Cum a intrat „Cichicean“ în folclorul nostru urban

În folclorul urban românesc, Jackie Chan ocupă un loc destul de bine definit, alături de Chuck Norris sau de Bruce Lee, personajul fiind cu uşurinţă adoptat şi adaptat de publicul din România FOTO GettyImages/Gulliver

Reper şi termen de comparaţie, poreclă şi nume de botez sau doar subiect de bancuri, Jackie Chan a reprezentat mereu o sursă de inspiraţie pentru români.

Apropiata vizită a actorului Jackie Chan (60 de ani) în România, la deschiderea Zilelor Filmului Chinezesc, eveniment ce va avea loc între 11 şi 18 septembrie, a amintit românilor că practicantul de arte marţiale face parte din universul eroilor care conturează folclorul local, prin glume pe seama sa, prin împrumutarea numelui sau prin atribuirea statutului de erou.

În folclorul urban românesc, Jackie Chan ocupă un loc destul de bine definit, alături de Chuck Norris sau de Bruce Lee, personajul fiind cu uşurinţă adoptat şi adaptat de publicul din România. Irina Margareta Nistor, vocea libertăţii din timpul regimului comunist, a fost cea care, prin traducerea replicilor actorului de origine chineză, l-a transformat într-unul dintre eroii populari ai ţării, într-o perioadă în care violenţa pe micile ecrane nu era permisă.

A lăsat „o dâră zdravănă“ în cultura urbană a României

Traducătoarea şi criticul de film afirmă că personajul Jackie Chan a lăsat „o dâră zdravănă“ în cultura urbană a României, fiind perceput „nu numai ca un personaj, ci şi ca obişnuinţă“, dând exemplul unor grădiniţe care au preluat numele actorului pentru denumirile unor cursuri de karate. Irina Margareta Nistor povesteşte că la început, atunci când românii începusă să prindă gustul casetelor video cu filme de acţiune, exista o uşoară confuzie între Jackie Chan şi Bruce Lee, remediată prin stilurile celor doi: primul pune accent pe umor, în timp ce celălalt era mai sobru.

Jackie Chan, omul care poate face ordine

Chiar dacă nu îl consideră un brand al culturii locale, criticul de film spune că Jackie Chan era privit, în perioada comunistă, drept omul care putea readuce ordinea. „Cred că brand-ul în sine este cel al luptelor, tentaţia publicului a fost mare, mai ales în momentul respectiv, când la telezivor era interzisă până şi o palmă. Filmele nu erau neapărat violente, cât mişcate, extrem de vii şi reprezentau o lume pe care noi o cunoşteam foarte puţin. Cei mai mulţi care se uitau cred că erau convinşi că nu ar fi stricat un Jackie Chan care să facă puţină ordine. Nici acum nu ar strica“, arată Irina Margareta Nistor.

Jackie Chan FOTO Reuters

Acelaşi critic mai spune că alăturarea a două nume cu rezonanţe diferite l-a transformat pe Jackie Chan într-un tipar al marketing-ului de succes. „El este oricum o combinaţie, Jackie nu este un nume chinezesc. Este construit ca atare să fie un chinezo-american pentru a funcţiona foarte bine şi pe piaţa occidentală. El a fost creat, de exemplu, aşa cum a fost creat Cary Grant pentru Gary Cooper“, arată ea.

Cei mai mulţi care se uitau cred că erau convinşi că nu ar fi stricat un Jackie Chan care să facă puţină ordine. Nici acum nu ar strica Irina Margareta Nistor, critic de film

Un stil pe placul românilor

Mantia de erou cu care Jackie Chan este învăluit de către publicul român este confirmată şi de Bogdan Naumovici, manager al agenţiei de publicitate 23 Communication Ideas, care crede că popularitatea personajului s-a datorat şi apetitului conaţionalilor pentru filmele cu arte marţiale, într-o perioadă de timp în care nu mulţi actori reuşeau să aducă în atenţie un anumit tip de conţinut. „Pe vremea casetelor video erau puţini eroi de care se vorbea sau se ştia. Sylvester Stallone, Arnold Schwarzenegger, Jackie Chan şi Chuck Norris, cam ăştia erau bătăuşii. Succesul a constat în combinaţia dintre acţiune şi umor, asta are în plus faţă de ceilalţi. A avut un stil de luptă mai accesibil, mai comic, mai rapid, aşa cum vrem noi“, crede Naumovici care subliniază faptul că astfel de personaje se schimbă odată cu noile generaţii.

Popularitatea personajului, dată de contextul istoric

În aceeaşi măsură, sociologul Alfred Bulai spune că „preluarea de modele culturale din alte societăţi reprezintă un fenomen prezent“. În cazul lui Jackie Chan, popularitatea sa a crescut în Epoca de Aur mai ales datorită unei „influenţe sporadice devenită pertinentă într-o anumită perioadă, atunci când populaţia era supraexpusă la un gen de model cultural“.

Influenţa (n.r. - lui Jackie Chan) a devenit pertinentă într-o anumită perioadă, atunci când populaţia era supraexpusă la un gen de model cultural Alfred Bulai, sociolog

Totodată, sociologul evidenţiază faptul că personajul se dovedeşte a fi un bun model doar pentru anumite categorii de public, deşi în România nu există o tradiţie a artelor marţiale din punct de vedere cultural. „Realitatea este că doar o populaţie restransă este deschisă, ca tip de consum cultural, către filmele acestea cu arte marţiale. Aceste producţii prind în cazul unui public puţin educat, puştani pasionaşi de bătăi, şi nu la publicul feminin. Tinerii care au mai multă energie, fantezii cu lupte marţiale sunt mai expuşi. Tocmai pentru că nu toţi iubesc artele marţiale, producătorii au mai introdus elemente comice, la Jackie Chan sunt fundamentale, pentru a se mări aria consumului cultural“, explică Alfred Bulai.

Succesul a constat în combinaţia dintre acţiune şi umor, asta are în plus faţă de ceilalţi. A avut un stil de luptă mai accesibil, mai comic, mai rapid, aşa cum vrem noi Bogdan Naumovici, manager al agenţiei de publicitate 23 Communication Ideas

Peripeţia fraţilor Brusli şi Cichicean Răducan

Introducerea personajului în ţesătura locală a dus inevitabil şi la românizarea numelui actorului chinez, totul pentru a uşura comunicarea. Jackie Chan a devenit „Cichican“ şi pe lângă statul de erou a fost transformat şi într-un grad de comparaţie, un personaj din bancuri sau chiar nume de botez. Nu mai departe de anul 2008, atunci când Brusli şi Cichicean Răducan, doi fraţi din zona Griviţa, au apărut la jurnalele de ştiri sau în presă după ce au fost bătuţi cu o lopată într-o benzinărie din Bucureşti.

După o altercaţie verbală cu nişte pietoni, la intersecţia bulevardului Ion Mihalache cu calea Griviţei, cei doi fraţi au fost luaţi la bătaie de doi tineri deranjaţi de gestul lor. „Primul care a căzut victima justiţiarilor de ocazie a fost Cichicean, care a fost lovit cu pumnul. În replică, acesta a scos un briceag şi l-a înţepat în picior pe agresor care, scos din minţi, l-a mai lovit o dată, cu sete, iar Cichicean a căzut lat, fără cunoştinţă, moment în care fratele său a luat-o la fugă. După câţiva paşi, însă, Brusli a primit la rândul său o lopată în cap din partea unei persoane pe care nu şi-o mai aminteşte“, este o parte a textului, publicat pe „CanCan“, care arată peripeţia fraţilor Răducan.

Potenţialul personajului a fost scontat şi de oamenii din industria publicitară care l-au integrat „Cichicean“ în vocabularul unei categorii specifice de persoane, care vede un motiv de sărbătoare în orice, totul fiind integrat într-o campanie care îmbină umorul brut cu cel fin.