INTERVIU Arhitecţii „Visuri la Cheie“ răspund îndoielilor privind veridicitatea emisiunii: Uneori realitatea e cu mult mai dureroasă decât ce se poate da la TV

INTERVIU Arhitecţii „Visuri la Cheie“ răspund îndoielilor privind veridicitatea emisiunii: Uneori realitatea e cu mult mai dureroasă decât ce se poate da la TV

Arhitecţii Alina Vîlcu (dreapta) şi Omid Ghannadi, alături de designerul Adela Pârvu FOTO Pro TV

Arhitecţii Alina Vîlcu şi Omid Ghannadi au fost prezenţi în studioul Adevărul Live pentru o discuţie despre culisele uneia dintre cele mai de succes şi de impact emisiuni de televiziune, „Visuri la cheie“. Cu această ocazie, cei doi au oferit lămuriri celor care se îndoiesc de veridicitatea proiectului, precizând că, într-adevăr, uneori realitatea este mult prea dură pentru a putea fi difuzată pe micile ecrane.

Ştiri pe aceeaşi temă

Doi dintre membrii echipei „Visuri la cheie“, arhitecţii Alina Vîlcu şi Omid Ghannadi, au fost în studioul Adevărul Live pentru a vorbi despre emisiunea în care oameni cu situaţii materiale modeste sunt ajutaţi să aibă casele la care au visat. 

Cei doi, care fac echipă în faţa camerelor cu prezentatorul Dragoş Bucur şi cu designerul Adela Pârvu, au explicat de ce emisiunea, difuzată de Pro TV în fiecare miercuri de la 20.30, se bucură de un asemenea succes, cum sunt alese cazurile şi au făcut precizări în legătură cu zvonurile potrivit cărora unele case nu ar fi în realitate renovate. De asemenea, Alina Vîlcu au dezvăluit care este scopul final al acestei emisiuni, precum şi modul în care le-a schimbat viaţa. 

Adevărul: „Visuri la cheie“ este una dintre cele mai urmărite emisiuni de la Pro TV, în fiecare miercuri în jur de două milioane de telespectatori o urmăresc. Ce credeţi că îi atrage pe oameni în faţa micilor ecrane, având în vedere că nu este o emisiune de divertisment?

Alina: Ce face ca emisiunea noastră să fie cu adevărat valoroasă este faptul că nu te uiţi pentru a te relaxa, pentru a te destinde, ci pentru a te conecta cu viaţa aşa cum e ea, cu poveştile altor oameni. Şi e foarte frumos chiar şi atunci când e trist, când lucrurile par fără speranţă. E foarte frumos pentru că aşa e viaţa, efectiv. „Visuri la cheie“ arată viaţa aşa cum e ea, autentică, şi cred că asta îi atrage pe oameni.

Omid:  „Visuri la cheie“ este un punct de speranţă pentru toată lumea, mai ales pentru cei care trec prin momente grele şi au probleme reale. Tot ce ne dorim noi este ca prin această emisiune oamenii să conştientizeze societatea în care trăiesc, încercăm să-i încurajăm să dea o mână de ajutor, pentru că puţin cu puţin poţi realiza lucruri măreţe.

Alina: Şi să nu uităm de inspiraţie, pentru că nu sunt oameni pe care îi defineşte doar faptul că au nişte probleme financiare sau de altă natură.  Nu doar ăsta e motivul pentru care noi mergem la ei. Ei sunt o inspiraţie, pentru că au bucurie în ochi în ciuda greutăţilor. Poate nu au căldură în casă iarna, poate că au copii bolnavi, e greu de pus în cuvinte ceea ce trăiesc, dar au bucurie în ochi, au speranţă. Şi atunci îţi dovedesc că e cu siguranţă ceva acolo, dincolo de tăvălugul acesta în care noi ne trăim vieţile, iar lucrul acesta te animă.

Actorul Dragoş Bucur, prezentatorul „Visuri la cheie“, spunea că această emisiune nu e de ajuns, că o mână de oameni nu-i pot ajuta pe toţi cei care au nevoie.

Omid: Aşa este. Cred că emisiunea este un prototip al societăţii ideale. Emisiunea asta este o bucăţică din cum ar trebui să funcţioneze societatea. Dragoş a spus un lucru foarte adevărat: emisiunea asta pare o reţetă perfectă, toată lumea are ceva de câştigat. Dar de multe ori stăm şi nu facem nimic pentru a-i ajuta pe cei din jurul nostru, iar acesta e un gol pe care sper ca emisiunea să-l umple din ce în ce mai mult.

Bănuiesc că au existat şi oameni simpli sau organizaţii care v-au căutat şi şi-au oferit ajutorul?

Alina: Mereu sunt şi asta e bine. Fac parte dintre prietenii noştri, pe de-o parte, dintre cei care nu au dubii în ceea ce priveşte veridicitatea emisiunii şi spun asta pentru că multora li se pare că nu este o emisiune pe bune. Dar chiar şi oameni necunoscuţi ne scriu pentru că vor să ne ofere ajutorul, fie financiar, fie cu sfaturi, şi asta e frumos.

