INTERVIU EXCLUSIV Katheryn Winnick, Lagertha din „Vikingii“: „Îmi fac singură cascadoriile. E greu, ori înveţi să te coordonezi, ori cazi şi te umpli de sânge“

Actriţa canadiană Katheryn Winnick (39 de ani) a povestit pentru „Adevărul“ ce a învăţat interpretând personajul Lagertha în serialul „Vikingii“ şi a discutat despre condiţia femeii în industria cinematografică.

Drama „Vikingii“ revine la History cu al patrulea sezon astăzi, 15 ianuarie, de la ora 22.00, iar noile episoade aduc „evenimente importante şi cutremurătoare“. Un reporter „Adevărul“ a pătruns pe platourile de filmare din Irlanda, unde a stat de vorbă cu Katheryn Winnick, actriţa care interpretează unul dintre cele mai puternice personaje feminine de pe micile ecrane - Lagertha.

„Adevărul“: Cum te raportezi la personajul tău, Lagertha?

Katheryn Winnick: Sunt îndrăgostită de ea. Este un personaj la crearea căruia am contribuit, împreună cu Michael Hirst. Cred că a trecut prin multe schimbări, printr-o dezvoltare personală majoră, din punct de vedere al statutului ei, al relaţiei cu ceilalţi, cu ea însăşi. Mă ia mereu prin surprindere; e interesant că, după patru ani, încă mă inspiră să aflu lucruri noi despre ea, mă inspiră diversele provocări pe care mi le oferă.

Când ai citit scenariul, te-ai gândit că, împreună cu Lagertha, vei avea atât de mulţi 

admiratori? 

Nu. De fapt, credeam că urma să joc în serial timp de un an, poate doi. Nu îmi închipuiam că urma să fiu aici, în al cincilea an, cu atât mai mult cu cât serialul se concentra mai degrabă pe personajele de sex masculin. Nu eram sigură care urma să fie parcursul Lagerthei. De asemenea, la acea vreme, şi canalul History se axa mai mult pe publicul de sex masculin, dar cred ca am schimbat asta, odată cu personajul Lagertha. Cred că acum sunt mai mulţi spectatori de sex feminin.

Cred că femeile şi fetele o admiră, şi mulţi bărbaţi admiră personaje precum Lagertha, în sensul că este puternică, dar şi feminină. În corespondenţa de la fani citesc mesaje de genul „vreau să mă căsătoresc cu tine, Lagertha“ sau „aş vrea ca fiica mea să devină o femeie puternică, aşa, ca Lagertha“. Cred că asta este una dintre cele mai mari realizări. Pentru mine este o onoare să primesc un astfel de feedback. Dar nu, nu aveam nici cea mai mică idee că lucrurile aveau să ajungă aici, cu oameni care se îmbracă precum personajul sau îşi fac tatuaje cu chipul meu. Încă mi se pare ciudat, dar şi interesant.

Ce ai învăţat despre femeile vikinge lucrând la acest serial?

Am învăţat că femeile vikinge erau foarte puternice, pline de forţă, erau hotărâte, emancipate şi aveau un cuvânt de spus cu privire la felul cum trebuie condusă gospodăria lor şi societatea. Puteau fi conducători, regine, puteau avea rangul de iarl. De asemenea, puteau divorţa de soţii lor, dacă simţeau că ceva nu merge bine. Aveau un statut puternic şi sunt mândră de asta, iar Lagertha este un exponent foarte bun în acest sens. Dar când am văzut personajul ei, n-am spus neapărat „OK, acum trebuie să fiu o femeie vikingă”. Cred că eu am foarte multe asemănări cu Lagertha, în sensul că mă consider o persoană hotărâtă şi câteodată pot fi încăpăţânată şi puternică, dar şi vulnerabilă pe alocuri şi aş spune că şi Lagertha e la fel. Cred că are o voce puternică, îşi cunoaşte valoarea, şi sper că asta se vede la personaj.

În aceste noi episoade apare o actriţă suedeză, Josefin Asplund. Ne poţi spune câte ceva despre scenele cu ea?

Da. Lagertha se îndrăgosteşte de un personaj, pe nume Astrid, jucat de Josefin. Astrid aduce un 

nou suflu romantic, o scânteie nouă în viaţa Lagerthei. Cred că Lagertha a fost trădată de bărbaţi atât de mulţi ani. La sfârşitul sezonului patru, nu mai e cu Ragnar, cel de-al doilea soţ al ei o abuza fizic, Kalf a încercat să o detroneze şi să preia conducerea regatului ei, şi cred ca a cam terminat-o cu bărbaţii pentru o vreme. Astrid e mai tânără, e plină de viaţă, de încredere în sine, e bisexuală, şi nu are niciuna din inhibiţiile pe care le are Lagertha din cauza interacţiunii cu alţi oameni. M-am bucurat pentru Lagertha. Mi-a plăcut să lucrez cu Josefin, e o actriţă foarte talentată.

Ce ţi-a oferit serialul, în afară de popularitate? 

