Astfel, astăzi, Legea Gazelor Naturale 123/2012 stabileşte obligaţia furnizorilor care achiziţionează gaze pentru populaţie:

  • să facă dovada achiziţionării gazelor naturale condiţii de minimizare a costului resurselor alocate (apreciez că în ultimii ani nu întotdeauna s-au minimizat costurile pentru achiziţia gazelor pentru populaţie, acesta fiind unul din elementele care a dus la escaladarea preţului la populaţie),

  • să facă dovada achiziţionării gazelor naturale, prin proceduri care să asigure posibilitatea oricărui furnizor de a participa la procesul de selecţie pentru a se obţine preţul corect (limitarea participării unor furnizorii în procesul de achiziţie a gazelor a făcut ca preţul gazelor achiziţionate-vândute, să nu fie întotdeauna cel corect);

Avem prevederile legale prin care am fi putut avea cel mai mic preţ de achiziţie al gazelor pentru populaţie în ultimele 6 luni, dar nu putem aplica legea deoarece nu avem stabilite ”Normele de aplicare a legii” (legislaţiei secundare), care deşi ar fi trebui să fie realizate până la 30 noiembrie 2016, ele nu există.

Legea Gazelor Naturale 123/2012 stabileşte, în prezent, obligaţia furnizorilor care achiziţioneazăe gaze pentru şcoli, spitale, grădiniţe etc.:

  • să facă dovada că sunt asigurate condiţiile de concurenţă pe piaţă (gazele achiziţionate în ultimii ani s-au bazat adesea, pe existenţa unei singure relaţii comerciale, fără a exista intenţia consultării altor oferte şi cu atât mai puţin a exista fapte privind achiziţia gazelor pe baza unor proceduri de cerere şi ofertă concurenţiale);

  • să facă dovada achiziţionării gazelor naturale prin proceduri care să asigure transparenţa (activitatea de furnizare gaze este lipsită de orice proceduri – bune practici – care să arate intenţia de a asigura vânzarea – cumpărarea transparentă a gazelor şi care să permită ulterior verificarea dacă faptele au coincis cu intenţiile);

  • să facă dovada că sunt asigurate condiţii de acces transparent la piaţă (activitatea de furnizare gaze se realizează cu precădere în baza unor contracte bilaterale sau simularea unr vânzări pe bursă, fără a prezenta publicului larg condiţiile de acces la ofertele de vânzare, modul în care furnizorul se asigură că întreprinde toate măsurile pentru a obţine un preţ correct, că nu foloseşte preţuri de dumping, că există o conexiune între clauzele contractului şi preţ sau discouturile acordate etc.);

  • să facă dovada că sunt asigurate condiţii de acces nediscriminatoriu la piaţă (activitatea de furnizare gaze din România nu a permis tuturor actorilor să aibă posibilitatea de a avea acces la ofertele de gaze, existând numeroase bariere selective şi care restrângeau masiv în fapt concurenţa şi dezvoltarea pieţii).

Asemeni situaţiei achiziţionării gazelor pentru populaţie, nici aceste metode care să permită achiziţionarea gazelor pentru alte categorii din piaţă în mod transparent, concurenţial şi nediscriminator, nu au putut fi aplicate deoarece nu avem stabilite „Normele de aplicare a legii“ (legislaţiei secundare), care deşi ar fi trebui să fie realizate până la 30 noiembrie 2016, nu există.

Proiectul de aprobare a OUG 64 a creat o întreagă discuţie asupra necesităţii uneia sau a două burse, dar nu analizează deloc faptul că nerealizarea „Normelor de aplicare a Legii 123“ va determina, chiar şi la primăvară, introducerea de către unii furnizori a mâinii în buzunarul consumatorilor casnici, cei care în lipsa acestor norme vor asigura profitul companiilor de furnizare.

Neaplicarea noii legi a gazelor poate permite, chiar şi la primăvară, introducerea de către unii furnizori a mâinii în buzunarul consumatorilor casnici.

Caravana PreţCorectLaGaze, care tocmai s-a încheiat o nouă încearcă să demonstreze importanţa eliminării oligopolurile de pe piaţa de gaze, dacă se doreşte să persiste în România, şi care sunt premise reale de scădere a preţului la gaze şi nu unele conjuncturale.

Articol publicat pe dumitruchisalita.ro