distanţa de predecesorul său care participa la orice reuniune PPE, de câte ori avea ocazia), Iohannis a înţeles că a fi activ în cadrul PPE nu înseamnă a face politică partizană, ci a face cunoscută o viziune asupra proiectului european şi a cere sprijin din partea unor oficiali europeni pe anumite dosare considerate de o importanţă vitală pentru un stat membru UE. De altfel, în discursul său, Preşedintele Iohannis a vorbit despre felul în care România vede viitorul său în construcţia europeană, la fel au procedat şi alţi preşedinţi sau prim-miniştri, fără a face o notă disonantă cu celelalte intervenţii ale participanţilor.

Cea mai importantă Rezoluţie a PPE a fost pregătită cu mult timp înainte şi are denumirea Europa ne asigură viitorul. Este vorba de un document amplu ce a fost negociat de partidele membre PPE în ultimele luni şi care marchează o viziune de ansamblu asupra Europei, complementară programului politic adoptat în 2012. Dintre obiectivele enumerate, reţin atenţia lupta împotriva terorismului şi extremismului islamic, controlul migraţiei, apărarea comună a UE, răspunsul la ameninţarea rusă (doar PPE are în documentele sale programatice o poziţie clară legată de acest subiect), asigurarea păcii şi stabilităţii în regiunea Mării Mediterane. PPE acordă o atenţie specială în acest document principiilor subsidarităţii şi solidarităţii (sub o conducere a Comisiei Europene sprijinită de PPE au fost introduse aceste principii în tratatele UE) şi reformei instituţionale. Viziunea PPE este ca UE să devină o democraţie parlamentară, prin sublinierea faptului că Parlamentul European şi Consiliul ar trebui să acţioneze precum un sistem bicameral, lucru posibil fără modificarea tratatelor. Pentru aceasta este însă nevoie, în această viziune, ca formaţiile specializate ale Consiliului să aibă sesiuni publice.

Congresul PPE a adoptat mai multe Rezoluţii sectoriale:

  • „Pentru o societate incluzivă: combaterea terorismului islamic”. Este de departe cel mai bine articulat document oficial pe această temă din ultima vreme care se poate oricând transforma într-o politică oficială a UE. PPE propune mai multe măsuri, printre care : adoptarea unor instrumente de oprire a finanţării grupărilor islamiste (multe tranzacţii ale acestora au loc prin bănci situate pe teritoriul statelor membre UE); supervizarea finanţării unor asociaţii islamice sau moschei din exteriorul ţării unde acestea îşi desfăşoară activitatea; interzicerea sistemelor judiciare paralele care acţionează în baza sharia; încurajarea Islamului tolerant şi paşnic; introducerea şi extinderea studierii Islamului în statele membre; interzicerea folosirii burqa sau niqab în spaţiul public (deoarece se spune în acest document „a vedea faţa celuilalt este parte integrantă a interacţiunii umane în Europa - o formulare cu adevărat remarcabilă);

  • „Agricultură inteligentă : hrană sigură, management agricol sustenabil şi locuri de muncă în zonele rurale”;

  • „Provocări pentru societate în epoca digitalizării”;

  • „Creştere incluzivă - oricine trebuie să beneficieze”;

  • „Lupta împotriva corupţiei: datoria noastră de a menţine libertatea şi democraţia”;

  • „Viitorul comerţului european: valori tradiţionale în economia de mâine”;

  • „Prevenirea migraţiei ilegale în Europa”;

  • „În direcţia unui pilon al drepturilor sociale - echitatea veniturilor şi justiţie socială în acţiune”;

  • „Antreprenoriat inovativ”.

Pe lîngă acestea, au mai fost adoptate 4 Rezoluţii care se referă la raportarea PPE faţă de unele probleme legate de relaţiile internaţionale. Tratamentul lor distinct este justificat prin faptul că oricând acestea pot deveni poziţii oficiale ale UE, iar România chemată să aibă un punct de vedere:

  • „Rezoluţie despre Libia”. PPE sprijină acordul politic semnat la data de 17 decembrie 2015 şi Consiliul Prezidenţial, singura autoritate recunoscută de comunitatea internaţională. Se cere totodată oprirea sprijnului pentru instituţii paralele care nu sunt parte sau efect ale acestui acord. PPE condamnă acţiunile Rusiei care, în colaborare cu generalul Haftar, subminează acest acord, precum şi planurile Rusiei de a stabili baze navale militare în estul Libiei, slăbind astfel situaţia politică, economică şi de securitate. În acest fel, Rusia provoacă intensificarea războiului civil şi determină fluxuri mari de refugiaţi, ameninţând astfel întreaga securitate regională. Este cea mai clară poziţionare oficială la nivel european, dar şi internaţional prin care se condamnă intervenţia Rusiei în războiul civil din Libia.
     
