Teofil Bauer, ambasadorul Ucrainei la Bucureşti: Rusia intenţionează să pună mâna pe toată ţara, dar nu neapărat printr-o invazie militară deschisă
0
Invitat la Adevărul Live, Teofil Bauer, ambasadorul Ucrainei la Bucureşti, a făcut bilanţul anului scurs de la izbucnirea mişcării Euromaidan.
Un an de când Euromaidanul a fost înecat în sânge. În jur de 80 de persoane au murit în acele zile. La un an de la acest masacru nimeni nu a fost adus în faţa justiţiei. Fostul preşedinte, Viktor Ianukovici a fugit în Rusia, iar ţara se confruntă acum cu un conflict separatist. Ce a însemnat Euromaidanul?
Cred că nu greşesc dacă spun că Euromaidanul a deschis o pagină nouă pentru Ucraina, de apropiere faţă de Europa. UIn lucru foarte important care a avut loc a fost semnarea acordului de asociere între Ucraina şi UE. Nu putem să nu ne amintim şi de alegerile prezidenţiale, alegeri democratice şi astfel a fost ales Petro Poroşenko, care va duce Ucraina spre Europa. Nu mai puţin importante au fost alegerile parlaementare, a celor care pregătesc legile pentru cursul european al ţării. Pe parcursul acestui an au fost îndeplinite acele sarcini pentru care oamenii au stat în piaţă.
Mişcarea a pornit sub umbrela Euromaidan. Dar oamenii nu mai protestau şi împotriva corupţiei şi a oligarhilor ucraineni. Credeţi că s-au făcut progrese în acest sens în Ucraina?
Aceste două aspecte sunt legate. Oamenii au ieşit să protesteze faţă de corupţia generalizată. Cu toate intenţiile bune, pe parcursul unui singur an nu pot fi foarte multe progrese. Dar startul a fost dat acolo. Oamenii au ieşit cu un an în urmă împotriva regimului lui Ianukovici. Acest flagel al societăţii, corupţia şi restul, va fi lichidat.
Dorinţa poporului ucrainean de apropiere de UE a fost afectată de lipsa de acţiune a europenilor faţă de conflictul ucrainean?
Nu putem spune că speranţele pro-europene ale poporului s-au diminuat. Din contră. Aceste aspiraţii capătăt o mai mare amploare, având în vedere presiunile Rusiei asupra noastră. Mai mult, având aceste speranţe pro-europene, ucrainenii nu se aşteptau că schimbările vor avea loc peste noapte. Din contră, ştiau că acesta este începutul.
Ultimul an a însemnat moartea a peste 5.000 de oameni. Îşi mai permite Ucraina să facă faţă acestui conflict?
Ucraina plăteşte un preţ foarte ridicat pentru aspiraţiile ei pro-europene. Niciun alt stat UE nu cred că a plătit un asemenea preţ. Autorităţile ucrainene fac tot ce e posibil ca acest conflict din est să fie rezolvat în mod paşnic. Cu părere de rău, Ucraina nu este în stare singură să rezolve această problemă. Acest proces evoluează în direcţia pozitivă foarte greu, cu toate eforturile europene şi euro-atlantice. Conştientizăm că eforturile trebuie continuate pentru că este vorba de o ţară mare, şi ca teritoriu şi ca populaţie. Având în vedere aspiraţiile ucrainenilor, autorităţile vor face totul pentru a păstra cursul spre Europa neschimbat. Aceste jertfe de la Euromaidan ar putea fi minimizate cu o implicare mai mare din parte UE şi NATO.
Spuneţi că Ucraina a plătit cel mai mare preţ. Răspunsul extern a fost pe măsură?
Bineînţeles că am avut parte de susţinere, fără de care ne-ar fi greu să ne închipuim unde s-ar afla acum trupele ruseşti. Am avut o susţinere totală şi din partea autorităţilor române. În toată această perioadă, şi MAE, şi preşedinţia ne-au acordat toată susţinerea pentru păstrarea integrităţii teritoriale ale Ucrainei. Îmi pare bine să constat că indiferent de evoluţiile politice din România, poziţia preşedintelui este categorică în susţinerea Ucrainei.
Vă aşteptaţi la un sprijin mai concret din partea UE, eventual la arme, şi din partea României la vizite mai dese, o atitudine mai concretă?
România ne-a susţinut constant, tranşant. În favoarea Ucrainei. Mă refer şi la structurile ONU, la OSCE şi la altele.
