„Din culisele cinematografiei“. Cum l-a recrutat Securitatea pe regizorul Andrei Blaier pentru a demasca „elementele duşmănoase“ de la Buftea

Folosindu-se de un material compromiţător existent la adresa sa, anchetatorii Securităţii Statului l-au recrutat pe Andrei Blaier la 20 noiembrie 1958, pentru a furniza „materiale informative despre activitatea duşmănoasă a altor elemente dubioase din cinematografie“, printre cei vizaţi numărându-se şi colegi de breaslă precum Jean Georgescu, Iulian Mihu sau Malvina Urşianu.

Interesul Securităţii Statului pentru sectorul cinematografic a fost unul crescut încă de la începutul anilor ‘50, iar atragerea de colaboratori care să activeze în domeniu era esenţială în cadrul eforturilor regimului de a-şi subordona corpul cineaştilor.

Unul dintre cei care a „pactizat cu Diavolul“ se numără şi unul dintre cei mai apreciaţi şi longevivi regizori ai cinematografiei autohtone, Andrei Blaier (1933 - 2011), fiul lui Nicolae Blaier, lăcătuş-mecanic, fost comunist ilegalist, care fusese implicat activ în revoluţia bolşevică din octombrie 1917, ca voluntar înrolat în „Gărzile Roşii“. Acesta a fost de altfel unul dintre argumentele pe care ofiţerii Securităţii Statului l-au luat în calcul atunci când au propus recrutarea sa, la 15 noiembrie 1958. Al doilea motiv a fost existenţa unui material compromiţător la adresa sa. Concret, în cursul anului precedent fuseseră arestaţi doi dintre foştii săi colegi de facultate, Mihai Constantinescu şi Alexandru Drăgulescu, la ora respectivă regizori în cadrul Studioului „Alexandru Sahia“, pentru faptul că au scris şi difuzat versuri cu caracter contrarevoluţionar. În cadrul anchetei, cei doi au afirmat că şi Andrei Blaier cunoscuse şi apreciase aceste versuri, ba chiar i le citise la un moment dat şi unchiului său, Titi Vasilescu. Un motiv suficient, în epocă, pentru a-l învinui de „omisiune de denunţ“ şi a obţine condamnarea sa.

„Va trebui să folosim cu dibăcie materialul compromiţător existent“

Înaintea recrutării propriu-zise, locotenentul-major de Securitate Albescu s-a deplasat la Buftea, la 28 martie 1958, sub pretextul că ar fi un funcţionar de la Ministerul Culturii venit să culeagă mai multe informaţii despre actorul Constantin Rauţchi. În raportul pe care l-a întocmit ulterior, ofiţerul nota că „din discuţii a reieşit că este un om inteligent, are cunoştinţe în domeniul în care lucrează, este vioi, lejer în discuţii, degajat, cu siguranţa omului stăpân pe problemele ce se discută“, dar, pe de altă parte, „este puţin ambiţios şi îngâmfat, asta reiese când vorbea despre filmul «Ora H» ca de exemplu  «filmul meu» sau despre diferiţi artişti «mi-a jucat în film», «i-am dat un rol», «se spune că filmul meu e cel mai bun film românesc»“. Albescu mai susţinea că „Blaier Andrei are multe relaţii în cadrul studioului, are calităţi şi ne poate fi util în muncă, dar consider că în procesul recrutării va trebui să folosim cu dibăcie materialul compromiţător existent împotriva lui şi să găsim momentul psihologic potrivit pentru a-i pune problema colaborării, căci din cauza îngâmfării şi a a faptului că este mult apreciat în studiou s-ar putea să nu primească colaborarea“.

Andrei Blaier a fost convins aşadar să accepte recrutarea şi a semnat un angajament olograf în acest sens, la 20 noiembrie 1958, în vederea „supravegherii activităţii şi manifestărilor duşmănoase ale personalului încadrat la Centrul de Producţie Cinematografică «Buftea»“, sub pseudonimul „Brateş“.

„Jean Georgescu visează după sistemul de filmare din Franţa“

„Brateş“ şi-a luat rolul în serios şi a furnizat, timp de un deceniu, numeroase note informative despre colegii săi de breaslă. „N-am certitudinea că e ataşat regimului nostru, mai ales în urma filmului pe care l-a realizat, «Viaţa nu iart㻓, afirma Andrei Blaier despre Iulian Mihu, într-unul dintre materialele sale. „Se pare că originea lui socială nu e dintre cele mai bune. În teatru, după câte ştiu a avut un conflict mai mare anul trecut, în urma atmosferei nesănătoase pe care o face prin difuzarea unor glume. După câte mi se pare mine, nu e un cetăţean ataşat regimului“, scria „Brateş“ despre actorul Benedict Dabija. „Jean Georgescu, fost salariat al C.P.C.-ului, actualmente scos din studiou pentru manifestări nesănătoase şi potrivnice regimului, visează după sistemul de filmare din Franţa, pe care l-a cunoscut bine, pentru că înainte de război a lucrat acolo. În studio crea o atmosferă nepotrivită deoarece strângea tineretul în jurul lui. Avea şi atitudini vedetiste, boiereşti, faţă de echipele de filmare“, mai scria Andrei Blaier despre unul dintre cei care-i fuseseră dascăli în facultate.

„Un cetăţean după părerea mea cu reale calităţi, dar în sinea mea îl simt împotriva regimului. Încrezut, având o atitudine arogantă faţă de actori şi chiar brutală“, mai nota „Brateş“ despre regizorul Sică Alexandrescu, în timp ce despre colega sa de breaslă, Malvina Urşianu, afirma că „nu era suferită de nimeni în studio pentru atitudinea ei boierească şi înfumurată“. 

Subsemnatul Blaier Andrei, fiul lui Niculaie Blaier şi al Mariei Blaier, născut în anul 1933, luna mai, ziua 15, în Bucureşti, de profesie regizor la C.P.C. Bucureşti, domiciliat în strada Turtucaia 113, mă angajez prin prezentul să nu spun nimănui nimic din cele discutate în ziua de 20.XI.1958 cu organele Securităţii Statului. De asemenea, pentru a dovedi că sunt un om cinstit, mă angajez să sprijin aceste organe demascând elementele duşmănoase care ar încerca să lovească în interesele Statului nostru democrat popular. În semnalările mele voi căuta să fiu absolut sincer fără a ascunde nimic din cele ce aş cunoaşte, dar şi fără să exagerez cu ceva faptele respective. În caz că nu voi respecta prezentul angajament sau voi desconsidera însărcinările primite, subsemnatul sunt conştient şi mi s-a atras atenţia că pot fi pedepsit conform legilor R.P.R. Însemnările respective vor fi semnate în locul numelui meu real de Blaier Andrei cu pseudonimul „Brateş“. Drept pentru care semnez prezentul angajament.

Bucureşti, 20 noiembrie 1958
Andrei Blaier

(C.N.S.A.S. Fond „R“, dosar nr. 243980, vol. 1, f. 7-8)

15 noiembrie 1958
STRICT SECRET / Exemplar unic

REFERAT
Se propune spre aprobare recrutarea numitului Blaier Andrei ca agent al organelor de Securitate

În cadrul Centrului de Producţie Cinematografică „Buftea“ s-a stabilit că în rândul regizorilor s-au infiltrat o serie de elemente duşmănoase regimului nostru, care prin activitatea lor caută să saboteze realizarea filmelor artistice româneşti prin tărăgănarea filmărilor, cheltuirea inutilă de sume de bani mari, schimbarea conţinutului politic al scenariului sau alte acţiuni de acest fel.

Trecându-se la identificarea şi verificarea activităţilor acestora, am stabilit următoarele elemente duşmănoase infiltrate în rândul regizorilor:

- Jean Georgescu, cunoscut că a desfăşurat activitate francmasonică, după 23 august 1944 cu manifestări duşmănoase, iar în prezent este văzut mereu în cercul elementelor reacţionare unde se comentează nefavorabil situaţia internă şi internaţională.

- Anghel (Urşianu) Malvina, regizor, cunoscută că este fiică de moşier, desfăşurând în prezent o activitate suspectă de subminare a economiei naţionale, prin cheltuieli inutile pe care le face în realizarea filmelor artistice. Pentru aceste motive, intenţionăm să-i deschidem dosar de verificare.

- Paul Călinescu, regizor, care în perioada 1940 - 1941 a colaborat cu cunoscutul legionar Ion Cantacuzino la turnarea filmelor antisovietice, precum „Odesa în flăcări“, etc. În prezent este cunoscut ca unul dintre cele mai reacţionare elemente din cinematografie.

- Victor Iliu, regizor, are un frate şi un văr fugiţi din ţară după 23 august 1944 şi pe care îi vizitează ori de câte ori are ocazia să plece în „interes de servici“ în Occident. Fratele său este crainic la postul B.B.C. Anglia, iar vărul său este în Franţa. Despre Victor Iliu avem semnalări că ar fi desfăşurat activitate legionară, este urmărit de Direcţia a II-a.

- Sinişa Ivetici, regizor, fugit din Iugoslavia, în prezent cunoscut cu manifestări duşmănoase la adresa regimului nostru, spunând că s-a luat după „propaganda comunistă“ şi a fugit din Iugoslavia, însă acum vede realitatea.

- Mihu Iulian şi Manole Marcus, regizori, ambii suspecţi de activitate de sabotaj, pentru faptul că au cheltuit iniţial peste 10 milioane de lei cu filmul „Când se ridică ceaţa“.

Ţinând cont că într-un studiou cinematografic regizorii prin însăşi natura funcţiei lor au relaţii cu toţi salariaţii şi având în vedere faptul că în rândul regizorilor şi operatorilor din studioul „Bucureşti“ sunt o serie de elemente duşmănoase, ne propunem recrutarea unui agent din rândul acestora. În acest sens a fost studiat numitul Blaier Andrei, care prin relaţiile pe care le are, cât şi prin calităţile sale, va putea supraveghea activitatea elementelor duşmănoase din rândul regizorilor şi ne va ajuta la studierea altor elemente capabile să descifreze acţiunile lor antipopulare (...)

Aducerea lui Blaier Andrei la locul recrutării se va desfăşura în felul următor:

- Va fi invitat la Serviciul Circulaţie din D.M.C. în legătură cu motocicleta pe care o deţine, pretextându-se unele încălcări ale normelor de circulaţie. În caz că în timpul procesului de recrutare rezultă că acesta nu se pretează la recrutare, nici nu i se va mai pune problema colaborării, ci i se va spune că a fost audiat de organele noastre pentru a stabili certitudinea declaraţiilor date de cei arestaţi despre el, urmând ca ulterior să se ia măsuri de îndepărtare a lui din munca de regizor.

- Recrutarea se va face la data de 20 noiembrie 1958 de către lt.maj. Teodorof L. ajutat de către şeful biroului cpt. Petrea Ioan. (...)

(C.N.S.A.S. Fond „R“, dosar nr. 243980, vol. 1, f. 1-5)