Placebo le-a oferit românilor cel mai bun concert de până acum: impresionaţi de reacţia publicului, britanicii s-au întors pentru al doilea bis GALERIE FOTO

Trupa britanică Placebo le-a oferit românilor, miercuri seară, un show impecabil, demn de o aniversare de 20 de ani, care a lăsat, aşa cum promitea, senzaţia unei petreceri între prieteni.

Concertul a început chiar la ora 21.15, cea anunţată de organizatori, şi a fost deschis de videoclipul cele mai cunoscute piese a trupei -„Every me and every you‟-, în strigătele mulţimii, urmat de o scurtă retrospectivă a celor 20 de ani de Placebo, înainte ca trupa să intre pe scenă în bătăile sincron a mii de palme.

După primele două piese, „Pure morning‟ şi „Loud like love‟, Brian Molko s-a adresat fanilor: „Salutare, prieteni buni din Bucureşti! Vă mulţumim că sunteţi aici şi bine aţi venit la petrecerea noastră de 20 de ani‟, un început de petrecere care s-a continuat cu „Jesus’ son‟, „Soulmates‟ şi „Special needs‟. 

Apoi, solistul l-a introdus elegant pe cofondatorul trupei, chitaristul Stefan Olsdal, pe care l-a prezentat drept „pianistul lui preferat din întreaga lume‟ şi care ne-a făcut o demonstraţie a polivalenţei lui muzicale, acompaniându-l la clapă pe Molko  pentru piesele „Too many friends‟ şi „Twenty years‟.

Că tot a venit vorba de „twenty years‟, Placebo ne-a arătat aseară că după 20 de ani de experienţă, scena nu mai are niciun secret pentru această trupă. Show-ul a sunat impecabil de la cap la coadă, nicio problemă tehnică, nimic de reproşat. Grafica şi secvenţele video care au rulat pe ecrane au completat bine show-ul.  În timpul concertului, mă gândeam că Placebo n-a sunat niciodată mai bine ca acum, live, când muzica lor mi-a vibrat în piept şi la propriu, nu doar la figurat. 

Brian Molko (44 de ani) este genul de star rock cu o vibraţie aparte, hipnotizantă, prin care reuşeşte să te prindă în povestea lui şi să te ţină acolo până la sfârşit. Dincolo de timbrul unic, inconfundabil şi vocea incredibilă, care sună la fel de bine pe înregistrări, precum sună live, Molko te cucereşte prin expresivitate, ba chiar aş spune că te vrăjeşte, pentru că ştie exact ce „butoane“ să apese pentru a da satisfacţie publicului. 

N-am ştiu la ce să mă aştept de la acest show, dar cu siguranţă nu m-am gândit că îmi va da atâţia fiori pe şira spinării, iar cea mai mare contribuţie în asta a avut-o publicul, care a fost incredibil. Primul moment care mi-a făcut pielea de găină a fost cel în care, în pauza dintre două melodii, mulţimea a fost în lumina reflectoarelor timp de aproximativ un minut, aplaudând frenetic, cu strigăte şi flueierături asurzitoare, ceea ce l-a lăsat mut de uimire chiar şi pe Brian, care privea „în larg‟ cu un zâmbet satisfăcut pe chip. Eram gata să cataloghez acest moment drept „minutul de aur al serii‟, însă cu siguranţă m-aş fi pripit, pentru că ce a urmat a depăşit orice aşteptare.

Brian Molko: „Nu spun asta prea des, dar sunteţi un public uimitor‟

S-a mai cântat „Protect me from what I want‟, dar şi „Without you I’m nothing‟, piesa pe care Placebo o cânta alături de David Bowie. Imaginile cu regretatul star rock au stârnit din nou un val puternic de ovaţii. Nu ştiu dacă a fost doar o impresie subiectivă, dar am simţit că între Placebo şi publicul român există o relaţie mai specială, un soi de prietenie care s-a legat în timp şi care aseară a atins apogeul. Trupa a concertat prima data în România în 2006 şi, de atunci, ne-au mai vizitat în 2009, 2012 şi 2014. Cu toate acestea, din câte am auzit în jur, niciunul dintre concertele anterioare nu s-a ridicat la nivelul celui de aseară. Frumos! Aşa ar şi trebui să fie un concert aniversar - memorabil - atât pentru public, cât şi pentru artişti. Iar cred că a fost, de ambele părţi, lucru confirmat de mărturisirea sinceră a lui Molko: „Nu spun asta prea des în concertele noastre, dar de data asta trebuie s-o zic: aţi fost un public al dracului de uimitor! Puteţi verifica pe Youtube dacă nu mă credeţi. Haideţi să petrecem, pentru că e ziua noastră. Bucureşti este oraşul distracţiei!‟. 