Am învăţat foarte multe. Să luăm, de exemplu, felul în care erau înfăţişaţi vikingii; se credea, în mod eronat, că războinicii erau majoritar de sex masculin. Când am început să filmăm primul sezon, se credea că toate acele femei războinice nu existaseră şi că doar bărbaţii erau războinici. S-a descoperit, în Suedia, cred, o necropolă. A fost foarte interesant; era o insulă unde se aflau multe morminte vikinge, şi era unul, mult mai mare, despre care s-a crezut multă vreme că este al unui mare rege; avea două capete de cai, arme, armură, scuturi, un fragment de sabie, şi stătea pe un fel de tron. Multă vreme s-a crezut că mormântul este al unui bărbat, dar recent, cu ajutorul testelor de ADN efectuate în zona pelviană, s-a descoperit că de fapt fusese femeie; descoperirea a fost făcută tot de o femeie. Deci da, femeile erau războinici, mergeau la luptă, se bucurau de un anumit statut, de o anumită putere.

În scenele de luptă eşti tu sau ai o dublură? Am citit că ai studiat arte marţiale în copilărie.

Sigur că da. Eu fac scenele de cascadorie. Nici nu aş concepe să fie altfel. Nu cred în folosirea dublurilor pentru scenele de cascadorie. Acesta e unul din lucrurile care-mi plac atât de mult la profesia mea. 

Cred că durează destul de mult să lucrezi la coregrafia unei lupte cu săbii.

Poate n-o să îţi vină să crezi, dar nu atât de mult pe cât şi-ar putea închipui cineva; după atâţia ani îţi intră în sânge, ştii ce trebuie să faci. Am crescut obişnuită cu luptele, deci corpul meu a ajuns să înţeleagă cum trebuie să te mişti chiar şi cu o sabie şi scut şi altele în mână. Dar e greu. Ori înveţi să te coordonezi foarte bine, ori cazi şi te umpli de sânge pe platou; la fel este şi cu echitaţia, cu deprinderea unui nou accent, cu învăţatul replicilor. E un rol plin de provocări, un serial plin de provocări.

Crezi că succesul serialului Vikingii ţi-a influenţat cariera, numărul de roluri care ţi se oferă?

E o întrebare foarte bună. Cred că asta se va vedea mai bine când voi fi disponibilă. Da, am primit oferte, ceea ce e nemaipomenit, dar acum am un contract în derulare şi nu am timp. S-a întâmplat să pot juca în serialul The Dark Tower (Turnul Întunecat) pentru că eram într-o pauză. 

Adesea, ca actor, dacă ai un rol definitoriu la început de carieră, continui apoi să joci acel tip de personaj. Urmează deci să te vedem în roluri de femei dure, de luptătoare feministe, pricepute la arte marţiale şi la lupta cu sabia?

Sigur că nu. Da, sunt mândră de acest rol. Da, sunt mândră să mă numesc feministă. Da, sunt mândră să fiu un exemplu pentru multe fete şi femei din lumea întreagă. Dar în acelaşi timp sunt actriţă şi mă atrage ideea de a juca personaje diferite, roluri diferite şi sper ca următorul meu rol să fie unul complet diferit. Pentru mine, cred că este o provocare să găsesc forţa fiecărui personaj, exprimată în diverse moduri. Sunt sigură, de fapt. Am refuzat multe roluri, tocmai pentru că mi s-au părut prea similare cu Lagertha. În plus, şi disponibilitatea mea este redusă. Am o propunere, dar încă nu m-am decis dacă pot să îi dau curs. Filmările sunt în Islanda, acţiunea se petrece în anii 1930, iar personajul este unul complet diferit de cel al Lagerthei.

Ce părere ai despre felul evoluţia femeilor în industria cinematografică? Au aceeaşi putere precum bărbaţii, precum femeile vikinge sau încă nu se află la nivel de egalitate? Care este experienţa ta în acest sens?

Să fiu sinceră, e o provocare. M-am alăturat recent fundaţiei Women in Film; e extraordinar şi 

supărător de mare diferenţa din punct de vedere al puterii femeilor în industria de film şi televiziune. E limitată. Nici onorariile nu sunt la acelaşi nivel. Cred că doar 17% dintre cineaşti sunt femei, ceea ce e uluitor, având în vedere că femeile reprezintă peste 50% din populaţia generală şi reprezintă majoritatea publicului de film şi de televiziune. Sper că lucrurile se vor schimba. Ştiu că în Suedia femeile care lucrează în industria filmului sunt sprijinite. M-am întâlnit recent cu preşedinta Women in Film, care spunea că în Suedia există granturi pentru regizori şi scenarişti femei şi sper că asta se va schimba şi în Statele Unite. Cred că schimbarea începe cu femeile regizori. Cred că, dacă ne concentrăm pe ideea că şi femeile pot spune o poveste, se va schimba şi percepţia cu privire la capacitatea femeilor de a fi regizori.  

De ce crede toată lumea că regizorii trebuie să fie bărbaţi? Cred că e greşit şi sper să apuc vremea când femeile vor fi mai bine reprezentate în rândul regizorilor, scenariştilor, şefilor de case de producţie. Lucrurile se schimbă, încet, dar mai sunt multe, foarte multe de făcut.