Încep această pledoarie pentru învăţare având încă bateriile încărcate cu energie de la lansarea Coaliţiei pentru Educaţie, o federaţie care îşi propune să coaguleze energii şi resurse pentru a împlini o viziune curajoasă despre învăţare în România. Este, cred, una dintre cele mai importante inovaţii în educaţia din România, aici cu sensul de noutate. Deşi, la drept vorbind, s-ar potrivi mult mai bine dacă am numi-o evoluţie. Oricum l-am numi, este un eveniment important, despre care merită să vorbim, pentru că poate contribui la schimbare mai mult decât analize sau statistici suplimentare. Din păcate, cifrele nu fac decât să reconfirme periodic faptul că România este în fruntaşă în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte abandonul şcolar, analfabetismul, ponderea adolescentelor care rămân însărcinate, etc. 

Este mai util să privim la ceea ce ar putea determina o schimbare de abordare a modului cum sunt concepute şi implementate politicile publice în domeniul educaţiei. De aceea, propun să ne concentrăm pe veştile bune şi pe modul cum cei care doresc să se implice pot contribui la schimbare. Aşadar, după câţiva ani de discuţii în diverse formule, un nucleu de organizaţii din societatea civilă din România a reuşit, la începutul lunii iunie 2015, să se adune şi să pună bazele Coaliţiei pentru Educaţie, o federaţie care să le reprezinte şi prin care să capete o voce puternică în formularea şi consultările privind politicile publice din domeniu.

În primul an, suntem încă în construcţie. Ca atare, ne-am propus ca, în primul rând, să aducem alături de noi alte organizaţii care sunt pe aceeaşi lungime de undă şi, în al doilea rând, să venim cu o agenda clară şi propuneri concrete care să conducă la împlinirea viziunii noastre comune de a crea împreună şcoala în care fiecare vrea şi poate să îşi împlinească potenţialul.

Cine suntem?

Este vorba despre organizaţii neguvernamentale cu peste 10 ani de experienţă şi mii de beneficiari, fie că este vorba despre elevi, educatori sau părinţi. Organizaţiile membre ale Coaliţiei pentru Educaţie sunt: Asociaţia C4C – Communication for Community, Asociaţia OvidiuRo, Asociaţia ROI, Asociaţia Română de Dezbateri, Oratorie şi Retorică, Fundaţia Noi Orizonturi, Organizaţia Umanitară CONCORDIA, Questifield, Institutul pentru Dezvoltarea Evaluării în Educaţie, Teach for Romania şi Universitatea Alternativă. Acestora li se adaugă, ca partener, grupul EDUCATIVA. În 2016, alte organizaţii neguvernamentale au aplicat şi în prezent parcurg procesul de a deveni membri.

Cine nu suntem?

Am realizat şi am recunoscut că nu suntem nici supereroi, nici atotştiutori şi nici nu ne asumăm rolul de salvatori. Reacţiile la evenimentul de lansare şi de după ne-au arătat că există mari aşteptări din partea opiniei publice faţă de Coaliţie. Este adevărat încrederea publicului în societatea civilă a crescut, în general, având în vedere nenumăratele cazuri de corupţie, care decredibilizează şi mai mult clasa politică. Aceeaşi clasă politică ce nu este în măsură să-şi asume angajamente ferme în domenii cheie precum educaţia şi sănătatea, pe care să le şi aplice, după ce le semnează.

Pactul pentru Educaţie semnat în 2008 îşi propunea îndeplinirea a diverse obiective ambiţioase până în 2013. Legea educaţiei, aşa cum este, stabileşte un cadru generos, la nivel declarativ, dar, în mare parte, a rămas inaplicabilă. În ultimii ani, modificarea legislaţiei s-a făcut, în continuare, peste noapte, prin ordonanţe de urgenţă sau înainte de vacanţe. Iar când este vorba despre diverse crize, precum manualele care iar nu ajung la timp pe băncile elevilor, nimeni nu-şi cere scuze faţă de elevi, de profesori sau părinţi şi nici nu auzim despre măsuri de corectare a acestor situaţii. Iar în ceea ce priveşte consultările publice, acestea se fac cu uşile închise, iar observaţiile de pe teren nu sunt luate în considerare.      

