Preşedintele Chinei a cerut armatei să fie pregătită de război VIDEO

Preşedintele Chinei a cerut armatei să fie pregătită de război VIDEO

Preşedintele Chinei, Xi Jinping, înconjurat de ofiţeri ai armaei chineze

În cadrul unui discurs fără precedent, preşedintele chinez  Xi Jinping s-a adresat în faţa a peste 7.000 de soldaţi şi a cerut armatei să fie pregătită pentru război şi să nu se teamă de moarte.

2018 începe în China cu exerciţii militare de mare anvergură sub comanda lui Xi Jin Ping. Xi Jin Ping deţine funcţiile de preşedinte a Republicii Populare Chineze, secretar general al Partidului Comunist şi comandant suprem al forţelor armate. Cu cele 2,3 milioane de cadre active, Armata Populară de Eliberare este cea mai numeroasă armată a lumii. Xi Jin Ping s-a adresat forţelor armate de la o bază militară din provincia Hubei, nordul Chinei, în faţa a 7 mii de soldaţi şi 300 de vehicule de luptă.
 
Ordinele au fost transmise televizat, concomitent în peste alte 4000 de baze, unde întreaga armată a fost mobilizată să asculte. Conducătorul chinez a ordonat ca armata să fie permanent pregătită de război, intensificând antrenamentele realiste de luptă. 
 
Soldaţii l-au aplaudat pe Xi Jin Ping şi au jurat în faţa drapelului naţional să îi asculte ordinele fără nicio ezitare. Alături de restul Comitetului Militar Central, Xi Jin Ping a comandat diferite exerciţii militare desfăşurate în întreaga ţară, precum exerciţii de debarcare pe coasta de Sud, simulări de luptă aeriană şi lansări de rachete. Aceasta a fost pentru prima dată în istoria Republicii Populare când Comitetul Militar Central a mobilizat întreaga armată. 
„Personalul militar nu ar trebui să se teamă de greutăţi sau de moarte. Ofiţerii şi soldaţii ar trebui să fie îngrijiţi în mod generos, în timp ce stilurile de lucru nedorite şi corupţia ar trebui să fie restricţionate cu hotărâre”, a spus preşedintele chinez.
 
Comandantul suprem a cerut armatei să consolideze pregătirea militară orientată spre luptă şi să se concentreze asupra mijloacelor de război de înaltă tehnologie. "Creaţi o forţă de elită, puternică, care să fie întotdeauna pregatită pentru luptă, capabilă să fie sigură de victorie, pentru a îndeplini sarcinile atribuite de Partid şi de oamenii din noua eră. O atenţie deosebită ar trebui acordată digitalizarii, astfel încât să fie promovate talente militare de înaltă clasă", a continuat Xi Jinping.
 
De la preluarea mandatului, în 2012, Xi Jinping a militat pentru dezvoltarea capacităţilor armatei chineze, care este în prezent cea mai mare din lume din punct de vedere numeric (2.285.000 - personal activ).
 
Tensiunile militare din Asia cresc în intensitate odată cu conflictul dintre Coreea de Nord şi SUA, disputele teritoriale sino-japoneze din Marea Chinei de Est, problematica suveranităţii asupra Insulelor din Marea Chinei de Sud şi conflictul de graniţă sino-indian.
 
 China face mari eforturi de modernizare şi dezvoltare a capacităţilor, intenţionând să modernizeze armata complet până în 2035. În 2017, China a inaugurat în Djibouti prima bază militară în afara graniţelor. Tot în anul 2017, a dat în folosinţă al doilea portavion, de altfel primul construit în ţară. Se lucrează deja şi la al treilea vas din aceeaşi categorie.
 
 Armata se doreşte a fi mai suplă, eficientă şi versatilă, operându-se reduceri drastice de personal. Structurile de comandă sunt reorganizate şi se luptă împotriva corupţiei. Se pune accentul pe intensificarea exerciţiilor realiste de luptă, întrucât armatei chineze îi lipseşte orice experienţă de război în ultimele patru decenii.
 
Profesorul american, specialist în probleme de apărare şi securitate naţională, Robert Farley, a enumera într-un articol publicat în The National Interest cinci regiuni în care în anul 2018 s-ar putea declanşa cel de-al treilea război mondial.
 
El susţine că există mari şanse pentru unui conflict în Taiwan. Recent, diplomatul chinez, Li Kexin, a declarat că Beijingul "va uni Taiwanul" cu ajutorul forţelor armate în ziua în care navele americane vor acosta pe insulă.
 
În acelaşi timp, SUA şi-au intensificat activitatea militară în regiune, împotriva căreia se pronunţă China. În afară de aceasta, Washingtonul şi-a sporit livrările de arme în Taiwan.
 
"Relaţiile, care necesită previzibilitate şi o diplomaţie atentă din partea unor actori atât de importanţi precum China şi SUA, par să fie aruncate în zona incertitudinii, ceea ce poate duce la provocarea unui conflict de proporţii", consideră Farley.
 
Unul dintre proiectele majore legate de viitorul Chinei în acest secol, promise de liderul de la Beijing Xi Jinping, vizează dezvoltarea până în 2050 a unei armate de talie mondială.
 
În discursul său din octombrie 2017, în cadrul celui de-al 19-lea Congres al Partidului Comunist Chinez, preşedintele Xi Jinping a declarat că ţara sa are nevoie de o armată pregătită oricând să lupte şi să câştige războaie, subliniind faptul că latura militară va căpăta un rol proeminent în politica externă a Beijingului.
 
