INTERVIU China este datoare să fie un factor de stabilitate, la nivel global

China avea o populaţie de 1.345 miliarde de oameni, la finele anului trecut, conform unui raport publicat pe 18 iunie a.c., de Comisia de Planificare a Familiei şi a Sănătăţii Naţiunii. Raportul între sexe, la naştere, a fost de 117,7 băieţi/100 de fete, mai scăzut, cu 0,08%, faţă de anul anterior. În 2012 au văzut lumina zilei 16.350.000 nou născuţi, cu puţin sub populaţia actuală a României. Cum se vede, de la Bucureşti, evoluţia Chinei?

Răspunsuri nuanţate, generate de întrebarea menţionată am primit de la un român care a vizitat de curând China, unde a avut dialoguri la nivelul instituţiilor abilitate cu studierea opţiunilor de politică externă a Republicii Populare Chineze, un stat care, pe plan economic, "suflă în ceafa SUA", iar pe plan militar generează îngrijorări vecinilor din Asia, inclusiv - dincolo de zâmbetele diplomatice - Rusiei. 

Ca preşedinte al Fundaţiei EURISC, transilvăneanul dr. Liviu Mureşan are avantajul unei monitorizări constante - inclusiv prin deplasări pragmatice, cu obiective de studiu concrete -, a celor trei arealuri de interes strategic, pentru România: Europa, SUA, Asia. 

Cu un discurs autocenzurat  - semn al focalizării pe esenţe, nu pe multitudinea de aparenţe, în geopolitica ce atrage azi atât analişti obiectivi, cât şi impostori, ultimii fiind cultivaţi doar de cei care nu înţeleg un domeniu deloc facil de decriptat -, dr. Mureşan nu doar scanează realităţi ale momentului, ci şi oferă câteva soluţii, pentru cei care acum deţin puterea în România. 

CHINA A BENEFICIAT DE UN CONTEXT DE SECURITATE INTERNAŢIONALĂ FAVORABILĂ

Cum evaluaţi viitorul raporturilor de colaborare, dintre Beijing şi Washington D.C.?

Recenta intâlnire a  preşedinţilor american şi chinez a avut loc după importantul schimb de ştafetă, în politica de la Beijing, în contextul unei noi  încercări de acomodare între cele două ţări, în principal, în spaţiul Asia-Pacific, cât şi a modului diferit, în care cele două ţări parcurg perioada de criză şi reuşesc să profite de pe urma ei.

Întâlnirea a fost importantă şi pentru faptul că a fost nevoie şi de o cunoaştere personală a celor doi principali lideri mondiali, pentru a stabili un anumit grad de încredere, între ei, şi a identifica o agendă comună, pe termen mediu şi lung.

Rezultatele favorabile ale acestor discuţii, aşa cum au fost ele prezentate publicului, riscă să fie compromise prin „scandalul Edward Snowden”, care a evidenţiat, la momentul cel mai nefavorabil, faptul că au fost angajate operaţiuni sofisticate, direcţionate, de supraveghere cibernetică,  în ultimii ani.

Momentul special al acestor revelaţii poate sugera şi un eventual „dispozitiv exploziv improvizat” instalat de un... terţ, pentru a sabota încercările de avansare a construcţiei bilaterale sino-americane...

Deplasarea SUA către Asia-Pacific este o necesitate geostrategică.

Atât China, cât şi SUA, se confruntă cu probleme extreme de complexe, cum ar fi disputele teritoriale ale Chinei, care pot absorbi energie, resurse şi viziune de politică internaţională, la fel cum Orientul Mijlociu poate avea acelaşi efect faţă de SUA.

Astfel, atenţia celor două ţări este grevată de aceste „complicaţii”, în detrimentul evoluţiei raporturilor dintre ele.

Prioritatea relaţiilor SUA cu Rusia, care a marcat stabilitatea internaţională într-un sistem bipolar, începe să fie pusă în umbră, de mărimea şi importanţa relaţiilor SUA cu China.

China a beneficiat de un context de securitate internaţională favorabilă, în special după Războiul Rece, iar acum China este datoare să restituie din ceea ce a beneficiat în cursul evoluţiei sale recente, printr-o implicare la nivel global, de aşa manieră încât să fie un factor de stabilitate major, în noul sistem internaţional.

NOUL TRIUNGHI AL ASIEI

Recentul dialog, la nivel înalt, între China şi India a restartat evoluţia constructivă a relaţiilor bilaterale dintre aceste state. Care vor fi consecinţele acestei noi înţelegeri, asupra celorlalte ţări asiatice?

India şi China sunt văzute, uneori, ca un bloc, ca o ameninţare pentru regiunea Asia-Pacific şi pentru lume, în general, datorită ponderii lor.

Însă realitatea este mult mai nuanţată.

Sunt două ţări de dimensiuni demografice comparabile, aflate în proximitate geografică, cu dorinţă de manifestare a puterii, cel puţin la nivel regional.

