Acum, în jurul castelului şi pe tot domeniul Banffy se desfăşoară Festivalul Electric Castle, care a ajuns la a cincea ediţie şi la care particip cu bucurie. Cu bucuria reîntâlnirii cu o energie (că tot vorbim de ceva „electric“) specială, pe care mă gândesc să o explic cumva, deşi nici mie nu mi-e prea clară.

În primul rând, starea pe care o simţi când ajungi aici este una (inexplicabil aş zice) literalmente pozitivă. Ceea ce m-a surprins este că nu am găsit pe parcursul ediţiilor niciun fel de conflicte sau tensiuni, aici toată lumea vine să se simtă bine. Nici înghesuiala unui asemenea eveniment de amploare, nici cozile, nici ploaia abundentă a ultimelor ediţii (se anunţă şi în weekendul ăsta ceva...) nu au reuşit să înlăture în vreun fel energia pozitivă a participanţilor. Posibil să fi fost şi conflicte, şi tensiuni, şi probleme, însă despre toate astea nu am aflat ceva până acum. Promit să mă interesez, măcar pentru o corectă informare.

Însă ceea ce am văzut îmi aminteşte de marile evenimente „de afară“, unde lumea vine, mănâncă, bea, dansează, ascultă muzică, se distrează şi se simte bine. Lăsând parcă grijile undeva la intrare, sau chiar acasă. Am văzut pe Aeroportul Otopeni tineri purtând cizme de cauciuc şi ştiam unde merg. Am văzut în Cluj grupuri cu rucsaci şi corturi şi ştiam care le este destinaţia: vreme de cinci zile cu toţii se lasă atraşi de energia Castelului şi vin pentru acea stare de bine pe are o au odată ce au trecut de intrarea în lumea EC.

Nouă scene, din care una, cea mai mare, impresionantă prin tehnica pusă la bătaie (foto mai jos), locuri special amenajate pentru corturi, pentru hamacuri, pentru dulce leneveală, spaţii pentru gurmanzi, cu mâncare de toate felurile, cu arome şi mirosuri îmbietoare, teren de volei pe plajă, lounge-uri luminate feeric în desişul pădurii, unde ajungi pe poteci placate cu lemn şi de asemenea luminate, spaţii pentru iubitorii de tehnologie şi realitate virtuală, pentru pasionaţii de artă sau de fashion, o roată care aminteşte de London Eye, botezată ad-hoc Bonţida Eye, toate astea şi multe altele fac din Electric Castle un loc pe gustul oricărui pasionat de evenimente, muzică şi nu doar atât. 

Nu întâmplător, Electric Castle a fost inclus anul acesta în top 10 cele mai tari festivaluri ale verii, de către britanicii de la Daily Mirror. Pentru că aşa cum spun şi ei, nu numai cele nouă scene sunt de căutat, ci şi petrecerile ascunse în pădure, proiecţiile 3D pe pereţii castelului şi desigur line-up-ul de aproape 300 de artişti, din care nu lipsesc Franz Ferdinand, Mike Skinner sau Mistajam.

În prima seară a evenimentului, în „ziua zero“, a atras atenţia discotECa din „Hangar“, un loc uriaş, acoperit, care a găzduit câteva mii de tineri, care au dansat şi au cântat la unison pe hit-uri celebre ale anilor '80, interpretate mai mult sau mai puţin live de Mirabela Dauer şi Corina Chiriac. Divele muzicii uşoare au animat publicul şi au fost bisate, interpreta hit-ului „Te-aştept să vii“ părăsind scena în lacrimi, mărturisind că este cel mai frumos cadou pe care l-a primit vreodată, împlinind zilele trecute 70 de ani.

Prima zi a festivalului a însemnat şi mai multă lume prezentă la Bonţida. De data aceasta mai bine organizat transportul către „locul faptei“ (deşi un pic mai scump ca anul trecut), afluenţa crescută nu a împiedicat circulaţia în zonă, chiar dacă pe traseu au mai fost ceva cozi. Şi totuşi, înghesuiala de pe potecile EC nu e de natură să te deranjeze. Oamenii mişună ca nişte furnici de colo-colo şi singurul regret este că nu poţi fi în mai multe locuri deodată. Pentru că sunt multe lucruri de bifat la Electric Castle.

După minunatul concert Byron şi după Golan, a fost rândul celor de la Moderat să umple cu sunetul lor spaţiul vast al festivalului. Ecranele uriaşe care s-au întins de-a dreapta şi de-a stânga scenei au creat o imagine psihedelică, în faţa căreia sute de telefoane nu au contenit fotografierea şi filmarea. Muzica s-a întins până spre dimineaţă, DJ-ii animând publicul în zone de dans, iar porţiunea „food court“ fiind la rându-i luată cu asalt până târziu în noapte. 

După toată agitaţia frumoasă a zilei, ţinând cont că nu mai sunt nici chiar la prima tinereţe şi că totuşi am venit şi cu treabă la Electric Castle, am decis „în creierii nopţii“ să mă îndrept spre Cluj, ca să îmi încarc şi eu bateriile. Pentru că nu-i aşa, festivalul abia a început şi mai sunt multe de văzut. 

Azi, de exemplu, după Robin & The Backstabbers şi Luna Amară, trupe şi artişti precum Fanfare Ciocârlia, Dub Pistols, UNKLE, Nero şi Paul van Dyke vor răsuna live, printre alţii, la Electric Castle.

PS: am scris aceste rânduri în ziua a doua, după ce mi-am permis luxul de a mă trezi la prânz, sărind peste mic dejun, pentru că bateriile încă nu erau la maxim dis-de-dimineaţă. Revin.