Poetul Spiridon Popescu, trubadurul lui Florin Piersic şi al Annei Széles

Poetul Spiridon Popescu i-a devenit prieten actorului Florin Piersic acum mai bine de 20 de ani, când interpretul legendarului Mărgelatu’ a citit pentru prima oară poemul „Doamne, dacă-mi eşti prieten“. Conu’ Spirache, cum i se mai spune artistului de 63 de ani, i-a mai dedicat lui Piersic încă două poezii: „Rugă pentru Piersic“ şi „Baladă pentru Ana şi Florin“

Spiridon Popescu (63 de ani), din Târgu-Jiu, a început să scrie catrene pentru colegii de şcoală prin clasa a V-a, dându-le tot soiul de porecle care mai de care mai haioase. A debutat oficial în 1974, în paginile revistei craiovene „Ramuri“, care i-a publicat în 1982 poemul „Doamne, dacă-mi eşti prieten“. Tudor Gheorghe i-a pus poezia pe muzică încă din 1982, actori precum Florin Piersic, Eusebiu Ştefănescu, Horaţiu Mălăele şi Adriana Trandafir au recitat-o de-a lungul timpului în diverse spectacole sau emisiuni televizate, iar folkistul Victor Socaciu a transformat la rândul său versurile într-o melodie pe care o va include în viitorul său album. De la „Doamne, dacă-mi eşti prieten“ a început şi o frumoasă prietenie între Spiridon Popescu şi actorul Florin Piersic, acum mai bine de două decenii.

„Lăsaţi, domnu’ Piersic, îmbrăcat v-au tot văzut“

„Cu Florin Piersic m-am cunoscut dinaintea naşterii mele“, aşa îi place lui Spiridon Popescu să spună. Cu actorul din „Mărgelatu”“ s-a văzut prima oară în carne şi oase cu ocazia unui spectacol pe care Piersic l-a susţinut la Casa de Cultură a Sindicatelor din Târgu-Jiu. La final, poetul a vrut neapărat să-i strângă mâna, aşa că l-a căutat în culise. „Era în biroul directorului, se schimba. Admiratoarele îl aşteptau afară. Moment în care am deschis uşa şi am zis: «Haideţi, fetelor, la autografe!». La care el a exclamat: «Eşti nebun?!». I-am răspuns râzând: «Lăsaţi, domnu’ Piersic, că îmbrăcat v-au tot văzut»“, a povestit poetul. Ulterior, Spiridon Popescu i-a dedicat două poezii. „Rugă pentru Piersic“ a apărut în 1994, pe prima pagină a unui ziar, „Ediţie Specială“, editat cu prilejul turneului pe care actorul l-a susţinut în Israel. „Cel de-al doilea poem, « Baladă pentru Ana şi Florin», mi-a fost comandat prin telefon de Florin. M-a sunat într-o dimineaţă şi m-a rugat să scriu o poezie despre el şi Anna Széles, cu ocazia aniversării actriţei“, şi-a reamintit Spiridon Popescu.

Dedicaţie pentru Ceauşescu: „Ai behăit destul, oaie bătrână“

Spiridon Popescu este unul dintre poeţii care îi parodiau în versurile lor pe Nicolae şi pe Elena Ceauşescu. De altfel, la una dintre petrecerile poeţilor, Conu’ Spirache a recitat câteva poeme în care parodia cuplul Ceauşescu. Serata a fost de pomină, însă au urmat două săptămâni în care toţi cei prezenţi la întâlnire au fost interogaţi de Securitate, iar din acel moment, poetul a intrat pe lista persoanelor urmărite. „Petrecerea a avut loc la Casa Armatei, în toamna lui 1985. Una dintre poezii se chema «Scrisoare către oaia neagră» şi suna cam aşa: «Ai behăit destul, ar cam fi cazul / Să-i dai acestei ţări şi-un pic de lână / De-atâta timp paşti iarba cea mai bună / Şi, cum se vede, arzi degeaba gazul / Nu te uita că-s doar berbeci la stână / Ce fac orice spre-a-ţi risipi necazul / Odat’ o să se-aprindă aragazul / Şi pentru carnea ta, oaie bătrână». Toată distracţia mă putea costa libertatea. Oricum, de atunci am observat un domn mereu zâmbitor, care mă întreba tot timpul câte ceva şi care era în permanenţă în preajma mea.“

De altfel, poetul a observat ulterior că, atunci când trimitea câte o scrisoare, îi venea confirmarea de primire după trei-patru săptămâni. „M-am dus la alt oficiu poştal. Mi-a venit confirmarea după o săptămână. M-am dus şi la ţară. Tot aşa. Atunci mi-am dat seama că omul Securităţii era la oficiul de lângă locuinţa mea. Şi am trimis o altă scrisoare, cu destinatar fictiv, în care am scris doar atât: «Cei care îmi deschid scrisorile au obligaţia morală de a mă pupa în cur». De atunci, au început să-mi citească mai repede corespondenţa, pentru că îmi veneau confirmările de primire în ritm normal“, şi-a reamintit Spiridon Popescu.

Doamne, dacă-mi eşti prieten

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare

Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

Baladă pentru Ana şi Florin

Erau frumoşi ca două flori de câmp
O Ană şi-un Florin. Ce nume sfinte!
Scândura scenei devenea Olimp
Când o călcau cu pasu’ lor fierbinte.

Erau atât de visători, încât
Habar n-aveau că-n lume mai există
Şi-o clipă care-ţi toarnă-n suflet plumb
Şi-o parte-a vieţii, uneori mai tristă.

S-au despărţit aşa, dintr-o-ntâmplare,
Dar se iubesc şi azi la fel ca ieri,
Chiar dacă nu mai au aceeaşi ţară
Şi sunt legitimaţi de grăniceri.

Eu-l rog pe Dumnezeu să dea dovadă
Că e Stăpânu’ lumii, că ni-i Tată
Şi să vegheze ca iubirea asta
Să nu îşi stingă astrul niciodată.