Bluful lui Putin cu South Stream. Rusia încearcă să divizeze UE. România, unic observator la reuniunea statelor partenere în South Stream
0
Putin a anunţat săptămâna trecută că renunţă la gazoductul South Stream, vorbind despre o rută alternativă prin Turcia. De fapt, acest proiect este aproape imposibil de realizat, însă preşedintele rus s-a bazat pe faptul că ţările europene implicate în South Stream vor pune presiune asupra Bruxelles-ului pentru a da undă verde controversatului gazoduct care ar spori dominaţia Gazpromul în piaţa gazelor naturale din Europa.
Preşedintele rus Vladimir Putin a anunţat pe 1 decembrie că şi-a pierdut răbdarea cu normele UE care nu permit construirea gazoductului South Stream în condiţiile cerute de ruşi, aşa că a decis să renunţe la proiect în favoarea unui nou gazoduct.
„Încă nu am permisiunea Bulgariei (pe care Comisia Europeană a ameninţat-o cu infringementul în vară dacă nu înceta imediat lucrările la South Stream – n.r.) şi considerăm că, în aceste condiţii, Rusia nu poate continua realizarea proiectului“, a subliniat Putin. „Liderul de la Kremlin a apreciat că poziţia Uniunii Europene în legătura cu proiectul South Stream nu este constructivă şi din acest motiv Rusia îşi va reorienta resursele către alte state”, a transmis agenţia rusă de ştiri ITAR-TASS.
Liderul de la Kremlin a făcut anunţul când se afla într-o vizită oficială la Ankara şi apoi, alături de conducerea Gazprom, compania-monopol de stat în domeniul gazelor naturale din Rusia, a dat detalii despre un nou gazoduct, care, exact ca South Stream, ar urma să tranverseze fundul Mării Negre însă, în loc să iasă la Varna, ar ieşi undeva în Turcia - punctul nu a fost indicat.
Conducerea Gazprom, prin directorul Alexei Miller, s-a grăbit să anunţe că acest nou gazoduct „ va face nul rolul Ucrainei în transportul de gaze ruseşti către Europa”. Kremlinul a identificat Turcia drept partenerul său în acest nou proiect, însă încheierea unui acord cu Ankara este aproape imposibilă.
Planul lui Putin pare însă a nu se fi schimbat dramatic, aşa cum a vrut să se creadă. Exact aşa cum a făcut în ultimele luni, preşedintele rus s-a folosit încă o dată de South Stream pentru a arăta Bruxelles-ului că, atunci când au de ales între poziţia comună a UE şi relaţia cu Mosova, tot mai multe state comunitare o vor alege întotdeauna pe aceasta din urmă.
Imediat după anunţul anunţul lui Putin că renunţă la gazoduct, miniştrii Energiei şi Economiei din statele comunitare partenere în South Stream au cerut o întrunire de urgenţă la Bruxelles pentru a discuta despre decizia Rusiei. Astfel, toţi miniştrii de resort din UE s-au reunit astăzi şi discută despre South Stream, după ce Gazpromul a explicat că renunţarea la South Stream înseamnă, automat, revocarea tuturor contractelor bilaterale încheiate cu guvernele ţărilor care urmau să fie tranzitate de gazoduct.
Aceste contracte prevăd, în mare, preţuri preferenţiale pentru gazele ruseşti cumpărate de aceste ţări, Gazpromul asigurându-se, în schimb, că are exclusivitate pentru folosirea gazoductului. Folosirea exclusivă a gazoductului de Gazprom este unul dintre principalele motive pentru care Comisia Europeană se opune proiectului, fiind o încălcare a reglementărilor implementate prin Pachetul III Energie, introdus pentru a elimina monopolurile din sectorul energetic comunitar.
Însă, după întrevederea la care participă miniştrii din toate statele comunitare, oficialii din Austria, Bulgaria, Croaţia, Grecia, Ungaria, Italia şi Slovenia vor avea o întrevedere separată, în care vor discuta despre South Stream din calitatea de state partenere. La această întrevedere restrânsă va participa şi România, în calitate de unic observator, transmite agenţia de ştiri DPA.
Serbia nu va participa la întrevedere pentru că nu este membru UE, însă va fi „informată amplu”.
Deja, UE a început să-şi domolească poziţia faţă de proiect. „South Stream poate fi construit. Mingea este în terenul Rusiei acum”, a declarat preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, citat de ITAR-TASS. „Suntem pentru South Stream. Vrem ca gazoductul să fie construit, dar în conformitate cu normele europene”, a adăugat şi premierul bulgar Boiko Borisov. Bulgaria s-a confruntat în vară cu o criză bancară urmată de căderea guvernului şi o criză politică izbucnită de la cearta a doi oligarhi apropiaţi Moscovei, iar evenimentele s-au petrecut la mai puţin de o săptămână după ce Sofia a anunţat că sistează lucrările la South Stream, după ultimatumul Comisiei Europene. „În special pentru Europa de Sud ar fi fost un proiect important. Sper că ne vom putea întoarce la negocieri”, a spus şi ministrul german al Energiei, Sigmar Gabriel, la Bruxelles, înainte de întrunirea cu omologii săi din UE.
Premierul sârb a anunţat că decizia Rusiei înseamnă „o veste proastă pentru Serbia, care a investit în acest proiect timp de şapte ani, însă acum trebuie să plătească preţul pentru coliziunea dintre ţările mari”, după cum a explicat Aleksandar Vucic. Maghiarii au adoptat o poziţie similară.
De ce Rusia nu are, de fapt, o alternativă la South Stream
Eforturile Rusiei de a scoate Ucraina din joc în ceea ce priveşte livrările sale de gaze în Europa s-au intensificat în ultimul an, în contextul schimbării de putere de la Kiev. Însă Bruxelles-ul a continuat să se opună ferm proiectului care n-ar fi făcut altceva decât să consolideze poziţia de forţă a Rusiei pe piaţa gazelor naturale din Europa.
După ce a investit masiv în South Stream şi s-a folosit de proiect pentru a întoarce mai multe ţări comunitare împotriva poziţiei oficiale a Uniunii Europene, Vladimir Putin a anunţat, din senin, la Ankara, că renunţă complet la gazoductul care urma să traverseze Marea Neagră, să iasă în Bulgaria, la Varna, apoi să continue prin Serbia, Ungaria, Slovenia, Austria şi până în Italia.
În schimb, alături de reprezentanţii Gazprom, Putin a anunţat imediat că a fost identificată o alternativă prin construirea unui gazoduct către Turcia. Acest nou gazoduct ar urma să aibă o capacitate anuală totală de 63 de miliarde de metri cubi de gaze, aproximativ egală cu cea pe care urma s-o aibă South Stream şi suficientă pentru a compensa sistarea transporturilor via Ucraina.
Însă, dacă South Stream urma să aibă costuri totale de 40 de miliarde de dolari, acest nou proiect va costa de cel puţin două, trei ori mai mult, au avertizat analiştii. Apoi, poziţia de putere de pe care negociază Turcia ar putea să le taie ruşilor cheful de înţelegeri cu Ankara. Dacă reuşesc totuşi să ajungă la un acord cu turcii, rămâne marea întrebare: unde se va îndrepta gazoductul când va ieşi din Turcia?
Varianta evidentă şi dorită de ruşi este Grecia, care este legată deja de Turcia printr-o reţea de infrastructură de transport de gaze naturale, care ar trebui însă modernizată şi a cărei capacitate ar trebui suplimentată semnificativ pentru a putea livra zecile de miliarde de metri cubi pe care ruşii vor să le vândă în Europa.
Înainte de a discuta despre investiţii pentru modernizare, ruşii ar trebui să convingă Atena să intre într-un astfel de acord. Cel mai probabil, UE va bloca iniţiativa, exact aşa cum a făcut şi în Bulgaria, aşa că Grecia, membru al UE, nu poate fi un partener de încredere pentru proiectul-mamut al Rusiei.