Ei bine, doar atât le-a trebuit românilor să audă. După aceste laude, parcă le-a crescut inima de mândrie şi s-au animat şi mai tare. În tribune, din ce în ce mai mulţi s-au ridicat la dans, parcă dorind să le dovedească britanicilor că într-adevăr publicul român este de top. Până spre sfârşit, toată lumea era în picioare, exaltată. Am simţit un schimb incredibil de energie între artişti şi public. Greu de spus dacă publicul şi-a primit energia de la artişti sau dacă trupa s-a alimentat cu energia fanilor. Poate pur şi simplu acest lucru s-a întâmplat simultan. 

Luminile care au întors trupa pe scenă pentru bis

Fanii s-au mai bucurat să audă piese ca „Special K‟, „Song to say goodbye‟, iar la ora 22.55 concertul se încheia cu „Bitter end‟. Într-adevăr, amară despărţirea aceasta pentru un public aflat în miezul poveştii de iubire cu Placebo. Acesta a fost momentul celei mai frumoase declaraţii de dragoste: nimeni nu a făcut niciun pas spre ieşire, toată lumea a hotărât că trupa trebuie adusă înapoi. Mulţimea a cerut frenetic bisul timp de 5 minute cu flashurile telefoanelor aprinse.

FOTO Metropotam.ro

Această privelişte, vacarmul şi determinarea incredibilă mi-a dat din nou fiori. Cinci minute nu înseamnă totuşi puţin şi nu-mi amintesc să mai fi asistat la un concert în care bisul să fie cerut cu asemenea insistenţă. La 23.00, când aproape că ne pierdusem speranţa, starurile rock s-au întors pe scenă vizibil emoţionate şi impresionate de reacţia publicului, aplaudându-şi la rândul lor fanii, pline de recunoştinţă.

Printre scăpări, un mesaj politic anti-Trump

Au cântat încă trei piese: „Teenage Angst‟, „Nancy Boy‟, iar pe ultima piesă, „Infra-red‟, Placebo şi-a surprins publicul cu un mesaj politic brutal cu substrat, pe ecrane apând un pachet de ţigări cu clasicul mesaj de avertizare „Seriously harms you and others around you‟ (trad.- Foarte dăunător pentru dumneavoastă şi pentru cei care vă înconjoară), care în centru avea o imagine atroce cu ceea ce părea a fi capul atrofiat şi însângerat al lui Donald Trump. 

Surpriza serii: Pacebo s-a întors pentru al doilea bis

Nici acest bis nu a potolit setea fanilor şi mulţimea a rămas din nou de neclintit, bătând din palme în sincron, cu mâinile ridicate deasupra capului, până când artiştii s-au întors pe scenă făcând acelaşi lucru. Wow! De câte ori vi s-a mai întâmplat la un concert ca artiştii să se mai întoarcă şi la al doilea bis? Sunt mulţi care nu se întorc nici pentru unul. Toată lumea a fost extaziată şi pe bună dreptate. În ultima vreme am început să ne obişnuim cu artişti plictisiţi de turnee, care parcă vin doar să mai bifeze o dată în calendar, să-şi ia banii şi la revedere! 

Ultima piesă a fost „Running up that hill‟, după care rockerii au părăsit de tot scena în jurul orei 23.25, lăsând în urmă un concert greu de egalat.

Concertul aniversar Placebo a fost unul dintre cele mai bune pe care am avut ocazia să le văd. A avut acea energie şi emoţie care îţi rămâne în amintire. Am observat că şi trupa a fost luată prin surprindere şi puţin copleşită de reacţia publicului, emoţiile fiind vizibile din felul în care priveau mulţimea, cu o recunoştinţă sinceră, motiv pentru care aş putea spune că la acest concert nimeni n-a dezamăgit.