Din culisele filmului „Vrăjitorul din Oz“, lansat acum 75 de ani: orgii cu pitici beţi care încercau să o agaţe pe Dorothy

Dorothy Gale (Judy Garland), a fost martoră a unor comportamente deplasate ale piticilor din distribuţie

Povestea inocentei Dorothy Gale, interpretată de Judy Garland, plecată să îşi salveze căţelul şi transportată în lumea de basm a marelui vrăjitor Oz, a încântat generaţii la rândul. Dar, odată cu aniversarea a 75 de ani de la prima proiecţie a peliculei „Vrăjitorul din Oz“, detalii mai puţin ştiute ies la iveală, iar scene din viaţa reală a personajelor risipesc magia poveştii.

Pitici „beţi cu imaginaţie“

Piticii de pe tărâmul fanastic Munchkinland erau, în realitate, cei mai petrecăreţi actori de pe platourile MGM din Culver City, California. Fiind plătiţi cu sume cuprinse între 300 şi 800 de dolari, actorii organzau petreceri cu alcool din belşug, la care erau invitaţi proxeneţi, prostituate şi pariori şi la care orgiile reprezentau o obişnuinţă. „Organizau orgii la Hotelul Culver, trebuia să avem echipaje de poliţie la fiecare etaj. Pentru a realiza un film precum «Vrăjitorul din Oz», cu toţii trebuiau să fie puţin beţi cu imaginaţie“, povestea producătorul Mervyn LeRoy după terminarea filmărilor.

„Contele“ blocat în closet

Până şi vedeta Judy Garland a experimentat comportamentul imoral al actorilor, ieşind la o întâlnire cu unul dintre aceştia. Chiar dacă a fost însoţită de mama sa, Garland având doar 17 ani, piticul nu s-a sfiit să afirme: „Destul de corect, două gagici la preţ de una“. Odată cu terminarea filmărilor, Garland era martora unora dintre cele mai neobişnuite năravuri ale piticilor, astfel că ideea unei relaţii cu unul dintre aceştia nu îi mai surâdea. „Erau beţi în fiecare noapte, poliţia obişnuia să îi prindă cu plasele pentru fluturi“, spunea şi Garland.

Jack Down, make-up artist-ul producţiei, rememorează unul dintre cele mai haioase episoade în care unul dintre pitici, un german care îşi spunea „Contele“, a fost implicat. „La un moment dat, Contele trebuia să intre pe platou, dar lipsea. Am auzit ţipete din toaleta bărbaţilor. În timpul prânzului a fost lipit de perete, a căzut în vasul de toaletă şi nu mai putea ieşi“, a dezvăluit acesta.

Cel mai bine plătit „actor“, căţelul Toto

Lipsa de experienţă au determinat-o pe Judy Garland să ezite în a-l lovi pe Leul fricos într-o scenă importantă. Pentru a-i ridica moralul, regizorul Victor Fleming a pălmuit-o chiar înainte de a filma. Multe dintre scenele în care apărea Vrăjitoarea, cu bărbia proeminentă şi nasul coroiat, au fost tăiate sau editate la montaj, fiind considerate prea înfricoşătoare pentru copii. Sclavii Vrăjitoarei purtau costume atât de grele şi de sufocante încât unii dintre ei au suferit accidente vascular-cerebrale.

3.000 de costume au fost realizate pentru producţia „Vrăjitorul din Oz“ (1939)

Nu doar Vrăjitoarea a avut de suferit. Actorii îmbrăcaţi în costumele Sperietorii de ciori, Leului fricos şi Omului de Tinichea au fost interzişi la cantină pentru că produceau nelinişte în rândul angajaţilor. Caii din Oraşul de Smarlad au fost acoperiţi de un praj colorat de jeleu aromat, scenele fiind „trase“ rapid înainte ca animalele să-şi lingă pielea. Maimuţele înaripate care i-au vânat pe Dorothy şi pe Toto prin Pădurea Bântuită erau, de fapt, alţi pitici îmbrăcaţi în costume fabricate din proteze faciale. Căţelul Toto, un terrier pe numele real Terry, a fost cel mai bine plătit „actor“, cu peste 800 de dolari pe zi, în timp ce majoritatea actorilor primeau până la 150 de dolari.

