Zidul Protestelor

Fie că vrem să plecăm în străinătate cu un stagiu de practică, pentru un job fain, cu Erasmus sau într-un internship, câteodată ne lovim de Zidul Protestelor.

Desigur, prin Zidul Protestelor vreau să se înţeleagă amalgamul de contraargumente, griji şi procupări ale drăguţilor noştri părinţi, prieteni, bunici căţei şi purcei. Lucrurile merg cam aşa: noi spunem Praga şi ne imaginăm oraşul celor 100 de turle, podul Charles şi arta urbană ca la mama ei acasă. Ei aud Praga şi se gândesc la punctul de întâlnire a drumurilor de carne vie din Europa şi la industrie pornografică emergentă.

Ce putem face în contextul în care există diferenţe aşa mari de perspectivă?

Primul pas pentru a fisura Zidul Protestelor este să ne asigurăm că avem noi înşine o imagine aproape completă asupra a ceea ce vrem să facem. Nu am vrea să plecăm în Amsterdam visând la o carieră de dansator şi să ajungem în vitrinele din Cartierul Roşu. Trebuie să fim siguri că plecăm printr-o companie/asociaţie/organizaţie de încredere. Cu cât avem mai multe informaţii despre cei cu care plecăm, despre locul în care ajungem şi despre poziţia pe care o vom ocupa, cu atât va fi mai uşor să construim o defensivă puternică şi raţională.

Al doilea pas este să ascultăm care sunt efectiv grijile părinţilor. Dacă vom purta un monolog de susţinere a viselor noastre, ei se vor simţi neînţeleşi şi lăsaţi pe dinafară. Ar trebui să vă sfătuiţi cu părinţii mai degrabă decât să le comunicaţi decizia voastră. Asta înseamnă să faceţi un compromis când vine vorba de comunicare, nu să vă scadă determinarea de a pleca. Părinţii văd multe probleme: „Cum o să te descurci cu banii?”, „Unde o să stai?”, „Poţi pleca de acolo dacă ai probleme mari?”, „Ai asigurare medicală?”, „Îţi prepară ei mâncarea? Doar ştii că eşti alergic la alune!”, „Cât de aproape e ambasada statului tău şi cât de repede te vei înregistra acolo?”. Este important să discutaţi, pentru că aşa tu afli lucruri noi la care poate nu te gândisei încă, iar ei se liniştesc pe măsură ce le dovedeşti că plecarea ta nu este pur şi simplu un moft.

Ultimul pas este cel mai dificil, trebuie să petreci mult timp cu tine şi să încerci să îţi răspunzi singur la întrebarea: De ce vreau să plec? Cu cât vei răspunde mai elaborat la ea, cu atât vei avea mai multă forţă şi încredere să mergi mai departe. Dacă pleci pentru dezvoltarea ta personală şi profesională, pentru a-ţi testa şi depăşi limitele, pentru a-ţi începe cu dreptul cariera, atunci vei avea resursele necesare să dărâmi încet, încet Zidul Protestelor. Totuşi, nu te aştepta la o minune prin care părinţii tăi vor înţelege în două ore că voluntariatul este important, că internshipul este de fapt un fel de job sau că dacă mergi în SUA un an ca project manager nu înseamnă neapărat că te vei muta pentru totdeauna în State. Orice lucru bun necesită timp. Zidul Berlinului a rezistat 28 de ani până să ajungă oale şi surcele. Tu în cât timp poţi dărâma Zidul Protestelor?

Text semnat de Maria Gabriela Crăciun, AIESEC Bucureşti.