Criză în sistemul de transport gaze?

A fost stare de criză în Sistemului de Transport Gaze în luna ianuarie 2016? Dacă luăm de bune comunicatele TRANSGAZ, răspunsul ar fi NU, dacă urmărim bruma de informaţii de pe pagina TRANSGAZ, puţinele rămase, după ştergerea datelor obligatorii a fi postate pe site-ul companiei în ziua de 22 ianuarie 2016, răspunsul este categoric DA. Atunci de ce această dezinformare?

De curând ni se dădea de exemplul TRANSGAZ-ul, ca un pas uimitor făcut prin mutarea Biroului de la Mediaş la Bucureşti. Acest pas uimitor probabil că este conectat cu faptul ca Biroul din Bucureşti al Transgaz a comandat achiziţia, în luna ianuarie 2016, de gaze de la un furnizor (100% cu capital GAZPROM) la preţuri cu până la 40% mai mari decât preţul pieţei externe! Probabil aceeaşi apropiere a unor birouri din Bucureşti de Biroul Transgaz din Bucureşti a determinat să se recurgă la dezinformare, ascundere şi ştergere a datelor de pe site-ul companiei. Aceeaşi apropiere, probabil a determinat în zilele din ianuarie 2016 aşternerea peste România a unei imagini imaculate: Să nu cumva să se alarmeze lumea! Să nu cumva să iese în stradă!

Funcţionarea Sistemului de Transport Gaze presupune existenţa în permanenţă a unei cantităţi de gaze în sistem şi achiziţionarea continuă de către furnizori a unor cantităţi care să le introducă în sistem la nivelul canităţilor pe care aceeiaşi furnizori le scot din sistem si le vând consumatoriilor. În situaţia în care furnizorii vând mai mult decât cumpără, aceştia vând o cantitatea de gaze care nu le aparţine (respectiv vând din cantitatea de gaze din sistemul de transport, proprietate a operatorului de transport, sau în alţi termini vând un bun ce nu le aparţine), dar şi mai grav este ca aduc astfel atingeri grave functionalităţii sistemului naţional de transport.

Sistemul de transport gaze nu mai poate fi operat normal dacă din gazele stocate în conducte, care asigură continuitatea curgerii între intrare şi ieşirea din sistem, se consumă mai mult de cca. 20% din aceste gaze. Analizând pagina web a Transgaz, constatăm că în data de 20 spre 21 ianuarie 2016 s-au consumat mai mult de 20% (dacă luăm în considerare reducerea cantităţilor de gaze livrate la CET Brazi, CET Iernut şi Electrocentrale Bucureşti), astfel putem aprecia că a fost o situaţie de criză în sistemul de transport (a nu se confunda cu situaţia de urgenţă).

Situaţia de criză din sistemul de transport a fost certă şi determinată de indisciplina, de refuzul efectiv al unor furnizori de a-şi achiziţiona gazele pe care ei le vindeau la nivel zilnic.

Având în vedere situaţia de criză din sistemul de transport, trebuia să se treacă la acţiunile legale încă din data de 20 ianuarie 2016. Acţiuni care comportau două abordări, conform Codului reţelei de transport (sau a articolelor care nu sunt suspendate, anulate, schimbate) şi a altor proceduri operaţionale:

• Reducerea livrarilor către furnizorii care vindeu gaze mai multe decât au cumpărat, respectiv vindeau gaze care nu le aparţineau,  
• Achiziţionarea de gaze de către Transgaz pentru a echilibra hydraulic sistemul de transport gaz,

Ce s-a făcut în fapt în această perioadă, a curs cu communicate zilnice (în fapt cu neadevăruri) pe pagina Transgaz “dormiţi în pace oameni buni, nu ieşiţi pe stradă” şi Transgaz s-a transformat într-un “bun samaritean”care cumpără gaze pentru furnizorii care vroiau doar să vândă gaze fără să le şi achiziţioneze.

Codul reţelei este un instrument care se poate aplica doar pe o piaţă de gentelemeni.

Transparenţa, guvernanţa şi listare la bursa toate realizate şi pentru a asigura dreptul opiniei publice să primească răspunsuri la o serie de întrebări simple, pe care le aşteptăm:

De ce a comunicat Transgaz în perioada 20 – 26 ianuarie 2016 că nu este situaţie de criză în SNT, când în fapt era?

De ce Transgaz nu a respectat legea şi au achiziţionat gaze în numele celor care refuzau să achiziţioneze, fără a avea certitudinea recuperării cheltuielilor cu aceste gaze?

Cine va plătii preţurile mari ale gazelor achiziţionate de Transgaz de la ruşi?

Cine va plăti cele 1500 de tone de păcură folosite de Electrocentrale Bucureşti, după reducerea ilegală a livrării de gaze către această companiei în luna ianuarie 2016, care s-a angajat să plătească Transgaz-ului în fiecare oră, timp de 365 de zile un tariff fix (tariff de capacitate) pentru a fi sigură că va avea gaze tot timpul anului?

Prevenirea unui “Colectiv al gazelor” nu se poate face decât prin restartarea pieţii de gaze – Punct şi de la capăt pe piaţa de gaze - si nu prin mutarea Birourilor.