Ce învaţă tinerii la şcoală despre istoria recentă a României

Pe lângă notorietatea de moment, momentul stânjenitor al prezentatoarei Digi 24 care l-a întrebat, în direct, pe liderul studenţilor din anii ’90, Marian Munteanu, dacă a prins Mineriada, ridică întrebarea firească a cunoştinţelor pe care tinerii le au despre istoria recentă a României. Concluzia e tristă

Românii nu îşi cunosc bine propria istorie, informaţiile pe care le au limitându-se la câţiva domnitori, câteva bătălii mai cunoscute, monarhia şi războaiele mondiale, iar filmul se rupe la Revoluţia din 1989. De vină sunt programele şcolare, manualele, profesorii şi lipsa de cultură generală, spun istoricii.

Cu toate că şcoala românească se poate lăuda cu programe şcolare foarte încărcate cu tot felul de informaţii pe care de cele mai multe ori nici nu le folosim după ce terminăm clasa a XII-a, românii tot au o mare problemă cu informaţia de bază şi cultura generală despre istoria propriei ţări. Cele mai mari probleme le avem cu istoria contemporană, în special cea postdecembristă, iar lipsa cea mai mare de cunoştinţe despre ultimii 25 de ani o au tinerii, cei care s-au născut la Revoluţie, spun profesorii. 

În primul rând, programa şcolară nu tratează în amănunt istoria recentă a României decât puţin la liceu, când elevii de clasa a IX-a studiază „Imaginea României după 1989 în presa din străinătate“ şi elevii de clasa a XII-a studiază un capitol numit „Construcţia democraţiei postdecembriste în România“.

Profesorul universitar de istorie contemporană Mihai Retegan, de la Universitatea din Bucureşti, spune că atunci când vin la facultate, studenţii au puţine cunoştinţe despre istoria contemporană. „Au cunoştinţe palide despre ultimii 25 de ani. Nu prea ne place să facem eforturi să ne documentăm, să citim şi ne limităm la ceea ce ni se povesteşte, la ce ni se toarnă, cum se spune“, a spus profesorul Retegan.

Însă, Ministerul Educaţiei încearcă să rezolve problema, mai spune el, pentru că în momentul de faţă este în lucru un manual de „Istoria recentă a României“ care va ajunge anul viitor în şcoli şi care tratează evenimentele care s-au petrecut în ţara noastră din 1944 până în 2007, anul când România a intrat în Uniunea Europeană.

La rândul său, Ciprian Stoleru, editor al revistei „Historia“, spune că problema lipsei de cunoştinţe în istorie recentă pleacă din şcoală.

„Există un autism în ceea ce priveşte cunoaşterea istoriei, majoritatea românilor se confruntă cu asta. Problema pleacă din şcoală, din manualele de istorie şi de la profesori. În memoria colectivă se întipăresc câteva mituri istorice care rămân adânc înrădăcinate în conştiinţa naţională. Mai e şi o reţinere a istoricilor în ceea ce priveşte abordarea evenimentelor recente. Nu în ultimul rând, lucrurile astea ţin şi de cultura generală, cât de mult citeşti, ce citeşti, nu ne putem baza doar pe informaţiile primite la şcoală fiindcă oricum sistemul nu a evoluat mult de pe vremea comunismului“, a spus Stoleru.

Istoria recentă este încă secretizată

Profesorul de Istorie Corneliu Riegler de la Colegiul Naţional „George Coşbuc“ din Capitală spune că mai există o problemă, faptul că documentele din perioada respectivă sunt închise.

În mod normal, arhivele nu se deschid publicului decât la cel puţin 30 de ani de la evenimente, asta în cazul în care ce s-a întâmplat atunci nu mai poate avea un impact social 30 de ani mai târziu. Spre exemplu, arhivele asasinării preşedintelui american John F. Kennedy sunt încă închise la 52 de ani de la celebrul asasinat din Dallas. „În primul rând, istoria recentă e foarte subiectivă şi istoricul trebuie să lase să treacă nişte timp până poate analiza ceva în context, în mod obiectiv. În al doilea rând, nu poţi analiza ceva ce nu a fost desecretizat, unde nu ai încă acces la arhive. O pronunţare făcută de istorici acum despre evenimente de 15-25 de ani vechime e prea devreme. Evenimentele recente sunt mai degrabă rezervate jurnaliştilor“, a spus Riegler.

