Epopeea Codul Reţelei intră în al nouălea an de existenţă şi neaplicare

Istoria Codului Reţelei pentru Sistemul de Transport Gaze Naturale este similară situaţiei prin care au trecut mulţi români: şi-au dorit o maşină, şi-au implinit visul, dar au constatat ulterior, că maşina are multe neajunsuri şi că România nu are drumuri adecvate pentru acea maşină.

Este de lăudat ca după atâţia ani, protagoniştii realizării Codului Reţelei pentru Transport, au înţeles că acest Cod poate exista doar dacă se realizează bilanţul zilnic al gazelor intrate/ieşite în/din Sistemul Naţional de Transport (pentru a nu vorbi de ore, aşa cum funcţionează acesta în mod normal în întreaga lume).

Ceea ce nu s-a înţeles, este că Codul Reţelei este un set de reguli, care nu au doar scopul de a disciplina, şi atât.

Codul Reţelei de Transport ar fi trebuit să aibă scopul de a disciplina exclusiv utilizatorii reţelei de transport, şi nu piaţa de gaze. Disciplinarea pieţei de gaze nu o face Codul Reţelei de Transport (chiar dacă acesta are un important rol, indirect, în disciplinarea pieţei de gaze).

Codul Reţelei de Transport ar fi trebuit să disciplineze utilizatorii reţelei, bazându-se exclusiv pe principii comerciale:

• plăteşte doar cel care greşeşte şi numai pentru fapta sa în raport cu responsabilităţile asumate în contractele cu operatorul de transport,
• preţul greşelii este cel stabilit de piaţa românească la momentul greşelii (nici ante, nici post faptă, respectiv depăşirea capacităţii rezervate de utilizatorul reţelei şi dezechilibrarea reală a Sistemului Naţional de Transport urmare a diferenţelor între cantităţile introduse şi extrase din system zilnic).

Codul Reţelei de Transport ar fi trebuit să aibă şi un scop licit speculativ, care să permită apariţia contrapărţilor în piaţă care să sancţioneze indolenţa unor utilizatori ai reţelei de transport şi să acţioneze doar în marja, care să nu permită alunecarea Sistemului Naţional de Transport către inutilizarea sa.

Codul Reţelei de Transport ar fi trebuit să limiteze intervenţia operatorului de transport exclusiv la momentul în care (ne) reacţia pieţei, determină atingerea limitei timpurii de avarie a sistemului, folosind din nou exclusiv aceleaşi principii comerciale: plăteşte doar cel care greşeşte şi preţul greşelii este cel stabilit de piaţa românească la momentul greşelii.

Codul Reţelei de Transport ar fi trebuit să stabilească, modul în care operatorul de transport va plătii inclusiv greşelile sale (nerespectarea condiţiilor contractuale sub aspectul punerii la dispoziţie a capacităţi rezervate şi asigurarea continuităţii în livrare, chiar daca aceasta se datoreaza altor utilizatori de reţea), în relaţia cu cei care greşesc, preţul greşelii operatorului de transport fiind de asemenea necesar a fi cel stabilit de piaţa românească la momentul greşelii.

Codul Reţelei de Transport ar fi trebuit să conţină, în primul rând, mecanisme comerciale care să faciliteze comercializarea capacităţii pe principiile unei pieţe libere, atât pe o piaţă primară, cât şi pentru o piaţă secundară cu mecanisme transparente, fexibile, echitabile şi foarte uşor de aplicat, inclusiv intraday.

Codul Reţelei de Transport ar fi trebuit să conţină modalitatea de alocare echitabilă, corectă, nediscriminatorie şi cu respectarea Codului Civil (art. 1674 si art. 1678), atât pentru punctele de intrare, cât şi pentru punctele de ieşire în/din sistemul de transport. Această alocare nu trebuie confundată, dar trebuie aliniată cu modalitatea de alocare a din contractele de furnizare (care nu intră sub incidenţa Codului Reţelei de Transport, fiind o regulă care ar trebui să rezulte dintr-un viitor Cod al Pieţei de Gaze) şi complementară alocării cantităţilor distribuite sau înmagazinate (care de asemenea nu intră sub incidenţa Codului Reţelei de Transport, fiind necesare Coduri de Reţea de distribuţie şi înmagazinare).

Poţi cere disciplină pieţei, doar dacă eşti tu exemplul disciplinei şi oferi mijloace adecvate de urmărire, mecanisme flexibile de corectare a greşelilor/erorilor, desfăşori o activitate intensă de prevenire şi eşti nemilos cu cei care recidivează la infinit.

Asemeni unei maşini care are nevoie de drumuri pentru a-şi aduce utilitatea pentru care a fost creată, alături de neajunsurile efective ale Codului Reţelei de Transport, sunt necesare modificări importante în filozofia pieţei de gaze, cu modificări legislative, procedurale şi comportamentale:

• introducerea noţiunii de capacitate rezervată zilnică în punctele existente pe întreg lanţul producţie-înmagazinare-transport-distribuţie, pentru a permite abordarea unitară a acestei noţiuni şi a permite funcţionarea reală a Codului Reţelei de Transport,
• mecanisme echitabile, corecte, nediscriminatorii şi cu respectarea Codului Civil (art. 1674 si art. 1678), de alocare a cantităţilor furnizate, pentru : a individualiza cantităţile vândute, a permite furnizorilor să-şi urmărească propria marfă pe circuitul achiziţie-transport-înmagazinare-transport, şi a le putea cere acestora să fie disciplinaţi în piaţă şi în activitatea de transport, a exista o aliniere cu modalitatea de alocare din Codul Reţelei de Transport şi a permite matchingul cantităţilor, a exista o aliniere cu modalitatea de alocare a cantităţilor distribuite sau înmagazinate
• a individualiza cantităţile vândute,
• a permite furnizorilor să-şi urmărească propria marfă pe circuitul achiziţie-transport-înmagazinare-transport, şi a le putea cere acestora să fie disciplinaţi în piaţă şi în activitatea de transport,
• a exista o aliniere cu modalitatea de alocare din Codul Reţelei de Transport şi a permite matchingul cantităţilor,
• a exista o aliniere cu modalitatea de alocare a cantităţilor distribuite sau înmagazinate
• realizarea Codului reţelelor de distribuţie, ca un set de reguli, prin care se stabilesc responsabilităţile şi drepturile părţilor, dar şi modul în care trebuie asigurată continuitatea curgerii gazelor din sistemul de transport până la consumatorul final, penalităţile percepute sau de care beneficiază utilizatorul sistemului de distribuţie,
• realizarea Codului depozitelor de înmagazinare, ca un set de reguli prin care se stabilesc responsabilităţile şi drepturile părţilor, dar şi modul în care trebuie asigurată preluarea/predare şi înmagazinarea/extragerea gazelor în/din înmagazinare. Lipsa unor reguli detaliate privind procesul de injecţie/extracţie din depozitele de înmagazinare, face ca adeasea să se creeze inechităţi în preluarea proprilor gaze din depozitele de înmagazinare,
• realizarea Codului pieţei gazelor naturale (modelul de piaţă), conţinând reguli, proceduri şi instrucţiuni clare, în ceea ce priveşte tranzacţionarea gazelor şi interacţiunea furnizorilor cu ”cărăuşii” (care să permită urmărirea fluxului în mod real pe întreg circuitul sursa-consumator). Între multele elemente care trebuie definite prin acest document mecanismele de asigurare a flexibilităţii şi instrumentele de acces rapid al tuturor participanţiilor la acestea şi dezvoltarea unor sisteme ieftine de garantare a operaţiilor comerciale sunt primordial,
• susţinerea clienţilor vulnerabili prin metode reale, dar care să permită eliminarea preţurilor preferenţiale şi eliminarea pieţei reglementate,
• informatizarea activităţii de pe piaţa de gaze prin dezvoltarea de sisteme de stocare şi transmitere a informaţiilor între operatori, furnizori, operator piaţă de echilibrare, burse de gaze, autoritate comopetentă etc.. Lipsa sistemelor informatice, la nivelul actorilor din piaţă, care să permită urmărirea continua, cel puţin zilnică, va face imposibilă funcţionarea corespunzătoare a pieţei de gaze şi a Codurlui Reţelei de Transport,
• definirea unei Autorităţi competente la nivelul întregului system energetic (nu doar în sectorul gazelor naturale), care să definească planuri preventive / reactive pentru situaţii de urgenţă, să monitorizeze şi să intervină după principii care nu afectează derularea activităţii comerciale,
• eliminarea tuturor restricţiilor juridice care permit „manipularea” directă sau indirectă a preţului: coşul de gaze, obligaţia producătorilor de a pune la dispoziţie, indiferent de circumstanţe gaze la consumatorii reglementaţi, intervenţia statului în stabilirea preţului la producătorul intern etc.,
• reengineringul sistemului de transport, neadaptat din punct de vedere constructiv unei pieţei liberalizate şi aplicării Codului Reţelei de Transport,
• reengineringul înmagazinării gazelor naturale în România pentru acoperirea cerinţelor prezente şi viitoare ale pieţei liberalizate.

Apreciez că după 9 ani de Cod al Reţelei de Transport, în România nu s-a înţeles filozofia unui Cod al Reţelei de Transport. În ultimii 5 ani, în lunile septembrie-octombrie, un important consummator de gaze din Romania, care imi este amic, mă întreaba crezi că în iarna aceasta se va aplica Codul Reţelei . Răspunsurile au fost mereu aceleasi Nu. Asta nu petru faptul că nu l consider necesar, ci pentru că un Cod în lipsa reguliilor bazate pe principiile expuse aici şi în lipsa asigurării unui cadru normal de funcţionare a pieţii, expuse de asemenea aici, nu poate să funcţioneze.

Inconştienţa, dublată de încăpăţânarea de a aplica Codul Reţelei oricum, va duce la risipă de bani, bani care vor fi imputaţi consumatorului final.