Vă aşteptaţi la o mai bună cooperare a autorităţile? Există un plan pentru ca România să organizeze un spaţiu pentru refugiaţii ucraineni.
Cred că astăzi trebuie să vorbim despre elementele concrete care pot fi realizate. Avem acordurile de la Minsk care trebuie îndeplinite şi astfel să rezolvăm problema, să nu avem nevoie de spaţii pentru refugiaţi.
Retragerea armamentului greu nu a început. Aveţi încredere că acest armistiţiu va rămâne în vigoare?
În acest context menţionez un lucru sigur: Ucraina şi-a îndeplinit toate obligaţiile pe care şi le-a asumat la Minsk. Pentru terorişti, aceste acorduri nu au nicio valoare. Nici pentru o oră nu au încetat focul. Având în vedere că în Donbas se află misiunea OSCE care noatează aceste încălcări, sperăm că evaluarea va da naştere unor măsuri în consecinţă. Având în vedere că teroriştii încalcă flagrant acorduri, Ucraina s-a adresat ONU pentru ca acesta să trimită aşa-numitele căşti albastre. Nu cred că este un secret pentru cineva că RUsia este parte a conflictului, aşa că nu poate ajunge acolo în ipostaza de pacificator. Printre statele care ar putea trimite acele căşti albastre, sunt cele recunoscute. Cecenia este o provincie a Rusiei, aşadar aceştia nu pot fi trimise de acolo sau de alte regiuni marionete ale Rusiei.
Se ia în calcul şi o misiune militară. Ambasadorul ucrainean la ONU a făcut apel şi pentru o miliţie care ar avea dreptul să intervină.
Trebuie să înţelegem că acest conflict trebuie rezolvat cât mai rapid. Ucraina este dispusă să folosească orice instrument internaţional pentru rezolvare. Încercăm să punem în practica una dintre oportunităţile internaţionale.
De ce n-am văzut niciun reprezentant al UE la negocierile de la Minsk?
De la bun început, cancelarul german şi preşedintele francez au fost personalităţile cele mai implicate în soluţionare. Dânşii nu se reprezintă doar pe ei, ci şi întreaga comunitate europeană.
Credeţi că Ucraina poate câştiga, poate pune capăt acestui conflict fără ajutor armat de la NATO?
Îmi este greu să răspund tranşant la această întrebare. Avem de-a face în zonă cu o armată foarte bine pregătită. Ucraina, spre deosebire de Rusia, nu s-a pregătit niciodată pentru o intervenţie în alt stat. Dacă vorbim despre nevoia Ucrainei de arme, nu este vorba de un armament greu. ci de armament defensiv. Ucraina va face intervenţie în zone locuite de oameni paşnici, aşa că avem nevoie de armament sofisticat potrivit pentru aşa ceva. Dacă Ucraina ar primi astfel de armament, ar fi un ajutor şi psihologic. Rusia s-ar gândi dacă şi-ar mai trimite trupele, iar teroriştii ar da înapoi.
Înăsprirea sancţiunilor economice reprezintă o măsură suficientă pentru Rusia?
Sancţiunile sunt destul de eficiente. Au nişte consecinţe nefavorabile pentru Rusia. Înăsprirea acestor sancţiuni, în completare cu alte acţiuni, influenţează Rusia.
Ucraina îşi mai permite financiar să-şi îndeplinească angajamentele, nu doar cele privind conflictul, fără împrumuturi externe?
O parte din creditul de la FMI a fost primit. Suntem în stadiul de negocieri pentru următoarele tranşe. Această susţinere este foarte importantă deoarece fiecare zi de război costă mult. Cu atât mai mult cu cât în Donbas a fost concentrată o mare parte a industriei ucrainene care acum a fost distrusă. De acolo dacă nu vin resursele necesare, ne costă foarte mult fiecare zi de război. Toate negocierile noastre sunt într-un regim normal. Banii aceia nu vor fi daţi gratis, ci în condiţiile oricăror state.
Sunt voci care spun că Ucraina a primit aceşti bani pentru a face aceste compromisuri în acordurile de la Minsk. Există adevăr în aceste spuse?
Eu nu pot să confirm că ar exista vreo legătură în aceste două aspecte. Personal nu cred aşa ceva.
De ce Rusia nu a fost acuzată direct? În afară de SUA, UE n-a numit niciodată Rusia parte din acest conflict.
La o astfel de întrebare nu pot răspunde. În fiecare zi, Ucraina aduce dovezi concrete despre implicarea directă a Rusiei ca stat.
Se tem liderii europeni să acuze direct Rusia, în ciuda dovezilor?