 

Aminteai de cei care nu cred în verdicitatea emisiunii. Haideţi să profităm de ocazie şi să lămurim acest aspect. Ce mesaj le transmiteţi acestora?

Omid: Au fost oameni care au tot întrebat dacă emisiunea este adevărată şi cărora le-am răspuns cu nu. Nu, nu este adevărată, pentru că uneori realitatea este cu mult mai tristă decât ceea ce vedeţi la televizor. Deci, dacă ajungem la un moment dat într-un moment extrem de sensibil, poţi fi sigur că realitatea este cu mult mai dureroasă decât ce se poate da la televizor. Din punctul meu de vedere, să ai o opinie de orice tip este dreptul tău, toată lumea poate să aibă păreri, chiar dacă sunt adevărate sau nu, însă, îi rog pe toţi cei care au asemenea păreri să verifice măcar sursa informaţiilor, pentru că este extrem de simplu să-ţi dai seama că ştirile sau informaţiile pe care le primeşti sunt de la o sursă credibilă sau nu. Noi nu putem opri toate spamurile mediatice care apar peste tot, iar asta e tot ceea ce noi putem face: să le cerem oamenilor să-şi verifice sursele de informare, pentru că nu e corect ca noi să muncim atât de mult, iar unii oameni să lanseze informaţii false.

Alina: Eu am obiceiul de a-i invita la filmări pe cei care se îndoiesc de onestitatea noastră. Pe de altă parte, dincolo de faptul că mă irită puţin întrebarea dacă e pe bune ce facem noi, mai ales din partea cunoscuţilor, nici nu mi se pare un lucru atât de grav. Dacă stai să te gândeşti, trăim într-o societate plină de nebuni care împuşcă oameni pe strazi, o societate plină de războaie şi catastrofe şi atunci e greu de crezut că se poate întâmpla un lucru total pozitiv. Cred că de aici se naşte neîncrederea şi întrebarea dacă e chiar pe bune că un lucru frumos, care e şi profitabil şi care lasă şi ceva în urmă, se întâmplă.

Cum sunt alese cazurile care ajung pe micile ecrane?

Omid: Nu noi alegem cazurile şi asta trebuie să ştie toată lumea. Este un proiect mare, cu mulţi oameni care se ocupă de multe departamente, iar cazurile sunt alese în funcţie de anumite criterii – să fie realizabile, să poată fi făcute într-o anumită perioadă de timp, să fie autentice. Vreau să spun că sunt foarte mulţi oameni care ne scriu pentru că au probleme foarte grave şi, din păcate, asta ne pune pe noi într-o situaţie foarte dureroasă, fiindcă nu avem cu ce să-i ajutăm. Noi încercăm, personal, să le venim în ajutor şi oamenilor care ne scriu, dar în cadrul emisiunii, decizia nu ne aparţine nouă.

Alina: Lumea crede că nu primeşte răspuns sau nu este luată în considerare. Adevărul foarte trist este că, pe de-o parte, sunt foarte mulţi oameni care, deşi au probleme financiare şi de sănătate, au acea mândrie peste care nu vor să treacă şi să ceară ajutorul, iar pe de altă parte sunt foarte multe familii care nu au o situaţie juridică foarte clară asupra terenurilor, asupra caselor şi atunci nu ai cum să-i introduci în program pentru a-i ajuta. Şi mai sunt acele familii care scriu doar cerând ajutorul  financiar. Nici pe ei nu-i putem ajuta, pentru că premisa de la care se pleacă în alegerea familiilor este că trebuie să reprezinte o inspiraţie pentru noi, să fie un model şi să nu fie doar acea familie săracă, iar adevărul trist este că sunt foarte puţini oameni aşa. Sunt foarte puţini oameni care reuşesc să treacă cu seninătate peste toate greutăţile vieţii şi reuşesc să reprezinte un exemplu pentru toţi ceilalţi. Adevărul foarte trist este că există foarte puţine cazuri fezabile din acest punct de vedere.

Şi totuşi, nu-i putem condamna pe cei care suferă şi nu reuşesc să găsească puterea să treacă peste aceste greutăţi.

Alina: Nu, sigur că nu, dar nu fac obiectul proiectului nostru, oricât ne-am dori.