„Xi a promis că va construi o armată de talie mondială până în 2050. Astfel el a recunoscut că în acest moment China nu are o armată de talie mondială şi nu va avea una pentru cel puţin încă o generaţie. Crearea unei armate de talie mondială va necesita investiţii imense, iar angajarea unor astfel de investiţii în timp ce transferul de avuţie e în curs şi în timp ce se încearcă construirea unei economii vaste bazate pe tehnologie este posibilă — există sinergii până la urmă—, dar şi plină de pericol”, scria într-o analiză din octombrie 2017 specialistul în geopolitică George Friedman.

Un think tank din Statele Unite a dat publicităţii în decembrie o serie de imagini din satelit care surprind, pe un segment de timp de mai multe luni, depozite de muniţii proaspăt construite, staţii radar şi stocuri de combustibil în Marea Chinei de Sud.
 
China a construit facilităţi militare ale căror mărime depăşeşte de patru ori Palatul Buckingham, depozitele fiind amplasate pe o salbă de insule contestate de mai multe state în Marea Chinei de Sud.
 
Raportul elaborat de think tank-ul american Center for Strategic and International Studies (CSIS) descrie această pepinieră de armament ca fiind începutul unei „crize cu încetinitorul” într-una dintre cele mai fierbinţi dispute teritoriale de pe planetă.
 
Vorbim despre o infrastructură militară care se întinde pe 29 de hectare, inclusiv depozite de muniţii, magistrale de senzori, sisteme radar şi amplasamente pentru lansatoare de rachete.
 
Disputa din Marea Chinei de Sud are următorii protagonişti: China vs. Taiwan, care îşi dispută în întregime suprafaţa maritimă; Indonezia, China şi Taiwan – dispută asupra apelor la nord-est de Insulele Natuna; Filipine, China şi Taiwan – dispută asupra recifului Scarborough Shoal; Vietnam, China şi Taiwan – dispută asupra Insulelor Spratly; China, Taiwan şi Vietnam – dispută asupra Insulelor Paracel; Malaezia, Cambodgia, Thailanda şi Vietnam – dispută asupra unor anumite arii din Golful Thailandei; Singapore şi Malaezia – dispută asupra Strâmtorilor Johor şi Singapore.

 
Pentru a înţelege ascendentul dorit de China în arena mondială, trebuie să „pricepem trei chestiuni” legate de strategia militară chineză, este de părere Oriana Skylar Mastro, expertă din cadrul American Enterprise Institute.
 
1. Cea mai bună caracterizare a viziunii militare a Chinei este aceea a unei strategii regionale de proiectare a puterii. „În această situaţie, armata se va schimba dintr-o forţă bazată la nivelul solului într-o forţă personalizată, cu o flotă aeriană de înaltă tehnologie şi cu o marină capabilă să proiecteze putere dincolo de graniţele unei ţări”, incluzând noi punţi de influenţă – aeriană şi maritimă.
 
În această logică strategică, obiectivul este acela de mobiliza armata pentru protejarea intereselor naţioanle ale Chinei în întreaga regiune, modelând „deciziile actorilor regionali” şi, per total, întreaga arhitectură regională de securitate.
 
2. În prezent, China nu deţine detenta militară necesară pentru a putea face tranziţia spre o „strategie regională de hegemonie”.
 
„O strategie militară naţională de hegemonie regională duce cu un pas mai departe proiecţiile de putere, spre excluderea activităţilor militare ale altor ţări”, spune Mastro.
 
În cazul Chinei, în şahul dominaţiei militare, acest lucru se traduce în necesitatea adoptării unei strategii militare care să permită Beijingului să împingă armata americană în afara Asiei de Est. Acesta este nucleul preferat al Chinei, dar care ar putea declanşa „un conflict militar major” cu SUA, situaţie în care, acum, Beijingul ar suferi o înfrângere devastatoare.
 
De asemenea, într-o astfel de ecuaţie, China ar trebui să convingă Australia, Japonia, Coreea de Sud, Filipine şi Thainlanda să-şi abroge alianţele cu Statele Unite – „un lucru puţin probabil”.
 
3. Chiar dacă în acest moment capacităţile militare ale Chinei nu pot proiecta putere la nivel global, „strategia sa militară actuală are câteva aspecte globale”, atrage atenţia Oriana Skylar Mastro.
 
După două decenii în care bugetul apărării a crescut cu peste 10% pe an, creşterea a scăzut la 7,6% în 2016, respectiv 7% în 2017. Un buget generos, al doilea cel mai mare al lumii, care îi oferă Chinei din ce în ce mai multă încredere regională. 
 
Nu s-ar putea spune că supremaţia militară este prioritatea zero a conducătorilor chinezi, având în vedere dimensiunea economiei şi procentul alocat armatei. Cheltuielile cu destinaţie militară repreziontă doar 1,9% din PIB-ul Chinei, un procent mic comparativ cu 5,3% în Rusia şi 3,3% în SUA. 
 
Având în vedere că bugetul apărării alocat în SUA este de 3 ori mai mare decât al Chinei şi depăşeşte bugetul însumat al Chinei, Rusiei şi al următoarelor şase ţări, China nu îşi poate propune să se constituie într-un adversar militar global pentru SUA în viitorul previzibil.
 
citeste totul despre: