Cele mai importante declaraţii ale lui Dinu Patriciu despre economie
0
Dinu Patriciu a murit astăzi, la Londra, la vârsta de 64 de ani. În ultimii doi ani, de când problemele de sănătate au început să se agraveze, el a evitat ieşirile publice. Înainte, însă, de câte ori apărea la evenimente publice, adeseori la conferinţe pe teme economice, nu ezita să-şi prezinte viziunea economică, de multe ori contestată.
Se declara libertarian convins, critica dur politicile Băncii Naţionale şi ale Guvernului şi a anunţat de mai multe ori sfârşitul zonei euro.
Vă prezentăm în continuare principalele declaraţii ale lui Dinu Patriciu despre economie:
Despre evoluţia economiei româneşti
Avem o şansă de a creşte colosală tocmai datorită crizei, dacă reuşim să atragem companii care se relochează şi capital străin. Aşadar, cred că putem profita de această criză. – noiembrie 2008
Leul este o monedă falsă, fără legătură cu economia reală. Discutăm mereu despre cursul monedei naţionale. El nu este decât rezultanta speculaţiei. – august 2009
Economia României nu va trece pe plus mai devreme de 2012. Asta dacă adoptăm măsuri rapide de reformă. – iulie 2010
România are nevoie de o creştere economică de 10% pe an, este o posibilitate cu condiţia să urmăreşti cu seriozitate. – noiembrie 2011
Despre mediul de afaceri
Important în afaceri e să ai un anume fel propriu de a vedea lucrurile şi de a-ţi structura viziunea pentru a şti pe ce lume trăieşti, pentru a şti să judeci ce se întâmplă în jurul tău. A face business în lumea de astăzi înseamnă a te întâlni fizic sau virtual cu zeci sau sute de persoane într-o zi şi a şti să judeci conjunctura în care te afli şi rezolvările ei. Or, asta ţine de o anumită filosofie. Două probleme importante sunt în business. – august 2009
Există în această lume cel puţin 15 companii capabile să construiască cel puţin un kilometru de autostradă pe zi. Tehnologic, financiar, organizatoric. Să le deschim uşile şi să lăsăm barmanii, ospătarii şi recepţionerii să se ocupe de ale lor. – septembrie 2009
Despre politica fiscală
Scăderea impozitării, atât a celei directe, cât şi a celei indirecte, reducerea cotei unice la 10%. Am justificat de multe ori această măsură. Singurul criteriu pe care poţi să-l ai în fixarea unei cote de impozitare este competiţia în care orice stat se află cu vecinii săi. Statele naţionale se află astăzi în competiţie. Nu poţi să-ţi permiţi să fii mai puţin atrăgător, în competiţia pentru capital şi noi contribuabili, mai puţin deschis decât cei cu care te afli în competiţie directă. Acesta e principalul argument pentru care cota unică trebuie scăzută la 10%. Experienţa ne învaţă că veniturile vor creşte şi vor deveni mai certe, iar colectarea va fi mai bună cu cât cota e mai scăzută. – august 2009
Pentru capitalizarea firmelor, şi nu pentru scăderea preţurilor, trebuie redusă TVA la 15%, aşa cum ne povăţuieşte şi Comisia Europeană. E o măsură de stimulare economică. – august 2009
Cred în necesitatea acordării stimulentelor fiscale pentru cei care-şi plătesc la timp sau anticipat impozitele. De exemplu, reducerea cu 5% pentru plata la termen şi cu 10% pentru plata anticipată cu 30 de zile poate să reprezinte un stimulent extrem de interesant chiar pentru finanţarea de către contribuabil a plăţii impozitelor la bănci. – august 2009
Programul „Prima Casă“ e o minciună, e o trăsnaie financiară. Era evident că băncile nu vor sprijini acest proigrem , că el se va înnămoli într-o birocraţie excesivă. De ce trebuie să se bage statul într-o afacere privată? – septembrie 2009
Viitorul este al statului care se retrage complet din economie, din relaţiile internaţionale etc. Sunt prea multe reglementări împovărătoare pentru mediul economic, iar acestea au constituit o altă cauză importantă a crizei. Ai nevoie de zeci de avize pentru a începe o construcţie, pe când în străinatate le iei într-o oră. Oamenii de afaceri nu sunt resemnaţi şi ştiu că pot câştiga fiind doar curajoşi şi plini de raţiune. – martie 2010
Evident, cea mai proastă alegere ar fi fost aceea a creşterii TVA-ului şi a impozitului direct pe venituri. O tăiere egalitaristă a tuturor lefurilor din sectorul bugetar, şi a pensiilor şi a ajutorului de şomaj nu este o soluţie. (...) Este un expedient, pentru că o măsură luată pe picior, tăind de la toată lumea la fel, ceea ce se întâmpla numai în comunism. Aceste măsuri sunt luate din disperare. – mai 2010
Unul din lucrurile pe care Guvernul ar trebui să le facă cu 1 octombrie este scăderea TVA la 15% ceea ce nu ar crea probleme la buget, ci dimpotrivă. – septembrie 2011
Despre Banca Naţională şi Guvern
Nu există tehnocraţi, există oameni care se pricep să facă un lucru sau altul şi în primul rând business. Din mediul de business trebuie luaţi cei care să devină manageri ai treburilor publice. Şi asta e principala schimbare care ar trebui să se producă: să acceptăm că între mediul de afaceri şi sistemele statale trebuie să existe un transfer de know-how şi resurse umane permanent. – august 2009
Astăzi există în România, într-o enormă majoritate, o economie sănătoasă care nu aşteaptă decât un mediu prielnic ca să se poată dezvolta. Ea închide mediul politic într-un fel de lume izolată. Cu regret spun, mediul politic a pierdut contactul cu realitatea. – august 2009
Ar trebui daţi afară 600.000 de bugetari. – septembrie 2009
Faptul că Banca Naţională ţine în mod fals cursul e greşit. Estimez la mai mult de 4,7-4,8 lei cursul de schimb pentru un euro. – octombrie 2010
Noi ne punem alte probleme, să nu ne cadă inflaţia în cap. Sunt supărat de incoerenţa care domneşte în această ţară, din puncte de vedere decizional. Nu are cum să funcţioneze o ţară cu două Guverne, unul la Banca Naţională şi unul la Palatul Victoria, şi cu trei premieri. Există trei centre de putere. – noiembrie 2011
Cred că e adunată la Banca Naţională o cantitate de competenţă uriaşă, dar ca filozofie cred că greşesc. Încearcă politici de stabilizare, iar cele mai stabile structuri sunt cele moarte. Politici de stabilizare care strangulează creşterea economică, de care avem nevoie ca de aer, iar creşterea economică înseamnă consum. – noiembrie 2011
Banca Naţională a creat o şcoală de birocraţi care habar nu au de economie. Putem imputa BNR o îmbătrânire excesivă. Au format o clasă birocratică depăşită de realităţile economice din acest moment. În România, BNR e unul dintre marile handicapuri pe care economia romaneasca le are şi o piedică în faţa progresului. – aprilie 2013
Despre Uniunea Europeană
Dacă adoptăm mimetic modelul european suntem condamnaţi la subdezvoltare pe o perioadă foarte lungă de timp pentru că modelul european taxează munca, prin impozitul direct, şi energia, prin impozitele indirecte, cele două motoare ale dezvoltării în lumea de azi. – februarie 2011
Există interese care să transforme teritoriile mai puţin dezvoltate ale UE în teritorii de ocupaţie. Vorbesc de o Europă imperială. Al patrulea Reich, care astăzi e în pragul colapsului pentru că moneda euro se dovedeşte a fi un experiment nereuşit, iar această Europă imperială nu se transformă decât într-o Europă a transferurilor. – septembrie 2011
Despre zona euro şi trecerea României la euro
Totul va deveni mai scump, dacă vom adera mai repede la euro. Absolut totul va fi mai scump. S-ar putea să crească şi veniturile datorită tendinţei politicienilor de a se împrumuta şi de a-i face pe oameni să trăiască mai bine iluzoriu, crescând datoriile. Asta s-a întâmplat şi în Europa. Iar astăzi să plăteşte asta. – septembrie 2011
Trebuie să îţi legi moneda de o monedă de care depinzi, ori noi depindem din punctul de vedere al materiilor prime cel puţin, de dolar, moneda de rezervă a lumii, ori in aceasta condiţie, în care eşti legat de materiile prime, trebuie să foloseşti originalul şi nu copia. Poate că ar fi de văzut şi un coş de monede, faţă de care leul să aibă o valoare fixă care să dea stabilitate economică pe termen lung. – octombrie 2011
Spuneam în 1998 că moneda unică este ultima greşeală a clasei politice europene. Sfârşitul ei este întârziat de clasa politică europeană, de birocraţia de la Bruxelles. Criza ar putea să dureze ani sau chiar decenii. S-ar putea să fie chiar o explozie a sistemului financiar. Banii sunt laşi, fug. Acum investiţiile sunt canalizate către America de Sud, Asia. – aprilie 2013
Despre FMI
FMI-ul este un pat al lui Procust. Fondul aplică aceeaşi strategie în orice economie, indiferent despre ce ţară e vorba. De aceea au dat greş aproape peste tot pe unde au fost implicaţi. Reprezentanţii FMI dau interviuri din toate pragurile pe care intră şi vorbesc vrute şi nevrute. Le-am spus şi asta, că există şi o a doua uşă pe care pot intra. Declaraţiile lor induc panică şi fac oamenii să plece, fiecare pe unde apucă. – iulie 2010
Modelul Ungariei ar trebui să fie urmat şi de România. Ar trebui să îi trimitem acasă pe cei de la FMI. În economie, astăzi, percepţia este că o ţară care s-a supus jugului FMI este privită în lumea financiară ca un loc de care trebuie să te fereşti, în care nu e bine să îţi pui banii. – iulie 2010
Despre afacerile sale
Aşa este, tata a fost petrolist. În momentul în care am luat decizia raţională de a trece spre petrol, de a mă îndrepta spre domeniul energiei, evident că a jucat un rol şi copilăria în care auzeam despre mişcări tectonice, sinclinale... şi aşa mai departe. Dar probabil că exista şi un destin.
