VIDEO EXCLUSIV Tudor Sişu: „Nu mai era locul meu în închisoare. Acolo au început să vină elitele, lumea bună“
0
Aflat de două luni în libertate, hip-hoperul vorbeşte pentru prima dată pe larg despre cum s-a văzut de după gratii încarcerarea unor personaje ca Adrian Năstase şi Sorin Ovidiu Vântu. Sişu explică prin ce proiect „scandalos” vrea să-şi relanseze cariera muzicală.
Tudor Sişu a ieşit de două luni din Penitenciarul Jilava şi, la câteva zile după eliberare, a cântat pentru un public care l-a primit entuziasmat. „Era concertul unui prieten“, spune Sişu fără să dea importanţă momentului. Pentru fostul component al trupei „La Familia“, muzica rămâne „drogul“ care-l ajută să-şi construiască viaţa dincolo de experienţa cenuşie a puşcăriei. Muzica şi credinţa, adaugă Sişu, „pentru că nu există atei: unii cred în bani, unii în tehnologie, alţii în iubire sau frică, toţi cred în ceva“. Rapperul povesteşte şi cum s-a văzut de după gratii încarcerarea la Jilava a unor personaje importante. „Am avut de suferit indirect din cauza lui Adrian Năstase. Celălalt celebru arestat din penitenciar, Sorin Ovidiu Vântu, a dat dovadă de caracter“.
„Adevărul“: Când ai fost arestat în 2011 ai spus că „voi căuta oameni de caracter în închisoare pentru că afară nu am găsit“. Ce ai vrut să spui prin asta?
Tudor Sişu: Am vrut să spun că de multe ori s-ar putea să găseşti oameni de caracter în altă parte decât în locul în care te aştepţi să fie. Faptul că eşti în libertate nu e o garanţie pentru caracter. Poate c-ai fost puţin mai bandit, poate chiar îţi lipseşte un pic caracterul şi de-aia eşti în libertate, înţelegi?
Între timp, acolo au mai ajuns şi politicieni, şi oameni de care te-ai legat în versurile tale de-a lungul vremii.
Eu şi mulţi care fac diferite forme de muzică şi care emit un mesaj atingem şi problema asta a autorităţilor. La urma urmei, de multe ori, un spirit, ca să se îndrepte spre o zonă artistică, trebuie să fie liber.
Şi cum ai simţit lucrul ăsta? Când vedeai acolo cum încep să intre politicieni, oameni de afaceri…
Eu nu mă bucur. E o satisfacţie pe care o ai la un moment dat şi am văzut chestia asta în toată puşcăria, spre exemplu. Oamenii spun „lasă-l, dom’le, să vină şi el la puşcărie. A făcut, să le tragă!“. Dar, la urma urmei, eu sau altul nu avem nici o satisfacţie. E o compensaţie derizorie să faci 5-6 luni de puşcărie după ce ai devalizat un combinat la fier vechi…
„Deja e lumea bună în puşcărie“
Spuneai că a existat o agitaţie în penitenciar când a intrat acolo Adrian Năstase.
Bă, vrei să-ţi spun ceva? În ultimul timp, eu mă gândeam că nu mai e locul meu acolo, că deja e lumea bună în puşcărie, deja au venit sau sunt pe cale să vină elitele societăţii româneşti. Aşa că am avut noroc că m-am eliberat, ca să nu fiu monden.
Erau ei caracterele pe care le-ai amintit când ai fost arestat?
Nu, categoric nu. Pot să dau şi exemple clare. Dacă stau să mă gândesc şi la puşcărie am avut de suferit din cauza lor indirect. Nu numai eu, ci şi restul deţinuţilor. Iarna trecută, când trebuia să fie pus în libertate prim-ministrul, a fost o problemă cu termenul din instanţă, că a durat mai mult. Au făcut nişte tergiversări şi, în felul ăsta, eliberarea condiţionată a unui om arestat dura trei luni în loc de şapte zile, cum ar fi normal. Îţi dai seama că oamenii simţeau o frustrare. A avea caracter înseamnă a-ţi menţine poziţia. Lucru de care celălalt celebru arestat din Penitenciarul Jilava, Sorin Ovidiu Vântu, pot să spun că a dat dovadă. Nu-l cunosc personal, l-am văzut de două ori, dar pot să spun că a dat dovadă de caracter cand a spus că el stă până la capăt.
Ai zis la un moment dat că nu poţi să creezi în penitenciar. De ce?
Da, eu nu scriu acolo. Te rupi total de ce-i afară. Când am ieşit, mi-a luat vreo patru săptămâni să mă reconectez, să încep să simt sensul lucrurilor. Acolo eşti cu 30 de oameni într-o cameră şi atunci nu poţi să te desfăşori, te inhibă.
Ce muzică se ascultă în puşcărie?
În principiu se ascultă manele, ele sunt în top pentru că şi stilul de viaţă e legat de manele, dar nu toată lumea ascultă. Sunt şi camere în care televizorul merge pe Kiss, dar mai rar. În principal vorbim de Taraf TV.
Când am ieşit, mi-a luat vreo patru săptămâni să mă reconectez, să încep să simt sensul lucrurilor.
Tudor Sişu, rapper
Nu te-a agresat în nici un fel muzica de-acolo?
Pentru mine e OK, e muzică…Mie dacă muzica nu-mi place, nu o simt. Nu e panică. Nu-mi trezeşte nici un sentiment. Nu trebuie să fim extremişti în viaţă, să ne dăm cu capul de pereţi. Trebuie să fim mai relaxaţi un pic.
Care e primul lucru pe care l-ai făcut când ai ieşit?
Am fugit de ziarişti pe străzi trei ore, ce să fac? Voiam să mă duc acasă, să mă liniştesc. Nu-ţi imagina că
m-am îmbătat, că am căzut sub masă. Încerc să-mi intru în ritm, încerc să găsesc pulsul vieţii normale.
„Am făcut cu Puya un grup, «Scandalos»“
Ai început să lucrezi?
Chiar am înregistrat o prima piesă cu Haarp Cord. Am înregistrat şi pentru mine, dar parcă n-am avut tragere de inimă. Cu Haarp-ul a ieşit. Albumul se va numi „Ziua I“. Eu, Dragonu’ şi cu un băiat Stres.
„La Familia“?
„La Familia“, poate la anul. Acum am făcut cu Puya un grup, „Scandalos“. Şi am venit eu, Dragonu’, Stres, Euforic. Aici erau deja Rudy, Mahia, era DJ Wicked şi ne-am făcut un grup. Să vedem ce iese din chestia asta. Cred că putem să facem ceva frumos din „Scandalos“.
Ai început să te gândeşti despre ce vrei să fie muzica ta de-acum înainte?
Din punctul meu de vedere, nu există un subiect mai sus decât subiectele pe care le-am abordat în ultimul timp. Vorbesc despre creştinism, despre cum ne influenţează pe noi credinţa, care e lupta mea, lupta ta, lupta fiecăruia în încercarea de a deveni mai bun. Mai eligibil pentru a fi creştin. Nu cred că găsesc un subiect superior pe care să-l prezint „bă, asta tre' să audă lumea!“.
Nu ţi se pare că ai mers în anii ăştia contra curentului? În jurul nostru e la modă să nu crezi în nimic.
Nu există om care nu crede. Ateu nu există. Fiecare om crede în ceva. Unii cred în bani, unii cred în tehnologie, unii cred în iubire, unii cred în frică. Toţi cred în ceva. Îmi pare rău, dar eu nu sunt la modă. Fac lucruri pe care le simt. Oricum, Dumnezeu ne inspiră pe toţi, în tot ceea ce facem.
A fost săptămânile trecute un protest al consumatorilor de droguri.
Poftim?! Serios?
Un protest pentru că nu mai au seringi. Crezi că statul se ocupă cum trebuie de această problemă?
Cum să nu se ocupe? A făcut magazine să fie mai simplu. A simplificat procesul de cumpărare. Care se pare că în 3-4 ani o să rezolve problema drogurilor. Or să moară toţi, din păcate. Statul a gândit eficient. Face şi un ban şi scapă şi de problemă. Poate noi mai luăm în calcul şi alte elemente emoţionale, morale... Dar există oameni care de asta ne conduc, că sunt mai pragmatici şi nu lasă lucrurile astea să le afecteze deciziile.
Muzică, droguri şi arestări
Tudor Sişu s-a născut în 1977, în Sălăjan, Bucureşti. Împreună cu Dragoş „Puya“ Gărdescu, a înfiinţat trupa „La Familia“. Sişu a fost prima oară arestat pentru consum de droguri în 2003 şi condamnat la trei ani de închisoare. La şase luni de la eliberarea condiţionată din 2005 este arestat pentru deţinere de droguri. În 2011 primeşte încă o condamnare definitivă la patru ani de închisoare. Pe 29 mai 2012, Tudor Sişu este din nou liber. În toată această perioadă agitată, Tudor Sişu a scos trei albume solo şi a avut colaborări cu alţi rapperi români.
Se încarcă comentariile...