  • „Răspuns la genocid: salvare pentru victimele din Irakul de Nord”. PPE cere judecarea membrilor ISIS pentru crime împotriva umanităţii, crime de război şi genocid împotriva creştinilor şi altor minorităţi etnice şi religioase din Irakul de Nord. Rezoluţia nu se referă la întreaga problematică a luptei împotriva ISIS în Siria şi Irak, ci doar atrage atenţia asupra unui aspect extrem de grav care se referă la genocidul împotriva creştinilor. Cei care acuză establishment-ul de la Bruxelles de adoptarea unei atitudini neutre faţă de această problemă, fără a indica vinovăţiile, ar trebui să citească mai întâi această Rezoluţie a PPE.
     
  • „Dezinformarea rusă subminează democraţia occidentală”. PPE îşi declară sprijinul pentru orice iniţiativă a instituţiilor UE prin care se răspunde propagandei şi dezinformării promovate de Rusia. Media trebuie monitorizată pentru depistarea hate speech şi propagandei promovată la nivel de stat. Este totodată nevoie de o mai mare transparenţă a finanţării ONG-urilor, lobbiştilor şi partidelor politice (o referire clară la finanţarea de către Kremlin a unor partide populiste din UE - este foarte posibil ca în viitorul apropiat, pe baza acestei Rezoluţii a PPE să se propună un mecanism mai clar prin care asemenea finaţări să nu mai poată fi acordate).
     
  • „Rezoluţie despre Cuba şi cazul lui Eduardo Calet”. Este vorba de coordonatorul unei grupări politice din Cuba, Mişcarea de Eliberare Creştină, arestat de autorităţile cubaneze la întoarcerea din SUA, caz semnalat şi de Amnesty International. În viziunea PPE, această arestare este motivată doar politic şi se face un apel public pentru eliberarea lui Calet. Datorită orientării grupării sale politice, este şi un caz de încălcare a libertăţii religioase.

După cum se poate observa, PPE a acoperit prin documentele adoptate cele mai importante aspecte ale dezbaterii pe teme europene din acest moment. Datorită ponderii sale în toate instituţiile UE, oricând aceste documente se pot transforma în politici publice ale UE, de aceea cunoaşterea lor este extrem de importantă pentru România. Este vorba de o raportare din punct de vedere ideologic şi nu tehnic. Viziunea PPE nu pretinde să fie altceva decât ceea ce este.

Referitor la importanţa acestui congres, este necesar a fi menţionată poziţia PPE faţă de ţările care doresc să facă parte din proiectul european. Preşedinţii Ucrainei şi Armeniei s-au adresat delegaţilor de la acest congres, fiind susţinuţi de partide care sunt asociate PPE. Au mai luat cuvântul fostul preşedinte georgian Mihail Saakaşvili, precum şi liderul opoziţiei din Republica Moldova, Maia Sandu (chiar dacă partidul său, PAS, nu este încă membru asociat PPE), la congres a participat şi o delegaţie din Belarus. Prezenţa liderilor PPE la acest congres trebuie văzută ca parte a unui proces politic mai larg. Boyko Borisov, liderul GERB, aflat în plin proces de formare a unui nou guvern la Sofia, a discutat intens cu liderii PPE despre această problemă. S-a discutat, de asemenea, la congresul PPE situaţia politică internă tensionată din Macedonia, în prezenţa delegaţiei VMRO. Angela Merkel a participat la acest congres, dar nu din poziţia de Cancelar al Germaniei, ci din cea de lider al CDU. Liderul opoziţiei din Malta s-a adresat congresului PPE şi a participat a doua zi la sărbătoarea naţională a independenţei faţă de Marea Britanie, alături de primul-ministru socialist şi de preşedintele ţării. PPE nu mai este doar un partid politic, ci un actor important al relaţiilor internaţionale care poate influenţa agenda globală.