Povestea impresionantă a Magdalenei, tânăra nevăzătoare care a câştigat marele premiu la „Câştigă România“: „Îmi place să fac bine ceea ce fac, cu răspundere“

Magdalena Iurescu, o tânără nevăzătoare în vârstă de 27 de ani, a devenit prima femeie şi cea mai tânără concurentă care a câştigat marele premiu al emisiunii „Câştigă România!“, de la TVR 2. În plus, Magdalena are o poveste de viaţă impresionantă, fiind un exemplu de ambiţie: a absolvit două facultăţi, un master şi are un doctorat în gramatica limbii române.

La 27 de ani, Magda Iurescu, tânăra nevăzătoare din comuna Bilca, a reuşit să uimească telespectatorii graţie cunoştinţelor sale despre ţara noastră, dar şi prin lecţia de viaţă impresionantă. A străbătut cu ajutorul memoriei fiecare judeţ al României şi a demonstrat, după ce a câştigat nouă ediţii şi 14.400 de lei, că este cel mai pregătit concurent din sezonul 4 al concursului de cultură generala difuzat de TVR 2, adjudecându-şi şi marele premiu – o maşină marcă românească.

Absolventă a Universităţii „Ştefan cel Mare“ din Suceava ca şefă de promoţie, Magdalena Iurescu are doctoratul în gramatica limbii române. 

Magdalena s-a născut la Rădăuţi şi din prima clipă s-a confruntat cu problemele sistemului sanitar românesc, când incubatorul i-a afectat definitiv vederea. Lipsa vederii nu a împiedicat-o să fie o tânără normală, care iubeşte să înoate, să meargă pe bicicletă şi spune că dacă ar fi văzut, ar fi ales să devină arhitect. 

A terminat ca şefă de promoţie două facultăţi la Universitatea „Ştefan cel Mare“ din Suceava, cu specializarea engleză-română şi română-italiană. Masteratul l-a dat în comunicare, iar doctoratul în gramatica limbii române. Visul ei este să devină profesoară chiar la Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere din Buzău, pe care l-a urmat.

Tânăra a explicat ce a făcut-o să se înscrie în concursul de cultură generală: „Filosofia mea de viaţă este că nu trebuie să le arăţi altora că ai probleme. Trebuie să te compoţi ca un om normal, cu defecte şi calităţi. Am venit la «Câştigă România!» pentru că iubesc acest concurs de cultură generală. Toţi m-au întrebat cum o să reuşesc să mă orientez pe hartă. E simplu. Am avut un profesor extraordinar la şcoala pentru nevăzători din Buzău, un pedagog bun care stătea alături de fiecare dintre noi şi ne explica pe harta în relief“.

Pasiunea pentru informaţie, Magdalena o are încă de mica, iar profesorii ei îşi amintesc că lipsa vederii nu a împiedicat-o să fie prima din clasă.

„Nu a lipsit niciodată de la nicio oră. În plus, dacă vreodată nu aveam un răspuns la o întrebare, la curs sau la seminar, din partea întregului an, Magda întotdeauna avea răspunsul, absolut întotdeauna“, povesteşte Niculina Iacob, conferenţiar universitar în cadrul Facultăţii de Litere Suceava.

De când a început să vorbească, Magdalena a pus întrebări. Mama ei, Olimpia Iurescu, a povestit că primele cuvinte ale tinerei au fost: „Tată, ce faci?“. Au urmat apoi sute de întrebări zilnic, pentru că îşi dorea să înţeleagă cum e lumea. „O ţineam de mânuţă, o purtam prin casă, îi puneam mâinile şi îi spuneam că ăsta este dulapul, asta este uşa. Uneori era epuizant, dar mama găseşte întotdeauna puterea să lupte pentru puiul ei“, spune mama tinerei.

Realizările Magdei sunt pentru Olimpia cea mai mare răsplată. Sunt dovada că adevărata „vedere“ nu ţine de ochi, ci de suflet, minte şi voinţă.

„Încă de când eram mică, mama mi-a fost cel mai mare sprijin. Îmi citea şi mă învăţa poezii, iar de la 6 ani m-a învăţat tabla înmulţirii, chiar dacă încă nu mergeam la şcoală. Ea m-a susţinut şi în perioada facultăţii. Mergea cu mine, îmi citea cursurile şi bibliografia pentru examene, ca să le pot înregistra, mai ales că materiale de specialitate nu prea se găsesc la Asociaţia Nevăzătorilor. Cred că pentru dezvoltarea frumoasă a unui copil cea mai importantă este influenţa părinţilor“, a declarat Magdalena Iurescu.

Cu toate aceasta, Magdalena rămâne o fire modestă: „Nu m-am gândit câte ediţii voi câştiga, ci doar să răspund bine la întrebari. Nu îmi propun ţeluri mari, dar îmi place ca ceea ce fac să fac bine, cu răspundere“.