Părinţi pentru ora de Religie, scrisoare deschisă către Iohannis: "Respingem modelul educaţiei sexuale cu accent pe explicarea mecanicii actului sexual"

Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie (APOR) a trimis Administraţiei Prezidenţiale o scrisoare deschisă în care respinge "modelul «educaţiei sexuale» comprehensive, hedoniste, cu accent pe explicarea mecanicii actului sexual şi a mijloacelor de protejare contra sarcinii şi care exclude moralitatea din intimitate".

După ce săptămâna trecută, Administraţia Prezidenţială a organizat o dezbatere pe tema "Educaţie pentru sănătate", la care au fost prezenţi şi reprezentanaţii APOR, Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie a trimis la Cotroceni o scrisoare deschisă în care spune că nu doreşte ca la ora de Educaţie pentru sănătate să se explice mecanismul actului sexual  şi mijloacele de protejare pentru prevenirea sarcinii.

De asemenea, părinţii pentru ora de religie doresc ca Educaţia pentru sănătate să aibă statut de opţional, nu de oră obligatorie, inclusă în trunchiul comun. 

Mai jos puteţi citi integral scrisoarea APOR:

Către Administraţia Prezidenţială

D-nei Consilier de Stat Ligia Deca, Departamentul Educaţie şi Cercetare

D-nei Consilier de Stat Diana Păun, Departamentul Sănătate

Ref. la: Dezbaterea „Educaţie pentru Sănătate” – 26 noiembrie 2015, Palatul Cotroceni

Stimate doamne Consilier,

Vă mulţumim pentru invitaţia adresată reprezentanţilor noştri de a participa la dezbatere. Vă transmitem mai jos, sintetizat, poziţia Asociaţiei „Părinţi pentru Ora de Religie” (A.P.O.R.) faţă de educaţia pentru sănătate în şcolile publice, cu rugămintea de a o include în raportul evenimentului:

1. Având în vedere scopurile asociaţiei noastre (susţinerea şi îmbunătăţirea predării Religiei în şcoală, promovarea şi monitorizarea respectării deopotrivă a drepturilor parentale şi a intereselor copiilor în educaţie şi în viaţa de familie) suntem interesati de promovarea acelor principii si valori care vor permite copiilor sa fie fericiţi şi împliniţi în viaţa profesională cât şi în cea de familie.

Ca atare, ne manifestăm interesul pentru existenţa unei educaţii pentru sănătate adecvate în învăţământul românesc.

2. Totuşi, trebuie de la început făcută distincţia între educaţia pentru sănătate şi „educaţia sexuală”, promovată insistent în ultimii ani de unele curente şi organizaţii cu tentă ideologică. Diferenţele de puncte de vedere din interiorul societăţii româneşti şi al grupurilor de experţi pe această temă sunt foarte semnificative, pornind chiar de la denumire: A.P.O.R., spre exemplu, consideră că trebuie vorbit despre „educaţie pentru viaţa de familie” şi nu despre „educaţie sexuală”.

Dorim să oferim copiilor noştri o educatie axată pe promovarea unor relaţii personale, profunde, care să încurajeze şi să pregătească viitorii adulţi în vederea vieţii de familie, mai ales în contextul în care România trece printr-o criză demografică de o gravitate deosebită, considerate risc la adresa siguranţei naţionale. În acelaşi timp, respingem modelul „educaţiei sexuale” comprehensive, hedoniste, cu accent pe explicarea mecanicii actului sexual şi a mijloacelor de protejare contra sarcinii şi care exclude moralitatea din intimitate. Din experienţa altor ţări, acest „model” s-a dovedit falimentar ca rezultate şi a generat conflicte acute între unele comunităţi şi autoritatea de stat. Replicarea sa în România ar fi o gravă eroare.

3. Considerăm necesar un echilibru între educaţia în şcoală şi educaţia în familie, fiecare având rolul său. Totuşi, în problemele atât de importante precum viaţa intimă, familia trebuie să-şi păstreze rolul de formator principal al caracterului copiilor, având acest drept.

Sub aspect juridic, educaţia privind sexualitatea antrenează două drepturi fundamentale: dreptul la educaţie şi dreptul la viaţă privată. Ea devine astfel atât parte componentă a procesului educaţional, cât şi un domeniu intrinsec vieţii private. Dată fiind aceasta dublă valenţă, introducerea unei astfel de discipline de studiu trebuie raportată la drepturile părinţilor.

Privind educaţia, părinţii sunt cei care au dreptul şi îndatorirea de a se îngriji de dezvoltarea, educaţia şi pregătirea profesională a copiilor, potrivit propriilor lor convingeri (art. 29 alin. 6 Constituţie şi art. 487 Cod Civil).

Privind viaţa intimă şi de familie, Constitutia prevede (art. 26 alin. 1) ca autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată. Întrucât este evident că ceea ce se petrece cu trupul unei persoane este indisolubil legat de planul său afectiv şi intelectual, există o strânsă legătură între viaţa intimă a persoanei şi conştiinţa sa, a cărei libertate este de asemenea protejată constituţional (art. 29).

4. Concluzie:

Având în vedere că perspectivele grupurilor sociale asupra sexualităţii sunt foarte diferite şi ireductibile, solicităm ca disciplina „educaţie pentru sănătate”, în măsura în care aceasta îşi propune să includă „educaţie sexuală” să rămână opţională, după modelul orei de religie. Este singura cale democratică de a rezolva solicitările legitime legate de acest subiect.

Precizăm că A.P.O.R. are o puternică legitimitate socială, fiind născută prin voinţa de asociere a reprezentanţilor celor peste 90% dintre părinţii ce au optat pentru înscrierea copiilor lor la ora de religie. APOR are circa 40 de organizaţii judeţene, cu un număr important de părinţi ca membri activi.

Preşedinte

Liana Stanciu