VIDEO Cum pot vulturii din India să readucă la viaţă un vechi ritual al morţii
0
La 15 ani de la dispariţia vulturilor de pe cerul oraşului indian Mumbai, comunitatea parşilor intenţionează să construiască două voliere în unul dintre cele mai sacre locuri, astfel încât uriaşele păsări necrofage să poată devora, din nou, cadavre umane.
Construcţia este programată să înceapă în aprilie. „Dacă totul merge conform planului, vulturii vor putea consuma din nou trupurile neînsufleţite ale parşilor până în ianuarie 2014”, a declarat Dinshaw Rus Mehta, reprezentantul comunităţii parşi din India. Tot ce mai aşteaptă aceştia este aprobarea oficială din partea membrilor comunităţii, a medicilor şi a preoţilor.
„Fără vulturi, tot mai mulţi parşi aleg să fie incineraţi”, a spus Mehta pentru „The New York Times“. „Trebuie să reintroducem vulturii pentru ca acest sistem să funcţioneze din nou, mai ales în timpul musonului”.
Eforturi pentru reînvierea unei tradiţii
Planul reprezintă rezultatul a şase ani de negocieri între liderii parşi (cea mai mică minoritate din India) şi guvernul indian, cu scopul de a reînvia o practică veche de secole, care urmăreşte să protejeze aerul, pământul, focul şi apa, astfel încât mediul să nu mai fie poluat prin practica îngropării sau a incinerării. Ambele părţi speră că efortul va contribui la înmulţirea a două specii de vultur pe cale de dispariţie.
Costul construirii volierelor şi a întreţinerii vulturilor este estimat la 5 milioane de dolari pe o perioadă de 15 de ani, mult mai puţin costisitor decât dacă nu ar exista „stocul“ de mâncare.
„Cele mai multe voliere pentru vulturi cheltuie sume uriaşe pentru a cumpăra carne, dar pentru noi este gratuit, deoarece vulturii vor fi hrăniţi cu cadavrele parşilor”, a explicat Mehta.
Asemenea vulturilor pe care se bazau cândva, şi cei din comunitatea parşi dispar. Religia lor (zoroastrismul) domina cândva Iranul, dar acum a fost în mare parte înlocuită de Islam. În secolul X, un grup mare de zoroastrieni a fugit de persecuţia din Iran şi s-a stabilit în India. Din acest grup în prezent mai există 70.000 de pesoane, cele mai multe dintre ele în Mumbai, unde deţin în mod colectiv proprietăţi imobiliare, achiziţionate cu secole în urmă.
Una dintre aceste proprietăţi este o zonă exclusivistă din Mumbai, ce se întinde pe 21 de hectare şi unde se află trei Turnuri ale Tăcerii. Acolo erau depuse trupurile fără viaţă ale parşilor.
Turnurile de piatră se află în aer liber şi sunt formate din trei inele concentrice cu lespezi de marmură: un inel exterior pentru bărbaţi, inelul din mijloc era destinat femeilor, iar inelul din interior pentru copiii. Timp de secole, corpurile rămase pe aceste plăci erau consumate în câteva ore de vulturii din zonă, iar oasele rămase erau puse în bazinul central de unde ajungeau în pământ.
Dezvoltarea şi tehnologia, însă, a avut un efect puternic asupra acestei practici vechi. Printre schimbări se numără şi construcţia de zgârie-nori în apropiere, de unde locuitorii ar putea viziona scenele oribile care se desfăşoară în turnuri. Însă cea mai mare ameninţare a fost dezastrul ecologic care i-a lovit pe vulturi în ultimii ani.
Extincţia vulturilor din India
India a avut odată o populaţie de 400 de milioane de vulturi, care au prosperat deoarece naţiunea are una dintre cele mai mari populaţii de animale din lume, dar sacrificarea bovinelor este interzisă.
Însă apoi a apărut diclofenacul, un analgezic utilizat la scară largă în spitale pentru a diminua durerea pacienţilor. În 1993, a fost aprobată utilizarea sa şi la bovinele din India. La scurt timp, vulturii au început să moară într-un număr foarte mare, deoarece medicamentul le provoca insuficienţă renală ireversibilă.
Ulterior, utilizarea diclofenacului la animale a fost interzisă, iar un studiu recent a constatat că, pentru prima dată de la introducerea medicamentului, populaţia de vulturi a Indiei nu a mai scăzut pe parcursul anului trecut.
Cu toate acestea, numărul a trei specii este încă scăzut, aşa că parşii au montat oglinzi în jurul Turnurilor pentru a crea ceva asemănător cu cuptoarele solare şi pentru a accelera descompunerea. Numai că oglinzile sunt ineficiente în timpul lunilor musonice. Prin urmare, tot mai mulţi parşi optează pentru incinerare, o practică pe care mulţi preoţi parşi o resping, deoarece focul este sacru, iar cadavrele necurate.
Una dintre preocupări este de a-i convinge pe parşi să renunţe la diclofenac. Aproape toate cele aproximativ 800 de trupuri aduse anual la turnuri provin de la două spitale parşi, iar medicii de familie ar trebui să certifice faptul că persoanei decedate nu i-a fost administrat diclofenac cu trei zile înainte de deces. Nu există, însă, niciun test simplu care poate detecta prezenţa medicamentului, iar dacă vulturii din voliere mor de pe urma otrăvirii cu diclofenac din cauza cadavrelor parşi, guvernul a promis ca va pune capăt acestui efort.
Medicii nu le pot spune pacienţilor ce să facă, iar unul dintre cei cinci preoţi parşi nu este sigur că membrii ar renunţa la diclofenac.
„Timp de zece ani am încercat să educăm comunitatea să-şi închidă telefoanele mobile înainte de a intra în temple sacre şi tot nu am reuşit. Şi vrem acum să sperăm că aceeaşi comunitate va renunţa la diclofenac în doar câteva luni?“, se întreabă preotul.
Alţi lideri parşi au spus că vor încerca să facă tot ceea ce este necesar datorită importanţei de a restabili tradiţia.
„Trebuie să sperăm la ce este mai bine”, a spus Mehta.
Se încarcă comentariile...
