VIDEO Sandra Bullock şi George Clooney fac bani pe Pământ cu „Misiunea în spaţiu“. Cosmosul, între ficţiune şi realitate: cum te pot omorî câteva lacrimi
0
Filmul SF „Gravity 3D: Misiunea în spaţiu“, cu actorii Sandra Bullock şi George Clooney în rolurile principale, s-a situat pe primul loc în box office-ul nord american în weekendul trecut, cu 55, 5 milioane de dolari încasate. Filmul are câteva erori, iar o misiune reală în spaţiul cosmic este, de fapt, mult mai dificilă.
Câştigătorii ai premiului Oscar, Sandra Bullock şi George Clooney sunt eroii acestui thriller. Sandra Bullock joacă rolul lui Ryan Stone, un medic strălucit, care pleacă în prima sa misiune în spaţiu, împreună cu deja veteranul Matt Kowalsky (George Clooney), un astronaut cu experienţă, pregătit să predea ştafeta. O simplă misiune de rutină se transformă într-un adevărat dezastru. Nava spaţială este distrusă, iar Stone şi Kowalsky devin captivi în spaţiu.
Deşi pelicula s-a bucurat de un foarte mare succes la public, are câteva greşeli, mai mari sau mai mici, după cum a remarcat astrofizicianul Neil DeGrasse Tyson, citat de businessinsider.com
- Când Clooney îi dezleagă cablul Sandrei Bullock, aceasta se îndepărtează de el. În realitate, starea de imponderabilitate i-ar fi apropiat.
- În unele scene, părul Sandrei Bullock nu pluteşte, aşa cum ar fi fost firesc în starea de imponderabilitate.
- Aproape toţi sateliţii Pământului se rotesc de la Vest la Est, în timp ce după explozie toate rămăşiţele lor se rotesc de la Est la Vest.
Totuşi, subiectul filmului – doi astronauţi care au mari probleme în spaţiu – nu este o ficţiune, dimpotrivă. De fapt, aceasta este cea mai mare teamă a astraonauţilor, după cum notează „New York Post“.
Dintre cele 7 miliarde de locuitori ai planetei, doar 530 de oameni au ajuns până acum în spaţiu. Iar numai jumătate dintre ei au părăsit naveta spaţială, aflându-se, la propriu, în spaţiul cosmic. Unul dintre ei este canadianul Chris Hadfield, care a zubrat în spaţiu de mai multe ori şi care a scris, ulterior, volumul „An Astronaut’s Guide to Life on Earth“.
Hadfield a fost la un pas de moarte, asemenea eroilor din filmul „Gravity 3D: Misiunea în spaţiu“, iar despre această experienţă a vorbit în cartea „An Astronaut’s Guide to Life on Earth“. Aflat într-o misiune, astronautul a trebuit să părăsească nava pentru a instala un dispozitiv pe Staţia Spaţială Internaţională. Sutele de simulări pe care le-a efectuat pe Pământ nu l-au pregătit însă pentru ceea ce avea să se întâmple. Hadfield a plâns în spaţiu, iar acest lucru aproape că l-a omorât.
Astronautul canadian Chris Hadfield
Hadfield şi colegul său, Scott Parazynski, montau dispozitivul când primul a simţit o arsură în ochiul stâng. Nu a vrut să se întoarcă la navetă, pentru că încă vedea cu ochiul drept. Apoi ambii ochi au început să-i lăcrimeze. A avut imediat o revelaţie, însă deloc plăcută. Pentru că în spaţiu atracţia gravitaşională nu există, lacrimile nu puteau să cadă, astfel că ochii îi erau acoperiţi cu mâzgă pe care nu o putea îndepărta. „În doar câteva minute, am ajuns orb! În spaţiu. Încercând să instalez ceva!“, a scris el în carte.
A ţinut ochii închişi, încercând să oprească lacrimilie, imaginându-şi lucruri frumoase: că e pe Pământ, în casa lui, în patul lui. Lucrurile s-au înrăutăţit. Astfel că Hadfield a trebuit să rostească celebra frază: „Huston, we have a problem (Houston, avem o problemă)“.
„Mai aveam doar câteva minute de trăit“, povestea astronautul în carte. Iar asta în timp ce aştepta ca cei de pe Pământ să găsească o rezolvare pentru situaţia disperată în care se afla.
Au găsit cauza şi au rezolvat problema în mai puţin de cinci minute. Costumul lui era contaminat cu hidroxid de litiu, care este folosit, de obicei, pentru a elimina dioxidul de carbon. Cei de la sol i-au spus să deschidă valva pentru aer şi să lase oxigenul să iasă, pentru că aceasta era singura modalitate să se elimine şi ca gazul nociv care îi provoca lăcrimarea. A funcţionat.
Deşi imaginile pe care le vedem în blockbusterele de la Hollywood ne arată astronaţi care plutesc graţios, ca într-un balet spaţial, în realitate, lucrurile satu cu totul altfel. Hadfield compară o experienţă în afara navei spaţiale cu „o combinaţie între alpinism, haltere, repararea unui motor mic şi efectuarea unui pas de deux complicat (pas de balet – n.r.)“. „Iar asta în timp ce porţi un costum voluminos şi greoi. Doar să răsuceşti un şurub poate fi ca încercarea de a schimba un pneu în timp ce porţi patine şi mănuşi de portar de fotbal“, a mai scris Hadfield în cartea sa.
Se încarcă comentariile...
