Mediul de afaceri din România semnalează, ori de câte ori prinde ocazia - în mass-media, în cadrul unor conferinţe sau a discuţiilor informale - că se confruntă cu o mare problemă: lipsa de resursă umană calificată. Necorelarea sistemului de educaţie cu piaţa muncii a reuşit să prăbuşească atuul economic cu care am ieşit din comunism: forţa de muncă de înaltă calificare. Pe de altă parte, o altă realitate este că mediul de business nu prea s-a înghesuit să investească în sistemul de educaţie dar acest aspect face obiectul unor alte discuţii.

Un alt fenomen pervers al ignorării pieţei forţei de muncă şi a formării unor cohorte de absolvenţi de instituţii de învăţământ superior care nu ştiu să facă nimic este inflaţia din administraţie. Toţi bat la porţile instituţiilor, în ministere, agenţii, primării. Parola de acces este: nepotism. Astfel ne-am trezit cu popularea unor instituţii strategice cu tot felul de indivizi care ruinează în loc să dezvolte, să construiască. Este sinucigaş să ignori atuurile României în domeniul energetic şi să faci infuzie de resurse umane slab calificate în instituţiile care gestionează arhitectura domeniului energetic.

Poziţia geografică, resursele naturale ne-au conferit câteva beneficii deloc de neglijat în domeniul energiei: am construit prima rafinărie din lume, am folosit primii petrolul lampant în iluminatul public (Bucureşti), Timişoara a fost primul oraş din lume care a folosit iluminatul cu lămpi electrice şi printre primele din lume care a utilizat tramvaiul electric ca mijloc de transport în comun, Turda a fost primul oraş european iluminat cu gaze naturale. România este cel mai mare producător de energie din Europa Centrală şi de Est folosind un mix divers, unul dintre cele mai bune din Europa din punct de vedere al energiei verzi sau puţin poluante.

Forţa de muncă de înaltă calificare ar trebuie să gestioneze şi să transforme în coordonate de dezvoltare ale României toate avantajele din domeniul energiei. Indubitabil, se pot identifica soluţii pe termen scurt şi mediu. Însă, acţionând astfel, viitorul nu va fi unul îmbucurător din cauza faptului că alfabetizarea în domeniul energiei nu intră în nicio strategie legată de sistemul de educaţie. Preocuparea pentru alfabetizare în domeniul energiei trebuie să înceapă încă de la grădiniţă, şcoala primară. Există modele de succes de unde ne putem inspira – modelul scandinav al lecţiilor desfăşurate în pădure care familiarizează copilul cu elemente de bază ce ţin de domeniul energiei. Acesta se bazează pe transmiterea informaţiilor prin joc şi explorare tocmai pentru ca învăţarea să fie o activitate plăcută şi dinamică pentru copii.

A patra revoluţie industrială şi apariţia tehnologiilor moderne reprezintă oportunităţi pentru sectorul energetic din România. În prezent, suntem printre primele trei ţări din Uniunea Europeană cel mai puţin dependente de importurile de energie – 21%. Însă, ţinând cont de provocările majore cu care se confruntă sectorul autohton de producere de ţiţei şi gaze, corelat şi cu creşterea cererii interne de energie, trebuie să luăm în calcul utilizarea unor tehnologii sofisticate pentru a descoperi şi exploata noi zăcăminte şi a menţine acest nivel de independenţă energetică. Ori pentru a realiza acest obiectiv este nevoie ca facultăţile de inginerie din România să formeze specialişti pregătiţi pentru provocările secolului XXI în domeniul energiei. Studenţii trebuie să fie expuşi la proiectele de business ale marilor companii din sectorul energetic tocmai pentru a cunoaşte realitatea domeniului şi a se adapta rapid la noile situaţii şi provocări care ţin de digitalizare şi sustenabilitate. Tot a IV-a revoluţie industrială va genera şi tranziţia către un sistem energetic modularizat şi democratizat, fenomen remarcat şi de Iulian Crăciun într-un editorial care face referire la „trecerea la reţele inteligente capabile de optimizare la nivel local, o mai bună favorizare şi stimulare a comportamentului de consum şi redistribuirea beneficiilor într-un mod mai corect, mai transparent. Un astfel de fenomen presupune un mix de alfabetizare în domeniul IT şi în cel al energiei deoarece viitorii cetăţeni vor trebui pregătiţi pentru oportunităţile, dar şi ameninţările unor tehnologii precum Internet of Things, Inteligenţa Artificială sau Blockchain.

Doar un sistem de educaţie sănătos care să formeze specialişti în domeniul energiei va da naştere unui mediu de business competitiv şi performant. Se simte nevoia unui Big Push, aşa cum spunea în 1943 Paul Rosenstein-Rodan, a unei clase de manageri în energie cu mentalitate şi pregătire pentru expansiune economică, achiziţii şi influenţă regională. Mai mult, viitorii manageri din cadrul companiilor de stat vor lupta contra rispei banului public şi vor evita falimentele prin administrarea eficientă a activelor pe care le au în proprietate. Educaţia este şi cea mai bună măsură preventivă anticorupţie. Factorul politic profită de lipsa de apetenţă a publicului pentru domeniul energetic - prea tehnic şi criptic - şi foloseşte muniţia influenţei, a nepotismului, pentru a trage tunuri şi a pune mâna pe sectoare care presupun bani mulţi. În acest caz, trebuie să citez eticheta folosită de Sebastian Burduja, aceea de #statcapturat.

Domeniul energiei nucleare este unul generos: peste 400 de reactoare nucleare operează în peste 30 de ţări, 65 de reactoare sunt în construcţie şi 173 în curs de planificare. Acest aspect în corelaţie cu faptul că reactoarele nucleare au o durată de viaţă între 20 – 40 de ani apoi sunt fie upgradate, fie dezafectate, rezultă că la nivel mondial există continuă cerere de ingineri specialziaţi în domeniul nuclear (salariul acestora ajungând în medie la peste 5.000 euro/lună). Dincolo de dimensiunea externă, energia nucleară în România deţine o parte semnificativă din coşul energetic, asigurând aproximativ 18% din producţia de electricitate.

Poate că acum, mai mult ca oricând, mediul de business din sectorul energetic va trebui să investească mai mult în sistemul de educaţie prin realizarea unor parteneriate de lungă durată cu facultăţile de profil. Desigur, efortul mediului business trebuie susţinut şi de stat printr-un demers de adaptare a programelor şcolare care trebuie corelate cu rapiditatea dezvoltării din domeniul ingineriei energetice.