Este o întrebare pentru ei. Mai devreme sau mai târziu, cei menţionaţi de dumneavoastră vor realiza acest lucru.
De ce nu rupe Ucraina acordul de la Minsk, dacă acesta este încălcat constant de separatişti?
Dacă Ucraina, ca parte a acestui acord, ar denunţa, atunci şi-ar asuma o parte din vină. Noi încercăm şi acum să implementăm toate acele puncte convenite.
Dacă lucrurile vor continua aşa, separatiştii vor avansa spre vestul ţării?
Nu trebuie să subestimăm capacităţile armatei noastre. Suntem în situaţie de război şi armata are experienţă de a face faţă acestui război neconvenţional.
Se vorbeşte de un coridor terestru. Pot trupele să protejeze acest coridor?
Pentru ce le-ar trebui la separatişti coridoare terestre? Trebuie să vorbim de cei din spatele separatiştilor, astfel toate construcţiile lor au un oarecare suport. Nu este vorba de coridoare, de Transnistria şi de Crimeea. Este vorba de Europa şi viitorul ei. Cei din spatele conflictului nu au nevoie de Donbas, de Crimeea sau de Transnistria. Ei au nevoie de Ucraina, în totalitate. Toate celelalte elemente sunt tactice, sau elemente ale războiului hibrid.
Credeţi că dacă Rusia şi-ar extinde zona de influenţă în estul Ucrainei n-ar fi de-ajuns?
Rusia intenţionează să pună mâna pe toată ţara. Nu vorbim neapărat de o invazie militară deschisă. Au nevoie de destabilizarea ţării ca noi să fim permanent distruşi. Să repete scenariul din 2008-2009 când fosta putere prodemocratică de la Kiev a fost discreditată.
S-a observat o scădere a luptătorilor străini şi de armament de la săparea şanţurilor?
Nu cred că situaţia sau activităţile din zona Transnistriei au influenţă în estul Ucrainei. Dar autorităţile au securizat prin şanţuri graniţa spre zona necontrolată a Republicii Moldova.
S-a speculat pe tema minorităţii româneşti din Ucraina, că autorităţile i-ar viza pe români şi i-ar trimite în armată. Mai aveţi informaţii despre aceste speculaţii?
Aţi folosit termenul de speculaţii, acestea şi sunt. Noi ne-am adresat şi am primit o informaţie fermă că procesul de mobilizare nu are culoare etnică. Etnicii români de pe teritoriul Ucrainei sunt cetăţeni ucraineni, au drepturile şi obligaţiile respective. Cei care trebuie mobilizaţi, sunt mobilizaţi.
În urmă cu un an, escaladarea violenţelor din Euromaidan îl forţau pe preşedintele Viktor Ianukovici să fugă în Rusia. În trei zile haotice, în jur de 80 de persoane au murit, majoritatea protestatari. Nici până astăzi nu au fost elucidate condiţiile în care s-a dat ordinul pentru deschiderea focului asupra civililor, nici cine au fost lunetiştii.
Ucraina a acceptat jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale pentru cercetarea masacrului, însă este foarte puţin probabil ca CPI să accepte cazul şi vinovaţii să fie judecaţi.
De atunci, conflictul s-a mutat din capitala ucraineană spre estul ţării. Kievul a pierdut Crimeea, anexată de Rusia în martie, cu ajutorul notoriilor „omuleţi verzi”. Războiul hibrid s-a mutat apoi în regiunile Doneţk-Lugansk, unde, tot cu ajutorul luptătorilor ruşi, separatiştii au reuşit să capete controlul unor oraşe strategice. După o ofensivă militară puternică demarată în iulie de noul preşedinte al Ucrainei, Petro Poroşenko, separatiştii au primit armament greu, cel mai probabil din Rusia, cu care au doborât şi zborul civil MH17, ucigând 298 de oameni. În septembrie, Poroşenko şi Putin au ajuns la un acord pentru încetarea focului, după ce au negociat la Minsk.
Armistiţiul a fost însă încălcat din primele zile. Acum, Poroşenko a fost încă o dată nevoit să se aşeze la discuţii cu Putin, după ce în jur de 5.000 de soldaţi ucraineni au fost înconjuraţi la Debalţevo. Noul acord pentru încetarea focului rezistă, în mare, deşi cinci soldaţi ucraineni şi doi civili au murit în timpul confruntărilor cu separatiştii, iar asta după intrarea în vigoare a armistiţiului, pe 15 februarie.
Se încarcă comentariile...