Omid: Pe de altă parte, timpul de cunoaştere a familiei respective este foarte scurt. Noi ajungem într-o zi acolo şi-i trimitem în vacanţă. Vedem acel filmuleţ pe care îl vede toată lumea la televizor, atât, nu ştim altceva despre ei. Şi se întâmplă, uneori, ca în acel timp, aşa, în viteză, să ţi se pară ceva în neregulă sau să nu-ţi placă un răspuns primit de la vreun membru al familiei, iar noi nu ne dăm voie nouă să judecăm aceste lucruri, oricât de grav ni s-ar părea vreodată. Întotdeauna, după ce discutăm între noi, concluzia este că nu-i putem judeca pentru că niciunul dintre noi nu a trăit aşa cum o fac ei într-o zi din viaţa lor, iar dacă ai sta acolo, să trăieşti o noapte în acele condiţii, cu oamenii apropiaţi din familia ta, fără lucrurile necesare, oare te-ai comporta mai bine decât ei? N-ai avea şi tu nişte reacţii cel puţin ieşite din comun? De aceea noi nu judecăm oamenii care au ajuns în această situaţie şi care au ajuns să facă subiectul emisiunii. Din păcate, ştim cu toţii că trăim într-o ţară cu foarte mulţi oameni cu nevoi, iar noi încercăm să punctăm ceva prin această emisiune, mai mult decât nevoia materială, faptul că există oameni care au făcut deja ceva în viaţă ca să treacă peste greutăţile lor şi merită ca noi să le venim în ajutor, să le oferim un salt pentru a ajunge în linia normalităţii. Au existat şi cazuri în care am plecat cu sentimentul că în afară de a-i dărui o casă frumoasă în care să locuiască de acum încolo, nu am putut să facem mai mult în viaţa acelei familii şi au în continuare greutăţi foarte mari. Dar sunt şi acele familii pentru care acea casă frumoasă a însemnat enorm.

Care au fost cele mai emoţionante momente care v-au rămas în suflet?

Alina: Eu nu ştiu ce să aleg. Am avut nişte întâlniri foarte emoţionante cu anumite familii, dar poate că le-am simţit aşa pentru că la rândul meu treceam printr-o perioadă grea. Este o chestiune foarte personală şi mi-e greu să spun care, dar, în general, pentru mine în mod evident prima şi ultima zi sunt speciale.

Cum eraţi voi înainte de emisiune? Cum v-a schimbat?

Alina: Nimic nu e întâmplător, iar toate s-au suprapus în planul vieţii mele, în plan personal s-au produs anumite schimbări exact în momentul în care am început să lucrez pentru „Visuri la cheie“, iar acest proiect a acţionat ca un catalizator pentru mine, m-a băgat şi mai mult acolo, cu capul în schimbare, în acţiune. Ce a făcut acest proiect pentru mine? Cred că sunt mai atentă la oamenii din jurul meu, îi ascult mai mult, sunt atentă la mine şi acţionez, am mai multă încredere în mine şi am descoperit bucuria de a lucra în echipă şi de a-mi face meseria.

Omed: Pe mine m-a schimbat foarte mult această emisiune, aveam impresia că eram foarte precocupat de problemele sociale şi de problemele din jurul meu, iar emisiunea a fost un contact real cu problemele societăţii. Ce încercăm eu şi prietenii mei din diferite organizaţii să facem înainte era să punem un plasture din când în când la nişte lucruri care ni se păreau rele, parcă plăteam o datorie cuiva. Dar emisiunea m-a dus adânc în vieţile oamenilor, iar pentru mine un moment foarte important este acela când pleacă familiile de acasă. Acel moment este momentul în care îmi imaginez viaţă mea în contextul vieţilor lor şi de fiecre dată rămân cu un bagaj imens de informaţii, de emoţii, cu frustrai uneori şi cu supărări foarte mari. Apoi vin acasă, îmi văd familia, viaţă mea frumoasă şi îmi pun întrebarea de ce acei oamei trebuie să trăiască în acele condiţii. Probabil, îmi voi da seama după vreo doi-trei ani cum se vor aşeza aceste lucrui în sufletul meu şi ce impact real vor avea. Realmente, pentru mine a însemnat să intru în coliziune cu nişte lucruri de care mă simţeam apropiat, dar nu eram chiar atât de mult.

Este şi un proces care va macină?

Alina: Ne modelează mai mult, ne face să ne descoperim lucrurile valoroase din noi, pentru că într-o stare de rutină şi de confort acasă sau la birou nu ajungi să accesezi acele zone.

Există persoane care mărturisesc că schimbă canalul pentru că efectiv nu-şi pot stăpâni emoţiile şi nu se mai pot uită.

Omid: Recunosc că şi eu aş fi reacţionat aşa, dacă nu eram implicat în emisiune şi veadeam anumite situaţii, pentru că nu aş fi vrut să mă întristez foarte tare, dar asta este realitatea. Fie că schimbăm sau nu canalul, asta e realitatea.

Alina: Şi eu cunosc oameni, majoritatea bărbaţi, care îmi spun că nu se pot uită uneori la emisiune pentru că este prea lacrimogenă? Pe bune? În schimb, te uiţi toată ziua la canale de ştiri care arată războaie şi oameni care se înjunghie. Nu pot înţelege această atitudine. Până la urmă, ceea ce prezintă emisiunea este o realitate şi, de multe ori, ceea ce trăiesc oamenii acolo este o mică parte din ceea ce li se întâmplă, lucrurile sunt de multe ori prea dure pentru a fi arătate negru pe alb la televizor.

citeste totul despre: