Narcisa Suciu, în direct din Finlanda la Adevărul Live: „Dacă nu găseşti un cuvânt la fel de puternic ca o palmă, atunci probabil nu meriţi să fii părinte“

Narcisa Suciu a ales să trăiască în Finlanda

Chiar dacă avea în ţară o carieră frumoasă, de şase ani Narcisa Suciu a decis să trăiască în Finlanda, alături de soţul său şi de fiica ei, Daria. În direct, via skype, din Joensuu, locul unde trăieşte acum, cântăreaţa a povestit la Adevărul Live despre viaţa la 2.000 de kilometri de Bucureşti şi la 3.000 de kilometri de Polul Nord.

Născută pe 27 ianuarie 1975 la Baia Mare, Narcisa Suciu a absolvit Liceul Mihai Eminescu din localitate, secţia Franceză-Engleză. Între anii 1992-1995 a urmat cursurile Facultăţii de Music-Hall din cadrul Universităţii Ecologice din Bucureşti. Între anii 2005-2007 urmează cursurile Facultăţii de Ştiinţe Politice secţia Comunicare şi PR din cadrul UBB Cluj Napoca. A studiat canto şi chitară. 

A câştigat numeroase premii şi trofee, printre care: Trofeul Ursuleţul de Aur din Baia Mare (1991), Premiul III Cerbul de Aur din Braşov (1997), Premiul II la Festivalul din Zrenjanin, Iugoslavia (2001), Cea mai bună voce feminină din Balcani la Festivalul celor trei Mări din Varna (2003), Trofeul Cea mai frumoasă Melodie de Dragoste din România la Festivalul Cântecului de Dragoste TVR cu melodia „Poate eu, poate tu“ a lui Mihai Pocorschi (2002). A cântat la deschiderea concertului extraordinar susţinut de Joan Baez în România pe data de 22 iunie 1997.

În urmă cu şase ani, Narcisa a decis să se mute în Finlanda, alături de fiica ei, Daria, dar şi de Veikko Miettinen, care i-a devenit soţ chiar pe 8 martie 2010.

„Adevărul“: Cum ai ajuns în Finlanda?

Narcisa Suciu: M-am căsătorit cu un cetăţean finlandez. Şi atuci, fireşte, aveam două variante: România sau Finalnda. Pentru că părinţii lui sunt în vârstă şi nu ştim pentru cât timp vor mai trăi, am ales Finlanda. Ăsta a fost primul motiv, mai ales că părinţii mei nu mai trăiesc. Pe urmă, pentru şcoală. Bineînţeles că am fost pusă în situaţia să aleg sistemul de învăţământ pentru copilul meu şi l-am vrut pe cel finlandez. Statisticile spun că ar fi cel mai performant din lume. Pot spune că nu se stresează când merge la şcoală. Învăţământul obligatoriu este gratuit, începând de la transport, prânz, creioane, tot ce trebuie pentru a se descurca. În liceu, însă, am aflat cu surprindere că trebuie să cumpărăm manualele şi acestea sunt diferite în fiecare semestru. Cert este că trebuie să cumpăr manuale şi sunt scumpe.

Daria este clasa a XI-a. Aici sistemul e diferit, pentru că poţi face liceul într-un an şi jumătate, în doi sau în cinci. Se merge pe sistemul de credite, cam cum e în România la facultate. Mi se pare că nu-i la fel de greu şi de stresant cum e sau cum era în România pe vremea când am terminat eu şcoala.

Cum te-ai adaptat?

Eu sunt un om care-şi asumă hotărârile foarte clar. În momentul în care am decis să mă mut aici, nu m-am mai uitat înapoi. Bineînţeles că e uşor să te plângi. Eu mă şi adaptez uşor oriunde. Bine, soţul meu face să fie aşa, familia lui e foarte faină şi ei nu m-au făcut să mă simt niciodată că nu aparţin şi atunci normal că e simplu.

Mai compui?

Chitara o mai şterg de praf. Am rămas doar cu o chitară electrică, dar sincer nu am mai cântat. Mi propun în fiecare început de lună să studiez.

Mai cânţi?

Aici nu, doar când sunt chemată în România merg cu mare plăcere. Ca de exemplu în mai, voi fi la Hard Rock Cafe pe 27 mai. E o petrecere a Fundaţiei Phoenix şi vor fi toţi artişii care au lucrat cu fundaţia. Pe 9 mai cred că voi cânta la Ankara pentru ziua Europei, sper să fie aşa. Am multe planuri pentru anul acesta. Anul trecut am fost în ţară doar pentru două cântări, la Gărâna şi Festivalul de Film de la Chitila, însă anul acesta mi-aş dori să merg la toate celelalte festivaluri de folk la care nu am mai fost în ultimii şapte ani. Sper ca vara asta să reuşesc să le fac pe toate.

Nu ţi-e dor de activitatea de aici?

Eu am făcut asta mai mult de 25 de ani, pentru că am început foarte devreme, de la şapte ani. Primul cântec pe care l-am imprimat într-un studiou de înregistrări a fost când aveam 10 ani, în TVR. Apoi, eu nu am avut niciodată vacanţă, nici în timpul şcolii, când eram copil, pentru că în fiecare vacanţă cântam. Eu nu am fost niciodată într-o vacanţă până anul trecut, chiar niciodată. Întotdeauna am fost plecată cu treabă.

A fost greu examenul de cetăţenie?

Da. Sunt patru examene şi între ele nu există pauze. Mie mi s-a părut greu şi nu am crezut că o să-l iau, m-am dus să văd cum funcţionează, cu gândul că mă voi pregăti pentru o dată viitoare, dar am avut cea mai mare notă. A fost un examen de limbă şi cu diploma asta poţi să-ţi faci dosarul pentru cetăţenie.

Români sunt prin zonă?

Eu ştiam că în zona în care locuiesc eu nu sunt aşa mulţi români, însă am primit săptămâna trecută un mesaj de la o româncă, locuieşte aici de 20 de ani şi lucrează ca asistentă la spital. Fireşte că nu mă ştia, însă mama ei, care a venit în vizită, mă ştia şi am fost să le vizitez şi mi-a plăcut foarte mult să vorbesc cu cineva cu acelaşi tip de umor. Am stat foarte puţin împreună, întâmplător era chiar de ziua mea şi mi-au pregătit prăjituri, însă ne-am promis că ne vom revedea curând. Mai este o familie de români care locuieşte într-o suburbie.

Am tot timpul câte ceva de făcut, am hobby-uri care mă ţin ocupată, am câinele, trandafirii (Râde).

Îi cânţi soţului tău?

Foarte rar, dar l-am luat cu mine în Vamă, la Folk You, şi a fost foarte impresionat, mi-a zis că aşa ceva nu a văzut niciunde în lume şi a călătorit mult. Aşa un loc ca Vama Veche nu a văzut nicăieri. I-a plăcut foarte tare. 

Te-ai gândit să participi la Eurovision?

Nu. Nu am încredere în genul ăsta de concursuri, în care nu e foarte clar cine sunt ăia care aleg câştigătorul, juriul, public, câte procente.

Despre cazul Bodnariu ce părere ai?

Violenţa fizică nu e un răspuns pentru nimeni în niciun fel de problemă. Mie mi se pare normal să vină o autoritate să te salveze pe tine şi implicit pe copilul tău dintr-o situaţie în care tu alegi violenţa fizică. Mie mi se pare normal. Nu cunosc foarte bine cazul, dar dacă e vorba de violenţă fizică...dacă nu găseşti un cuvânt care să fie la fel de puternic ca palma pe care o dai, atunci probabil că nu meriţi să fii părinte. Nu sunt de acord cu violenţa fizică. Părinţii trebuie să fie părinţi, nu prieteni. Asta cred eu.

Cât crezi că te-a schimbat traiul acolo?

Aş zice că nu foarte mult. Fratele meu mi-a zis o chestie: cu binele te obişnuieşti repede, uşor, şi cred că despre asta e vorba. Mă uitam iarna asta când am fost în Bucureşti şi mi-am dat seama că nu aş mai putea să condus. Aici sunt atât de puţine maşini, drumurile sunt atât de bune, m-am obişnuit.

E ceva ce nu-ţi place?

Eu iubesc fiecare colţ de stradă. Parcă ţara asta a fost construită pentru mine.