Cu riscul de a nu părea la modă în ochii multora dintre colegii mei de generaţie, parcă tot mai îndepărtaţi de valorile naţionale şi din ce în ce mai apropiaţi de ideile care vin la pachet cu globalizarea, consider că noi, românii, suntem zilnic supuşi la un asalt mediatic menit să ne sece din punct de vedere spiritual.

Nu observaţi nimic ciudat când urmăriţi posturile generaliste şi de ştiri din România şi vedeţi că non-valorile, adică siliconatele care nu au nicio jenă în a recunoaşte că sunt pe interes şi escrocii sentimentali, sunt împinse zilnic în faţă şi ştanţate cu eticheta succesului? Cu această imagine cresc, din păcate, tinerii de astăzi. Cu ideea că e suficient să te vinzi şi să faci circ ca să reuşeşti în viaţă.

În ciuda faptului că a fost o simplă lozincă de campanie, "Mândru că sunt român" a venit ca o gură de aer pentru noi, ca naţiune. E o părere personală. Dacă o folosea o altă formaţiune politică, impactul ar fi fost acelaşi. Nu mă interesează dacă a adus voturi sau nu, dar din când în când avem nevoie să ne amintim că avem o ţară frumoasă, o istorie bogată şi că suntem aici datorită unor evenimente pentru care semenii noştri şi-au sacrificat fie libertatea, fie viaţa. Mă îngrijorează studenţii români plecaţi la studii în străinătate care încep să îşi critice la scenă deschisă ţara imediat după ce i-au părăsit graniţele. Degeaba ai 10 pe linie, dacă ai uitat de unde ai plecat!

Trecând mai departe, la începutul săptămânii am asistat la un mare tam-tam în spaţiul public după semnarea protocolului pentru predarea Religiei în şcoli dintre Ministerul Educaţiei Naţionale, Patriarhia Română şi Secretariatul de Stat pentru Culte. Isterie generală! Cum este posibil acest lucru? au strigat toleranţii-n cor. Pentru început s-a încercat răspândirea ideii că protocolul e secret. Informaţia a fost preluată rapid de toţi adepţii "nubisericismului".

Nu era nimic secret, iar protocolul a fost publicat imediat pe site-ul Ministerului Educaţiei. N-a durat mult şi internetul era plin de articole în care Biserica era condamnată pentru amestecul din învăţământ şi pentru îndoctrinarea la care sunt supuşi, vezi Doamne, elevii.

Eu am vazut-o altfel. Statul nu a îngenuncheat în faţa Bisericii Române, ci doar a adus la zi reglementările specifice unei astfel de specializări. A fost clarificată maniera de predare a Religiei în şcoli şi au fost fixate prevederi clare privind organizarea învăţământului teologic ortodox preuniversitar şi universitar.

Acest lucru se întâmplă nu numai în cazul învăţâmântului teologic, ci şi în ceea ce priveşte învăţământul medical sau cel militar. Cum cele două se realizează în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii, respectiv Ministerul Apărării, aşa şi învăţământul teologic trebuie să se desfăşoare pe baza unor reglementări care ţin de specificul specializării.

Un popor fără cultură e uşor de manipulat, spunea Kant.
Nu ştiu cine o face, dar am impresia că cineva şi-a propus să ne măcelărească identitatea naţională. Nu oricum, ci doar ajutându-ne să o facem noi singuri, prin repetarea unor mesaje în spaţiul public: să ţii la ţara ta e ceva demodat şi învechit, familia a devenit ceva relativ şi opţional, iar credinţa este o mare cacealma. Trei idei mari şi late care să ne distrugă spiritual. Ba mai mult, care atentează la cultura noastră.

P.S.: Salut poziţia Consiliului Naţional al Elevilor, structura ce reprezintă vocea elevilor din România, cu privire la intonarea Imnului Naţional în învăţământul primar!

Consiliul Naţional al Elevilor consideră că aceste modificări, readaptate, pot deveni utile pentru sistemul educaţional românesc, deoarece în acest mod elevilor din ciclul primar le este insuflat sentimentul patriotic şi aceştia vor învăţa să respecte şi să onoreze însemnele naţionale.

Sunt de acord cu predarea Religiei în şcoli, atâta vreme cât manualele şi materia promovează toleranţa şi nu intensifică extremismul. Eu, unul, nu văd nimic rău în a-i învăţa pe tineri că valorile naţionale şi credinţa sunt două lucruri care trebuie urmate în viaţă. Voi?