Acţiuni pe vorbe. Lipsa de fundamentare

Secolul XXI a adus utilizarea tehnicilor specifice în vederea înlocuirii intuiţiei ca mijloc primordial în luarea deciziilor şi fundamentarea acestora pe o cercetare amănunţită a dependenţelor dintre diferite variabile, ce intră în corelaţie în cadrul fiecărui fenomen studiat. Nu şi în România!

România, în fapt, nu are o strategie energetică, nu are o strategie economică, nu are o strategie de securitate energetică, nu are o analiză de risc etc. Analizele de oportunitate, realizarea de studii de soluţii, cercetări, simulări etc., instrumente normale (chiar şi în perioada comunistă)  sunt inexistente în România, totul se fundamentează pe „părerea mea”, „opinia mea”, „dorinţa mea” etc., mai ales dacă sunt miniştri, politicieni etc.

În acest context se înscriu şi discuţiile de mutarea sediilor ROMGAZ şi TRANSGAZ, care fără un draft de analiză sau studiu, analiză SWOT, ca să nu mai vorbim de stabilirea unui set minim de OBIECTIVE ENERGETICE (scrise, descrise, corelate şi asumate) stabilesc că este o etapă firească în contextul strategiei de dezvoltare şi internaţionalizare a activităţilor celor două companii.

Lipsa unei strategii energetice, care să cuprindă şi „strategia de dezvoltare şi internaţionalizare” a companiilor energetice, este un fapt autocunoscut şi care datează de mult timp în România.

Internaţionalizarea unei companii se face printr-o strategie de expansiune şi prin prezenţa acestora – deschiderea de sedii secundare - în centrele de afaceri cum sunt cele de la Viena (cea mai apropiată bursa de gaze), Londra (centrul business-lui European), Brusseles (centrul de lobby european) etc.

Un exemplu concret al internaţionalizării este firma MOL Ungaria, care a înţeles un element esenţial, mai ales in conditile unei firme mici : „Urmăreşte băieţii deştepţi!” – firmele mari, care  domină pieţele de energie din Europa.

O abordare serioasă, care nu ascunde alte demersuri (regionalizare, răsplata pentru oamenii de partid, redistribuirea oamenilor care vor fi eliberaţi din funcţie din Instituţile de Stat, odată cu aplicarea proiectelor de reducere a costurilor la nivelul acestor instituţii) şi care nu a internaţionalizat compania MOL prin mutarea sediului unor subsidiare de la Siofok la Budapesta.

Aceeaşi abordare o putem găsi în Olanda unde compania Gasunie (compania de transport gaze din Olanda)  şi compania GasTerra (compania de exploatare a gazelor din Olanda) îşi au sediul la Groningen. De reţinut că în urmă cu câţiva ani a existat o propunere de mutare a sedului acestor companii de la Groningen la Amsterdam, care a fost abandonată după studiul realizat şi care scotea în evidenţă creşterea inutilă a cheltuielilor companiei prin deschiderea unui sediu în Amsterdam!