Diferenţele dintre ele?

Avansul economic şi militar considerabil al Chinei, percepţiile diferite asupra situaţiilor de securitate, contrastul între dorinţa de prietenie, pe termen lung şi disputele pe termen scurt şi mediu, la care se adaugă povara unei moşteniri istorice şi probleme de mândrie naţională, ca mari puteri.

China are avantajul considerabil de a fi membră a Consiliului de Securitate al ONU şi o prezenţă internaţională mai substanţială, priorităţi în anumite domenii, cum ar fi cel economic, financiar, tehnologic, dacă ar fi să menţionăm numai cel spaţial, aflat în plin avânt.

SUA, Rusia şi Pakistanul sunt cele trei ţări care... ponderează aceste relaţii bilaterale, în ciuda potenţialului lor diferit, cât şi a unor interese comune.

În acelaşi timp, atât securitatea  Indiei, cât şi a Chinei, sunt periclitate de fracturi interioare: cele tradiţionale din societatea indiană, sau noile fracturi cauzate de dezvoltarea explozivă a economiei chineze.

Cu toate acestea, agenda comună a celor două ţări ar putea include o coordonare a eforturilor pe plan regional si global, reformarea sistemului financiar internaţional, dezvoltarea domeniului cibernetic, cât şi cel spaţial, combaterea schimbărilor climatice, securitatea energetică, alimentară şi cea a apei, prevenirea şi reducerea efectelor dezastrelor naturale, combaterea terorismului şi crimei organizate, protejarea intereselor ţărilor emergente etc.

În acest context nu ar trebui neglijat nici aşa numitul „nou triunghi al Asiei: China-India-Japonia."

Un aspect mai puţin cunoscut este rolul crescând al Chinei şi Indiei în Atlanticul de Sud, cele două ţări privind către Africa şi America de Sud, ca actuale şi viitoare zone de influenţă şi de obţinere a resurselor.

În aceste zone, se regăsesc şi activează principalii membri BRICS: Brazilia, India, China şi Africa de Sud.

Influenţa SUA şi a Europei, în această parte a lumii se află în declin relativ, iar despre cea a Rusiei nu se mai vorbeşte ca în urmă cu câteva decenii.

China şi India se află în competiţie şi în zona Golfului, precum şi în sudul Asiei, unde China a stabilit un „şirag de perle”... pentru a-şi consolida puterea navală.

Altă dovadă a ascensiunii navale a Chinei este activitatea anti-piraterie, în zone cum ar fi Golful Aden, unde a participat la coaliţiile internaţionale.

"UN VEHICUL" IMPORTANT CREAT DE CHINA ŞI RUSIA

Deşi preşedintele Chinei, Xi Jinping, a vizitat pe omologul rus, la Moscova, afluirea cetăţenilor chinezi, cu familiile, în scopul găsirii unor locuri de muncă, în sudul Federaţiei Ruse, continuă. Fiind comparabilă cu o ocupare paşnică a teritoriului rus menţionat, generând o schimbare a raporturilor demografice şi o preocupare serioasă pentru autorităţile de la Moscova, exprimată chiar de preşedintele Vladimir Putin. Recent, Tadjikistanul - ex-parte componentă a URSS - a acceptat să transfere Chinei o suprafaţă de 1.100 kilometri pătraţi. Cum comentaţi aceste extinderi spre nord, în forme deja menţionate, ale chinezilor?

Deşi China continuă să aibă numeroase dispute teritoriale, cu vecinii săi, în cazul celor cu Rusia, a ales să le soluţioneze, încă în anul 2008, pentru că cele două ţări au interese comune foarte puternice, în special în domeniul energetic, dar şi în cel geopolitic, unde aş încadra Organizaţia de Cooperare de la Shanghai/OCS.

OCS  este "un vehicul" important creat de China şi Rusia, care le permite să îşi mărească forţa de atracţie, începând cu Asia Centrală şi continuând cu ţări importante, din zona de sud şi vest a Asiei –India, Pakistan, Afganistan, Mongolia, Iran, Turcia şi altele.

PORTAVION NESCUFUNDABIL

Litigiile Chinei, cu o serie de state asiatice mai mici - în legătură cu arealuri maritime în adâncurile cărora se află importante zăcăminte de petrol şi gaze - pot accelera eforturile SUA de a coaliza aliaţii asiatici, într-o manieră care să conducă, peste ani, la integrarea lor în NATO?

Fără îndoială, disputele teritoriale ale Chinei sunt o sursă de tensiune, cu ţările mai mici, din sud-estul Asiei.

Miza este cea a resurselor energetice ale acestor teritorii, libera circulaţie a mărfurilor, cât şi perspectiva punctelor de sprijin, pentru viitoarea proiecţie de forţă navală a Chinei, în această zonă.