Despre tratarea istoriei postdecembriste în manualele şcolare, profesorul de Istorie spune că nu este alocat suficient spaţiu pentru această perioadă în cărţi, iar cei care vor să afle ce s-a întâmplat la Revoluţia din 1989 sau la Mineriade ar trebui să citească presa vremii. Şi profesorul Bogdan Murgescu, coordonator de doctorate la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, spune că e o mare problemă în şcoală cu predarea istoriei contemporane.

„Marea problemă a predării istoriei în şcoală este scăderea numărului orelor de Istorie în şcoală. De regulă, ar trebui să fie două ore pe săptămână, însă în afară de profilul Uman, restul fac o oră de Istorie pe săptămână, ceea ce este extrem de puţin şi antrenează întotdeauna opţiuni foarte dure în ceea ce priveşte ce se predă şi ce nu se predă. Eu cred că important este să avem cel puţin două ore de Istorie pe săptămână“, a spus Murgescu. 

Ce şi cât ştim despre istoria României

Potrivit sondajului „Românii şi Istoria“, publicat în revista de specialitate „Historia“, românii au în memoria colectivă câteva personaje istorice şi evenimente pe care le consideră a fi cele mai importante în formarea României de astăzi. În primul rând, cinci personalităţi domină în memoria colectivă, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Alexandru Ioan Cuza şi Vlad Ţepeş. Istoricul Adrian Cioroianu spune că percepţia acestor personaje este modelată de manualele şcolare de Istorie.

„Este clar că rezultatele sondajului sunt influenţate de învăţământul din România comunistă. Cred că este mult prea devreme pentru a evalua învăţământul din era postcomunistă. De regulă, acest lucru se face după o generaţie, şi o generaţie are 25 de ani. În mod normal, de-abia acum o să-ncepem să evaluăm în mod corect efectele sistemului de învăţămâmt de după 1989. Încă suntem în plasă, sau, dacă vreţi, în coada de cometă a învăţământului de până în 1989 şi rezultatele arată acest lucru“, a analizat Cioroianu pentru „Historia“.

În ceea ce priveşte rezultatele sondajului, istoricul spune că observă o percepţie din ce în ce mai pozitivă faţă de familia regală. „Pentru mine, o surpriză este apariţia lui Carol I, cu un procent de 77%. Foarte mulţi români îl văd ca fiind un domnitor important, fiind urmat îndeaproape de Ferdinand, dar chiar şi Carol al II-lea. Acesta din urmă, deşi este un rege fără o legendă foarte bună, surprinde prin procentajul foarte ridicat: 66,3%, din români îl văd drept o personalitate importantă în istoria ţării. Procentajul obţinut de cei trei regi ai României se explică prin înteţirea discuţiilor despre regalitate în ultimii ani, drept pentru care, iată, au intrat în preferinţele populaţiei. Este un câştig cert în planul adevărului istoric“, a spus Cioroianu. În ceea ce priveşte percepţia românilor asupra personalităţilor feminine marcante, Regina Maria este pe primul loc, cu 71,1%, fiind urmată de Ecaterina Teodoroiu, cu 66,7%.

La întrebarea „Care credeţi că au fost evenimentele cu consecinţele cele mai importante?“, românii spun că Marea Unire de la 1918 este cel mai important eveniment istoric, pe locul doi fiind Revoluţia din 1989 şi pe locul al treilea, Unirea dintre Ţara Românească şi Moldova din 1859. „Ce este cu adevărat surprinzător pentru mine este dat de doar cei 3,5% din români care privesc instalarea regimului comunist în România, în decembrie 1947, ca fiind un eveniment important, în condiţiile în care al doilea eveniment important este răsturnarea regimului comunist. Aici putem discuta în ce măsură e logică această realitate scoasă la iveală de sondaj. Pentru că dacă regimul comunist nu s-ar fi instalat, nici răsturnarea lui, pe cale logică, n-ar fi existat vreodată. Dar iată că multă lume – sau, în orice caz, 17% – vede în răsturnarea regimului comunist un eveniment important, dar în instalarea regimului comunist, doar 3,5%. Şi, în fine, a doua surpriză pentru mine: doar 10% din români numesc independenţa României de la 1877 ca fiind un eveniment important. Cred că independenţa ar merita, din punctul meu de vedere, să fie cel puţin la fel de importantă, dacă nu mai importantă, decât Unirea din 1859“, a analizat Cioroianu.