Este perfect adevărat că eu am înfiinţat prima firmă privată din România de după 1989. Avea şapte de zero şi un unu la coadă. Făceam proiectare de arhitectură. Toată lumea făcea proiecte în '90. Toţi visam, nu? Şi apoi m-am apucat de imobiliare. – septembrie 2005
Primul milion de dolari l-am obţinut din proiectare de arhitectură şi dezvoltare imobiliară. Fără legătură cu petrolul. Chestia cu "primul milion de dolari" e un basm, dar e un basm bazat pe realitate. Realitatea este că într-adevăr cu greu faci primul milion, cu greu faci primele zece, şi după aia încep să se acumuleze mult mai uşor deoarece capitalismul se bazează pe un vechi proverb românesc - "Ban la ban trage". Nu e deloc liric, aşa e realitatea. – septembrie 2005
Am o doză de stupiditate. Pentru că am investit cu încăpăţânare în România unde am pierdut jumătate de miliard. Dar aşa cum am pierdut, aşa o să îi şi câştig. Nu e o problemă. – aprilie 2013
Pe aceeaşi temă:
Dinu Patriciu a murit. Cine a fost omul de afaceri şi cum a intrat în politică
Dinu Patriciu a murit astăzi, la Londra, la vârsta de 64 de ani. Pe numele complet Dan Costache Patriciu, mogulul a fost un om de afaceri şi politician român, devenit miliardar de pe urma afacerilor din domeniul petrolier.
De ce facem cancer de ficat, boala care l-a învins pe Dinu Patriciu
Dinu Patriciu suferea de ani buni de cancer hepatic. Afecţiunea este a treia cauză de deces prin cancer în lume şi afectează mai des bărbaţii decât femeile.
Dinu Patriciu a murit. Reacţiile politicienilor. Gorghiu: A rostiti răspicat cuvântul liberalism când altora le era frică să-l pronunţe
Dinu Patriciu a murit, astăzi, la vârsta de 64 de ani, internat fiind la un spital din Londra din cauza complicaţiilor cauzat de cancerul de care suferea. Adevarul.ro vă prezintă principalele reacţii ale politicienilor care l-au cunoscut şi au lucrat alături de Dinu Patriciu.
Dinu Patriciu a murit. Cum a eşuat Patriciu în afacerea lui de suflet. „Mulţi l-au căpuşat de l-au rupt. Mulţi l-au furat, chiar dintre cei angajaţi de el, personal“
Dinu Patriciu a murit în această dimineaţă la Londra. El lasă în urmă o istorie zbuciumată, presărată cu ascensiuni fulminante şi eşecuri răsunătoare. Într-o perioadă în care averea şi popularitatea sa ajunseseră la apogeu, orgoliul lui Dinu Patriciu a fost zgândărit de o idee măreaţă: construirea unui trust de presă care să devină cel mai puternic din România.
Dosarul „Rompetrol” ar putea ajunge din nou la Curtea de Apel după ce avocaţii au cerut declinarea de la Curtea Supremă
Dosarul „Rompetrol” ar putea ajunge din nou la Curtea de Apel Bucureşti, în apel, după ce avocaţii celor din dosar au arătat că, deşi Sorin Roşca Stănescu este senator, şi potrivit legii cazul ar trebui judecat la Curtea Supremă, se încalcă alte normative judiciare ce ar determina judecarea la Curte.
Se încarcă comentariile...