Reacţiile la consolidarea Chinei, în poziţia sa de negociere cu vecinii pot fi de mai multe feluri.

Astfel, se pot coagula organizaţii regionale, care să se dezvolte pe linii asemănătoare cu Uniunea Europeană.

Totodată, NATO ar putea să caute un punct de sprijin, pentru „ proiecţia forţei sale”, în bazinul sud-est asiatic şi să îl găsească în Australia, care ar putea servi, asemeni Marii Britanii în trecut, drept un „portavion nescufundabil”, pentru forţele care se opun unei noi hegemonii regionale.

Posibil ca pivotul NATO, către Asia să ofere organizaţiei nord-atlantice şansa de ”a se reinventa” şi a-şi dovedi relevanţa şi în secolul 21, în noul context al securităţii internaţionale, devenind „New Alliances for Transformation Organization”(NATO).

Deci o reţea de organizaţii şi iniţiative regionale de securitate, acomodând  numeroase interese şi noi aranjamente de securitate.

Obiectivele noului NATO nu ar mai fi definite prin „opoziţia faţă de ceva sau cineva”, ci prin susţinerea „unei stări de securitate la nivel global”.

1 MILIARD DE DOLARI PENTRU REPUBLICA MOLDOVA...

Ani buni, după destrămarea URSS şi câştigarea independenţei de către cel de-Al Doilea Stat Românesc, Republica Moldova, a fost vehiculată informaţia conform căreia China ar avea alocat 1 miliard de dolari pentru susţinerea unificării celor două maluri ale Prutului. Aţi fost în China, unde aţi avut discuţii interesante, cu experţi chinezi în geopolitică. Cum se raportau aceştia la viitorul arealului românesc?

În contactele cu colegii chinezi, am discutat mai mult despre regiuni,de exemplu, geopolitica Mării Negre sau iniţiative cum ar fi Strategia Dunării.

Am avut ocazia să propunem la Beijing  realizarea la Bucureşti a unui punct de contact, între Parteneriatul Chinei cu ţările membre UE, din Europa Centrală şi de Est şi Strategia Dunării.

Pragmatismul dovedit de chinezi, în politica lor externă, nu exclude posibilitatea de a acorda Republicii Moldova o atenţie sporită, în viitor, în contextul interesului lor  pentru Estul Europei, aşa cum îl doveşte recenta decizie de a investi  în Belarus.

IDENTIFICAREA UNEI POVEŞTI DE SUCCES...

Ce propuneri aţi face, acum, actualului ministru de externe, pentru ca România să beneficieze, din plin, de şansele unei colaborări multiple, reciproc avantajoase, cu China?

O serie de propuneri, nu doar pentru ministerul de externe:

I.reluarea, de către România, a rolului de facilitator/contact, în relatiile SUA-China, Rusia-China, SUA-Rusia şi altele. În acest context mi se pare interesantă, în aceste zile, suprapunerea vizitelor generalului Nikolai Platonovici Patruşev, şeful Consiliului de Securitate a Rusiei şi a directorului CIA, John Brennan.

II.sprijinirea iniţiativelor Chinei, în relaţiile acesteia cu NATO şi UE, din partea României, atât ca stat membru, cât şi din perspectiva experienţei pe care o avem, în relatiile cu China.

III. numirea unui Consilier al Primului Ministru dedicat pentru relaţia cu China.

IV. identificarea unei poveşti de succes, în relaţiile actuale cu China şi realizarea ei în cel mai scurt timp.

V. preluarea, de către chinezi, a unui proiect semnificativ de infrastructură rutieră, feroviară, energetică, agricolă, alături de proiectele finanţate de către UE etc.

VI. oferta ca Bucureştiul să reprezinte punctul de contact, dintre Parteneriatul China - Estul U.E. şi Strategia Dunării.

VII. promovarea dialogului între NATO, UE şi Organizaţia de Cooperare de la Shanghai, cu România ca  punct de contact.

VIII. stabilirea unor noi relaţii de parteneriat, între oraşe şi regiuni din China şi oraşe şi regiuni din România.

IX. promovarea României, ca obiectiv turistic pentru chinezi, inclusiv prin investiţii  chineze, în industria turismului din ţara noastră.

X. colaborarea firmelor româneşti cu firme chineze - pe terţe pieţe.

XI. creşterea numărului de studenţi români în China, până la o cifră semnificativă, precum şi sporirea similară a numărului de studenţi chinezi în România.

XII. încurajarea studiului limbii şi civilizaţiei chineze în România, cel puţin la nivelul altor ţări, din cadrul UE.

Mulţumindu-vă frumos pentru opiniile, ideile şi sugestiile conturate în acest interviu, apropo de ultima propunere nu pot să evit menţionarea unui proverb chinez, extrem de elocvent pentru prezentul relaţiilor bilaterale româno-chineze:

Dacă pierzi vremea când este soare, vei usca orezul noaptea, la lumina licuricilor...