Pe de altă parte, Alexei Miller, deşi a vorbit public în numeroase rânduri în ultima săptămână despre acest nou gazoduct, nu a indicat vreun posibil investitor. În cazul South Stream, investiţia era suportată de Rusia în parteneriat cu guvernele ţărilor care urmau să fie tranzitate de gazoduct.
Singurul detaliu despre latura financiară a proiectului pe care l-a înaintat Miller a fost că un tronson din South Stream deja construit, care a costat patru miliarde de dolari, poate fi folosit în acest proiect nou. Este însă imposibil ca Gazprom să-şi poată permite finanţarea exclusivă a gazoductului, având în vedere proiectele uriaşe la care s-a înhămat deja, precum construirea unui gazoduct din Siberia către China.
Turcii sunt conştienţi de toate dificultăţile cu care se confruntă Rusia şi nu se sfiesc să le folosească în negocieri. Tot mai multe surse implicate în negocieri susţin că Ankara a cerut dreptul de a revinde gazele ruseşti, o practică căreia ruşii i se opun ferm, ameninţând chiar cu rezilierea contractelor cu ţările europene care revând gaz. În acest fel, ruşii au îngropat şi aşa-numitul „flux invers”, prin care Ucraina urma să fie alimentată cu gaze ruseşti care se întorceau în Ucraina din Europa Centrală, Moscova pierzându-şi astfel arma puternică pe care a folosit-o în trecut împotriva Ucrainei.
„Gazprom suferă de iluzia că poate prosti Europa folosind Turcia pentru tranzitul gazelor şi câştigând astfel acces la pieţele din Europa de Sud”, spune Serghei Pikin, director al think-tank-ului Energy Development Fund din Moscova, citat de „The Moscow Times”.
Pikin arată că un astfel de proiect nu are sorţi de izbândă tocmai pentru că ar ridica fix aceleaşi probleme precum South Stream, iar Grecia, fiind parte a UE, ar fi obligată să renunţe la înţelegerea cu ruşii, exact cum a fost cazul Bulgariei.
Mult mai conştienţi de asta par însă turcii, care au fost mai degrabă reţinuţi în declaraţii faţă de Putin şi Miller. „Este prea devreme să dăm acum cuvântul final în ceea ce priveşte acest proiect”, a spus ministrul turc al Energiei, Taner Yildiz, citat de „The Wall Street Journal”.
„Planul B” nu este de ajuns pentru a ocoli Ucraina
Concret, Rusia a trimis anul trecut 89 de miliarde de metri cubi de gaze naturale în Europa prin Ucraina - adică 55% din totalul de gaze exportate în Europa. Dacă această cantitate ar rămâne neschimbată în 2014, iar Rusia ar folosi la actuala capacitate Nord Stream şi Yamal, ar putea transporta doar 30% din această cantitate Europei. 59 de miliarde de metri cubi de gaze ruseşti n-ar mai putea ajunge în Europa până la finalizarea gazoductului South Stream, iar asta nu se va întâmpla în mai puţin de cinci ani.
Inaugurat în 2011, Nord Stream are capacitate totală de 55 de miliarde de metri cubi pe an, însă în prezent lucrează la aproximativ 56% din capacitate. Al doilea pilon în „planul B” al ruşilor, Yamal, inaugurat în 1999, funcţionează din 2005 încoace la capacitatea maximă de 33 de miliarde de metri cubi.
Atuul din Germania
Bluful ruşilor este însă pe jumătate adevărat, iar asta doar graţie Comisiei Europene (CE), care ar fi dat de înţeles că nu are nicio problemă în a încălca norme europene care au fost adoptate chiar la propunerea CE.
„Am discutat cu Comisia Europeană despre asta (o eventuală întrerupere a livrărilor de gaze din cauza Kievului – n.r.). Lucrurile stau aşa: dacă avem probleme cu tranzitul pe teritoritoriul Ucrainei, atunci se va ridica şi se va rezolva chestiunea gazoductului Opal”, declara Miller în vară, după ce Rusia a sistat transporturile de gaze pentru Ucraina, dar continua să folosească gazoductele şi rezervoarele de pe teritoriul acesteia pentru a-şi trimite gazele în Europa.
Cu o lungime de 470 de kilometri, gazoductul Opal din Germania este un element esenţial în războiul gazelor – ea oferă gazelor ruseşti transportate prin Nord Stream acces la reţeaua europeană de gazoducte. Opal a fost finalizat în 2011 şi are o capacitate anuală totală de 35 de miliarde de metri cubi, însă volumul de gaze transportat prin acest gazoduct este restricţionat de Comisia Europeană.
Comisia Europeană îşi încalcă propriile reguli
Opal a fost construit cu scopul clar de a transporta gazele ruseşti aduse de Nord Stream către Cehia, oferindu-le rută către întreaga reţea europeană de gazoducte. Asta contravine normelor elaborate de Comisia Europeană şi strânse în pachetul de legi privind energia din ţări terţe, care are ca obiectiv declarat înlăturarea companiilor din afara UE din domeniul energetic comunitar. Din această cauză, ruşii nu pot folosi Nord Streamul la capacitate totală. Odată ridicate restricţiile cu privire la Opal, ruşii pot dubla transporturile prin Nord Stream. Astfel, cantitatea de gaze pe care nu o pot trimite în Europa ar scădea de la 59 la aproximativ 35 de miliarde de metri cubi, eliminând riscul unui deficit pentru marii consumatori industriali. Opal a fost construit în Germania cu bani de la Gazprom, iar Berlinul le-a acordat ruşilor, în schimb, un monopol de 25 de ani asupra gazoductului. Mai mult, nemţii au scutit Opal de taxe de tranzit până în 2033.
Gazprom nu foloseşte doar gazoductele Ucrainei pentru a-şi efectua livrările în Europa, ci foloseşte şi rezervoarele subterane de pe teritoriul Ucrainei.
Potrivit lui Alexei Miller, dintre cele 12,5 miliarde de metri cubi de gaze care se află acum în rezervoarele din Ucraina, 11,5 miliarde sunt gaze ruseşti neachitate de Kiev. Ceea ce se ştie sigur este că toate gazele ruseşti cumpărate de Ucraina în ultimele două luni au intrat direct în rezervoare.
Ruşii caută de la începutul anilor 2000 rute alternative pentru a-şi trimite gazele în Europa. Tot cam de-atunci, şi europenii caută alternative la gazul rusesc. În timp ce exploatarea resurselor neconvenţionale rămâne controversată, iar proiecte precum Nabucco, gazoduct care ar facilita diversificarea resurselor de gaze în Europa, au fost practic abandonate, europenii preferă să-şi cultive relaţiile cu Rusia în ceea ce priveşte livrările de gaze.
Faptul că multe ţări mari din UE s-au opus aplicării unor sancţiuni mai drastice Rusiei pentru acţiunile sale din Ucraina este de notorietate. La fel cum sunt şi eforturile multor capitale europene de a-şi îmbunătăţi relaţiile cu Rusia acum, în plină criză ucraineană.
Mişcarea Comisiei Europene, dacă ar permite într-adevăr folosirea la capacitate maximă a gazoductului Opal, ar reprezenta o decizie fără precedent şi ar aduce cel mai probabil o recalibrare a relaţiilor UE-SUA.
În momentul de faţă, Gazprom mai controlează 30% din piaţa gazelor naturale din Europa, suficient încât să o domine. Însă cota ruşilor a scăzut masiv – în 2000, ei furnizau peste jumătate din gazele consumate în Europa. Importurile din Norvegia, Trinidad şi Qatar au însemnat o pierdere de 30% a cotei de piaţă pentru ruşi în Europa. În contextul diversificării surselor şi exploatarea gazelor de şist, influenţa ruşilor va continua să scadă treptat, dar sigur în următorii ani, spun analiştii.
[<a href="//storify.com/elenadumitru22/r-zboiul-gazelor" target="_blank">View the story "Războiul gazelor" on Storify</a>]
Se încarcă comentariile...
