FOTOGALERIE Mineritul ca sport extrem: goana dură după aur din Mongolia
0
Se numesc „mineri-ninja”. Lucrează în echipe nu mai mari de patru persoane. La umba marilor companii miniere, mii de „ninja” îşi pun zilnic viaţa în pericol, fără echipamente de protecţie, şi caută cu mâinile goale fărâme de aur. „Muţi tone de rocă, ţi se crapă palmele, rămâi cu o tuse grea, care nu te mai lasă, dar, în final, găseşti aur. Iar aurul vindecă totul”, spune un miner în vârstă de 60 de ani.
Relieful abrut din zona Zaamarr, la 350 de kilometri de capitala Ulan Bator, este presărat cu mii de găuri şi galerii care s-ar putea prăbuşi în orice moment, scriu corespondenţii TransterraMedia, care au publicat un fotoreportaj despre viaţa minerilor-ninja din Mongolia.
Minerii şi-au căpătat denumirea de la Ţestoasele Ninja, cu care seamană atunci când poartă în spate recipiente verzi de plastic, pe care le folosesc pentru a spăla pietrele şi a găsi metalul preţios.
În ultimii cinci ani, aproximativ 100.000 de mongoli şi-au găsit locuri de muncă în industria minieră autohtonă. Mulţi au fost forţaţi să facă asta. Şi-au pierdut locurile de muncă în timpul tranziţiei de la comunism. Mulţi dintre ei au devenit ciobani, dar două ierni devastatoare consecutive au dus la pierderea a aproximativ 30% din animalele crescute de mongoli în 2001-2002. Aşa că mulţi au intrat în hora goanei după aur.
Minerii-ninja pot câştiga până la 10 dolari pe zi, mai mult decât câştigă profesorii, doctorii şi funcţionarii publici.
Munca nu este însă deloc uşoară. „Dacă plouă, ţi-e foame. Dacă ninge, ţi-e foame. Dacă eşti bolnav, ţi-e foame. Şi, cât timp ţi-e foame, ai nevoie de bani pentru a mânca. Dacă eşti viu, poţi munci”, spune o femeie-miner.
Se încarcă comentariile...
