Textul a apărut în Dilema Veche, nr. 615, 26 noiembrie - 2 decembrie 2015

Aş putea adăuga, e drept, şi întîlniri mai vechi, de care dînsa nu are cum să-şi aducă aminte: eram elev, participam la unele emisiuni radiofonice pentru mediul şcolar şi s-a întîmplat, de cîteva ori, să o văd lucrînd în studioul de înregistrări în care urma să intrăm şi noi, cei mici, după încheierea prestaţiei sale. Eram încă fraged, dar nu suficient de inocent ca să nu remarc farmecul unei prezenţe inconfundabile: o femeie frumoasă, suplă, plină de haz şi de talent. Am reîntîlnit-o după cam cincizeci de ani, dar impresiile juvenilităţii mele au rămas neschimbate. Aveam alături acelaşi om viu, cuceritor, puternic. Dar de ce m-am hotărît să scriu despre domnia-sa abia acum?

De fapt, pornirea dintîi am avut-o acum cîţiva ani, cînd am văzut un interviu despre problema căsniciei, în care doamna Stela Popescu dădea cuplurilor „începătoare“ două sfaturi decisive, vădind o înţelepciune, o fineţe a observaţiei, o experienţă de viaţă care lipsesc întru totul „experţilor“ solicitaţi de obicei. Primul sfat: „Cînd vă certaţi (ceea ce e inevitabil…), feriţi-vă să pronunţaţi cuvinte grele“. Prin acumulare, ele devin un balast ucigaş pentru orice relaţie. Chiar uitate (în aparenţă) după încetarea „crizei“, cuvintele grele infectează pe termen lung sufletele şi suspendă comunicarea. Al doilea sfat: „În raportarea la celălalt, gîndiţi-vă mai întîi la aşteptările lui, înainte de a vă gîndi la aşteptările voastre. Dacă şi unul şi celălalt adoptaţi această precauţie, lucrurile vor merge mult mai bine“. Din punctul meu de vedere, aceste două sfaturi, deşi, cînd le auzi, ţi se par de bun-simţ, sînt esenţiale pentru o reformă salvatoare a relaţiilor conjugale.

Alta e însă motivaţia textului de faţă. Am constatat, în ultimii ani, cum o sumedenie de actori s-au simţit îndemnaţi să se manifeste politic. Fie acceptînd să se recicleze în „analişti“ prin diferite studiouri, fie angajîndu-se în echipele de susţinere ale unor lideri politici, fie intrînd direct într-un partid sau altul, sau candidînd la fotolii de parlamentar (autohton sau european). E, fireşte, dreptul lor. Orice cetăţean e liber să se...

Citiţi continuarea pe dilemaveche.ro.