Ce ne asumăm?

Coaliţia îşi propune să fie o voce puternică a societăţii civile în educaţie şi, după cum se precizează şi pe site-ul federaţiei (www.coalitiaedu.ro), îşi asumă următoarele roluri:

  • asigură un spaţiu de dialog care strânge împreună oameni dedicaţi educaţiei;
  • susţine activ cinci teme majore din educaţie:
    • participare şi echitate în şcoli
    • calitatea resurselor umane
    • descentralizarea sistemului de învăţământ
    • curriculum şi evaluare
    • finanţare şi bună guvernanţă
  • formulează propuneri de politici publice în domeniul educaţiei;
  • contribuie activ la dezvoltarea şi implementarea unei strategii naţionale pentru educaţie;
  • facilitează schimbul de bune practici;
  • semnalează derapajele sistemului educaţional faţă de cele mai bune practici internaţionale.

Ce anume ne aduce împreună?

Curajul, pasiunea pentru învăţare, libertatea, respectul şi spiritul de colaborare sunt valorile care ne ghidează şi pe care vom insista să le aducem în şcoală. Sunt valori pe care le regăsim în programele aplicate deja de către organizaţiile membre: fie că este vorba despre “Fiecare copil în grădiniţă”, implementat de OvidiuRo, despre Cluburile Impact dezvoltate de Fundaţia Noi Orizonturi, unde elevii generează proiecte în comunităţile lor,  sau despre pregătirea şi experienţa profesorilor Teach for Romania pentru a lucra în comunităţi defavorizate. 

Proiectul pentru licee pe care l-am dezvoltat în ultimii ani prin Asociaţia ROI – Zburd–Educaţie prin coaching, bazat pe voluntariat - este un exemplu care propune o altă relaţie profesor-elev şi abordarea sistemică la nivel de şcoală. Universitatea Alternativă pune studentul în centru şi propune un model al învăţării bazat pe autonomie şi practică, puţin încurajat în şcoala românească.

Unde este inovaţia?

Toate acestea sunt proiecte inovatoare, generoase, care schimbă ceva pe diverse paliere (de la învăţământul preşcolar la cel universitar) şi care au dat şi rezultate, organizaţiile iniţiatoare reuşind fiecare să găsească şi soluţii pentru sustenabilitate - despre proiectele membrilor puteţi citi mai multe aici. Partea bună este că există colaborări, parteneriate şi declaraţii care arată o anumită deschidere a autorităţilor de a prelua din aceste bune practici. Din nou, avem exemplul OvidiuRo, cu „Fiecare copil în grădiniţă”. De asemenea, Asociaţia Română de Dezbateri, Oratorie şi Retorică (ARDOR) a fost implicată, de-a lungul anilor, în organizarea de concursuri de dezbateri la care au luat parte sute de liceeni.

În ceea ce ne priveşte pe noi, la Asociaţia ROI, am evoluat pornind de la exemplele de succes din liceele cu care am lucrat în 2012 – 2013 în cadrul proiectului Zburd-Educaţie prin coaching. Astfel, în 2014, în parteneriat cu alte organizaţii, precum Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, am avut oportunitatea de a participa cu experţi la organizarea de cursuri pentru mai mult de 1.200 de profesori din învăţământul preuniversitar, pentru a-i iniţia în ceea ce presupune rolul de facilitator al procesului de învăţare. Dar mai este mult până departe... 

Ce lipseşte?

Cel puţin noi, reprezentanţii organizaţiilor iniţiatoare ale Coaliţiei pentru Educaţie, ne-am dat seama că ne dorim mai mult: un impact la nivel de sistem. Prin Coaliţie, ne propunem să facem un salt necesar de la microsoluţii la soluţii care aibă impact la nivel de sistem. În plus, este dificil să obţinem rezultate cuantificabile dacă tot încercăm să cârpim un mecanism depăşit care stă să crape. Este un exponat bun pentru muzeu, dar nu este un vehicul care să ne ajute să ajungem acolo unde ne dorim. Şi, de fapt, aşa cum merg acum lucrurile, către ce ne îndreptăm?

Este cazul să ne punem o serie de întrebări – cheie care să conducă la schimbări în lanţ. Una dintre acestea se referă la “cum anume vedem procesul de învăţare şi cum sunt încurajaţi elevii să-şi asume responsabilitatea pentru acesta?”. Faptul că elevii nu învaţă la şcoală cum să înveţe, că nu sunt motivaţi, nu este  o meteahnă care ţine doar de sistemul românesc de educaţie. Învăţarea este una dintre valorile Coaliţiei şi vom pune accent pe acest lucru. Ceea ce înseamnă că avem destul de mult de umblat la pregătirea profesorilor, la curriculum, modul de predare, precum şi la evaluare.

În plus, la Asociaţia ROI, punem accent pe cultura organizaţională a şcolii, pe relaţiile profesori - elevi - părinţi – comunitate, precum şi pe dezvoltarea abilităţilor socio-emoţionale. Cum învaţă şcoala, ca instituţie unde “se învaţă”, despre cum poate să devină o şcoală (şi) mai bună? Cum se lucrează în echipă şi cum este implicată comunitatea în viaţa şcolii? Cum învaţă profesorii de la elevi şi de la părinţi, nu doar elevii şi părinţii de la profesori? Cum poate fi construit un parteneriat în acest proces? Cum putem construi pornind de la ceea ce există bun şi ce depinde de noi şi cum putem renunţa la atitudinea de victimizare?

De unde începem

În primul rând, este cazul să definim ce anume ne dorim şi care sunt valorile pe care să le urmăm pe parcursul drumului atunci când vorbim despre transformarea educaţiei din România. Un avantaj este faptul că fiecare dintre organizaţiile iniţiatoare ale Coaliţiei a ajuns la acea etapă de maturitate în care şi-a dat seama că a venit momentul să aloce energie pentru un scop comun. Fără acest lucru, ar fi fost foarte dificil să ajungem împreună la un Manifest al Coaliţiei. Un factor motivant a fost şi susţinerea procesului de formare a Coaliţiei pentru Educaţie a fost susţinut pe parcursul primului an de funcţionare printr-un proiect finanţat prin Fondul ONG.

 Care este motivaţia mea personală?

În urmă cu câţiva ani, am lăsat viaţa corporatistă pentru a-mi dedica timpul educaţiei şi a mă ocupa de un proiect foarte drag – Zburd-Educaţie prin coaching, dezvoltat în cadrul Asociaţiei ROI, pe care am fondat-o în 2011. Despre acest proiect, am realizat şi un film documentar – “Ba se poate!” -, a cărui variantă pentru dirigenţie poate fi accesată on-line aici: http://zburd.ro/scoala-altfel/ .

Tot în urmă cu câţiva ani, am decis că vreau să rămân în România şi, de aceea, îmi pasă ce lume vor crea copiii, tinerii care astăzi se află la grădiniţă, la şcoală sau la universitate. Şi ştiţi ce? Am lucrat cu foarte mulţi adolescenţi – şi din licee cu rezultate slabe şi din licee percepute ca foarte bune – şi mulţi dintre ei mi-au spus că vor să contribuie şi să lase ceva în urma lor. În ciuda faptului că, marea majoritate, termină liceul fără o perspectivă clară, fără a îndrăzni să viseze sau cu visurile părinţilor lor în buzunar. Aşadar, pentru mine este o cale pe care mi-am asumat-o şi în care cred că merită să investesc. Iar, prin intermediul Coaliţiei şi cu sprijinul celor care vor veni alături de noi, sper să trecem de la “Ba se poate!” la “Da, se poate!” şi să văd rezultate la nivel de sistem mai repede decât m-am aşteptat – adică în orizontul următorilor 10 ani.