
Dacă nu exista, Pink Floyd trebuia inventat!
0Cum am auzit de brandul Pink Floyd? Vă mărturisesc sincer, la radio. După revoluţia din 1989, căci mai devreme nu puteam, deoarece de acolo de sus a venit ordin să aterizez doar cu vreo 8 ani mai devreme. Dacă ştiam cine cânta? Vă mărturisesc că nu. Pe atunci limba engleză era un vis frumos pentru mulţi. Cu timpul, reauzind văzând şi videoclipul am început să bag la cap mai multe. Mi-am dat seama că dacă nu exista acest brand trebuia inventat.
Când am ajuns la liceu, cam pe la 14 ani şi ceva, am văzut şi un calculator, apoi după vreo câţiva ani, am putut să apăs şi eu iconiţa magică a lui Internet Explorer şi de acolo, via Yahoo, Google etc am putut să ascult melodia pe îndelete, să văd versurile, să încerc să prind ”ideea„.
Am ajuns la vârsta tinereţii şi recunosc că, ori de câte ori auzeam de un comportament neadecvat al unui om pus să facă o treabă, pe care fie nu era în stare, fie nu voia să o facă, dar se comporta ca şi cum nu era treaba lui sau vedeam un viciu din multe altele pe care le are sistemul nostru, versurile We don`t need no education, we don`t need no thought control, no dark sarcasms in the classrooms îmi veneau în minte. Care or fi fost motivele celor ce au compus versurile nu prea m-a interesat să aflu. Aşa de dragul informaţiei, am auzit că erau niscaiva frustrări din copilăria cuiva.
Dacă tot a venit ora mărturisirilor, eu, deşi ştiu că melodia e mai veche decât momentul în care era clar cine va pierde ”războiul rece”, am asociat-o şi cu aceste momente ale istoriei. Cu ce am trăit eu şi semenii mei în ăştia 23 de ani. În Europa era un ”zid al ruşinii”, cel al Berlinului, mai e unul pe la Nicosia, mai sunt graniţe nedrepte pe Prut, pe Dunăre cu Ucraina, Bucovina noastră pe jumătate ca şi sudul Basarbiei sunt tot cu cizma Kievului. ”The briks in the wall” suntem noi şi înaintaşii noştri. Zidul Berlinului a dispărut, deoarece ”cărămizile” au decis că pot construi altceva: All in all it`s just an other brick in the wall. Alte ziduri au mai rămas. Ne-am săturat de tiradele distilate ale demagogilor de ocazie şi vândute nouă ca parfumuri franţuzeşti: Teacher, leave them kids alone. Hey, teacher! Leave them kids alone! Am vrea să dărâmăm incompetenţa din politică, din toate domeniile vieţii, am vrea să ţipăm cât ne ţin bojocii: nu vrem demagogie / nu mai gândiţi voi în locul nostru/ nu vrem sarcasm în discursul public / incompetenţilor lăsaţi poporul în pace, ca să parafrazez refrenul piesei.
Până una alta, sunt fericit şi îi mulţumesc lui Dumnezeu, că, în ciuda faptului că am legătură cu muzica, cât are şi Laszlo Tokes dragoste pentru România, am trăit să ascult această minunată piesă.
Pink Floyd, ca brand, ne-a învăţat să avem opinii. Să spargem zidul indiferenţei, al lui nu se poate. Nu cu barosul, ci cu idei, cu opinii. Chiar dacă zidul rămâne, o fereastră tot te apropie mai mult de scopul asumat. De aceea, închei şi eu cu un citat din Marin Sorescu: Dacă nu există ferestre, ele trebuie inventate.