Toto (centru jos), al[turi de Omul de tinichea, Leul fricos, Vrăjitorul din Oz, Dorothy şi Sperietoarea de ciori

„Vrăjitorul din Oz“ a fost distins cu două premii Oscar, unul dintre care pentru cel mai bun cântec. Înainte de lansarea, directorii MGM doreau să scurteze filmul, considerat prea lung, optând tocmai pentru scoaterea părţii în care era recitat cântecul „Over the Rainbow“. Schimbarea nu a mai avut loc, dar producţia a pierdut, la gala Oscar din 1940, marele titlu de „cel mai bun film“ în faţa producţiei „Pe aripile vântului“.

Pentru a realiza un film precum «Vrăjitorul din Oz», cu toţii trebuiau să fie puţin beţi cu imaginaţie Mervyn LeRoy, producător al peliculei „Vrăjitorul din Oz“

Omul de Tinichea şi Vrăjitoarea cea Rea, otrăviţi cu machiajul

Pentru ca personajele romanului scris de Frank Baum în 1900 să fie cât mai autentice, machiajul a reprezentat un punct asupra cărora producătorii şi-au concentrat atenţia. Perfecţiunea, însă, a venit cu sacrificii. Buddy Ebsen, actorul ales prima oară pentru a-l interpreta pe Omul de Tinichea, a avut o reacţie extremă la praful de aluminiu care i s-a aplicat pe corp şi aproape că a murit. Jack Haley, cel care i-a luat locul, a avut o infecţie gravă la ochi din cauza aceleiaşi paste de aluminiu care s-a dovedit a fi otrăvitoare.

Machiajul care i-a acoperit faţa actriţei Margaret Hamilton - Vrăjitoarea cea Rea (foto) - era, de asemenea, toxic. Ea chiar a înghiţit o parte din compoziţie, s-a îmbolnăvit şi a fost hrănită numai cu lichide timp de trei zile. Faţa ei a rămas verde mai multe săptămâni din cauza ingredientelor pe bază de cupru pe care machiajul le conţinea. Ray Bolger (Sperietoarea de ciori) a avut nevoie de un an de zile pentru ca urmele lăsate de masca pe care a purtat-o să dispară.

Judy Garland a filmat cu pieptul turtit

Deşi pentru acest film au fost realizate mai bine de 3.000 de costume, haina de blană ponosită purtată de Frank Morgan, Vrăjitorul din Oz, a fost găsită într-un magazin de antichităţi, ulterior descoperindu-se că aceasta aparţinuse chiar lui Frank Baum, scriitorul romanului pe care se baza pelicula. Costumul de leu pe care Bert Lahl l-a purtat a cântărit 44 de kilograme, fiind realizat cu piei adevărate, iar Judy Garland a fost nevoită să poarte corset pentru ca sânii ei să fie aplatizaţi şi să dea impresia imaginii unei copile. Judy Garland era a doua opţiune pentru rolul Dorothy, prima fiind Shirley Temple, unul dintre cei mai populari copii-vedetă de la Hollywood. După ce s-a decis ca Judy să preia rolul, ea a fost obligată să slăbească cinci kilograme.

Celebrii pantofiori roşii erau, iniţial, argintii

Noua tehnologie momentului, cu peliculă Tehnicolor, a impus o serie de schimbări. Astfel, pantofii lui Dorothy au căpătat culoarea rubinului, deşi în roman erau descrişi ca fiind argintii. Totodată, albul bluzei purtate de Judy Garland a fost înlocuit cu o nuanţă de roz, albul devenind lipsit de strălucire după procesele chimice la care era supus filmul. Tot datorită tehnicii de filmare, Drumul de Cărămizi Aurii părea să aibă o nunaţă de verde pe ecran. Producătorii au cerut vopsea industrială pentru o culoare cât se poate de accentuată.