Comisia Europeană constată deficienţe în educaţia din România

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În documentul care conţine recomandările anuale adresate României, Comisia Europeană constată deficienţele pe care le semnalez şi eu şi alţi comentatori de ani de zile. Fără nici un efect, decidenţii din educaţie nu se uită la nişte „amărâţi” de comentatori.

Poate semnalul tras de Comisia Europeană să fie luat în seamă, deşi m-aş mira să se întâmple aşa ceva. Şi în trecut CE a făcut recomandări României, fără prea mari rezultate în planul acţiunii concrete.

Prima observaţie a CE se referă la abandonul şcolar („the early school leaving

rate remains well above the EU average”.)

Semnalăm de mulţi ani că prăpastia dintre şcoală şi piaţa muncii va duce la abandonul şcolar, în creştere în ultimii ani.

„Prăpastia” se compune din:

-absenta şcolii profesionale, desfiinţată în 2003 de către Ecaterina Andronescu şi obligarea tuturor elevilor să parcurgă traseul liceal, chiar dacă nu aveau resursele intelectuale specifice. (În 2003: 270.000 elevi în şcoli profesionale; în 2015: 30.000 de elevi în şcoli profesionale, reinfintate prin legea Funeriu acum 3 ani)

-absenta unui nou Curriculum şcolar, adecvat noilor realităţi economice, sociale, politice, provocărilor globalizării, la 25 de ani de la schimbările din anii 90.

-absenţa motivării salariale, toate cadrele didactice sunt salarizate la „grămadă”, fără diferenţieri date de performanţe şi rezultatele muncii.

-absenta diversificării traseelor educaţionale, pentru ca tinerii să-şi aleagă acel traseu care se potriveşte cel mai bine resurselor proprii, înclinaţiilor, talentelor şi aptitudinilor fiecăruia.

-absenţa asistenţei şi îndrumării specifice, din partea educatorilor şi psihologilor, pentru alegerea celui mai potrivit traseu educaţional, dacă ar exista de unde să aleagă.

De-alungul timpului am scris mai multe articole în care explicam soluţiile, aici şi aici.

Fără motivarea accesării unui job bine plătit în piaţa muncii, părinţii şi tinerii nu mai găsesc o raţiune pentru a urma cursurile şcolilor româneşti.

Acest lucru este mai pregnant în comunităţile de rromi, mult mai pragmatice şi concrete în evaluarea foloaselor pe care le obţin din participarea la cursuri şcolare. 

Piaţa muncii funcţionează ca un reglator de ultimă instanţă, le spune tinerilor ce eforturi şi cheltuieli merită şi ce nu merită a fi făcute.

La trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a se constată deja un abandon şcolar uriaş, de 20-25%, în creştere după primii ani de liceu.

330.000 de elevi au parcurs în ultimii ani liceul degeaba. N-au luat sau nici nu s-au înscris la examenul de Bacalaureat.

Participarea la învăţarea pe tot parcursul vieţii rămâne cu mult sub media UE, de 10 oi mai redusă („participation în lifelong learning remains far below the EU average”)

Învăţarea pe tot parcursul vieţii se deprinde încă din şcoală, dacă ar exista preocuparea pentru introducerea în Curriculumul şcoalar a ariei generatoare de învăţare continuă.

Elevii trebuie deprinşi cu folosirea integrată a competenţelor, prin discipline agregat (educaţie pentru societate, ştiinţele vieţii, ştiinţele mediului), prin acţiuni de cercetare şi descoperire, prin contacte continue ale elevilor cu entităţi economice şi viaţa reală.

Nu există cursuri pentru adulţi, organizate de stat, cu excepţia cursurilor pentru şomeri, total insuficiente în perspectiva evitării şomajului.

Nu există facilităţi fiscale acordate companiilor care ar dori să organizeze cursuri de învăţare continuă pentru proprii salariaţi.

Relevanţa  calităţii şi a pieţei forţei de muncă pentru învăţământul superior este inadecvată („the quality and labour market relevance of higher education is inadequate”)

Clasificarea universităţilor şi a programelor de studii, realizată de ministrul Funeriu, precum şi multe dintre reglementările Legii Educaţiei Naţionale (legarea finanţării de calitatea educaţiei), au fost aruncate la gunoi de către actuala guvernare prin mulţimea de OUG-uri care au măcelărit legea promovată în guvernarea Boc.

Nu există ca principal criteriu al evaluării calităţii în educaţiei, realizată de ARACIS, inserţia în piaţa muncii a absolvenţilor, în specializarea studiată şi nivelul veniturilor acestora.

Experţii şi conducerea ARACIS se află într-un flagrant conflict de interese,  fiind salarizaţi şi de universităţile în care îşi au norma de bază, şi pe care ar urma să le evalueze. Aşa se face că ¾ dintre universităţile româneşti au primit „coroniţă”, calificativul maxim, „grad ridicat de încredere”.

Doar că şi aici piaţa muncii spune candidaţilor la studenţie că degeaba consumă energie şi bani, piaţa muncii nu le va recunoaşte diplomele, pentru că nu sunt acoperite de competenţe.

Absolvenţii de elită ai liceelor reprezentative merg la studii în străinătate, pentru că nu găsesc în România programe de studii care să-i satisfacă.

Profesori trecuţi de limita pensionării continuă să predea cursuri vechi şi prăfuite, prin schimbarea Legii Educaţiei Naţionale.

Nu există implementate programe pentru educaţia timpurie. („A naţional

programme for early childhood education and care was designed for the period 2014-2019, and will come into effect în the new school year, 2015-2016”.)

Să vii după 25 de ani cu programe a căror implementare se face în 2019 este de râsu-plânsu, după ce studii şi cercetări avansate au arătat (ţările avansate le-au priceput şi aplicat), că educaţie timpurie este esenţială pentru succesul şcolar al copiilor şi tinerilor.

Noroc cu grădinitele private care se adaptează mai bine la necesităţile actuale, pentru cei care au bani. Ceilalţi, Dumnezeu cu mila!

Multe au fost semnalele de-alungul timpului că educaţia românească se află pe un drum greşit. România s-a plasat în clasamente internaţionale relevante la coadă, sau chiar pe ultimul loc, nicio universitate românească n-a intrat  în top 500 Shanghai, investitorii români şi străini se plâng de calitatea precară a pieţei muncii.

 O formare profesională deficitară  în şcoală conduce la  o piaţă a muncii inadecvată, care conduce la o economie necompetitivă şi neatractivă, care conduce la un nivel de trai precar şi la exodul elitelor româneşti pe pieţe globalizate.

Nimeni, dintre cei care aveau posibilitatea să o facă,  n-a mişcat un deget să îndrepte această situaţie.

Actualul ministru al educaţiei, Sorin Câmpeanu, nu găseşte altceva mai bun de făcut decât să scrie o nouă lege a educaţiei, după principiul „ministrul si legea”, un principiu atât de păgubos că râd şi curcile de el!

Plătim acum preţul a 25 de ani de incompetenţă şi lăsarea educaţiei pe mâinile politrucilor care habar n-au ce înseamnă educaţie şi formare profesională.

Opinii

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite