Întâmplător am dat peste o propunere făcută de unii consilieri din cadrul Consiliului Local al Sectorului 1 şi care, dacă ar fi aprobată, ar paraliza întreaga activitate în domeniul autorizării.

Documentul supus dezbaterii publice se poate găsi chiar aici.

Din dorinţa de a fi populari, o parte din consilieri uită a mai analiza legalitatea emiterii unor documente care intră în contradicţie cu legislaţia existentă. Astfel, unii aleşi au propus aprobarea unor Norme Tehnice de Autorizare în Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, dincolo de cele deja aprobate prin intermediul P.U.G.-ului sau prevăzute deja în legislaţia existentă la nivel naţional.

În primul rând, aprobarea unor astfel de norme tehnice este ilegală prin faptul că aceste aspecte se stipulează în cadrul P.U.G.-ului, P.U.Z.-urilor sau în reglementările existente la nivel naţional. Nu se admite sub nici o formă decât actualizarea sau modificarea acestora, dar în nici un caz reglementarea urbanistică prin alt fel de norme. Legea 350 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului menţionează acest lucru. Este suficient să se aplice legea ca urbanismul să fie pe calea cea bună.

Mai mult decât atât, un astfel de precedent ar fi periculos deoarece, în caz de aprobare, ar putea fi urmat şi de alte Consilii Locale, iar caracterul tehnic al urbanismului ar fi transformat într-unul politic, în care fiecare poate decide propriile reguli, peste cele naţionale şi peste P.U.G.-ul aprobat, în funcţie de majoritatea formată. Dacă în acest caz se instituie condiţii suplimentare (este ilegal să institui restricţii suplimentare peste legislaţia naţională), dar dacă în altele ar fi vorba de relaxarea lor? Ce ar însemna ca orice problemă să fie reglată la nivel local în funcţie de majoritatea existentă?

Ce-ar fi dacă în toate localităţile din centrul României şi locuite majoritar de etnici maghiari, Consiliile Locale ar obliga pe toţi să îşi vopsească casa în culorile Ungariei?

Ce ar fi ca atunci când nu ne convin nişte condiţii şi le dorim mai relaxate, să ne folosim de majoritatea politică din Consiliul Local pentru a da reguli care să ne favorizeze?

Voi menţiona mai jos doar câteva din aspecte care vor face ca şi imposibil de autorizat majoritatea construcţiilor din Sectorul 1, dincolo de motivele care ar dicta impunerea lor.

În primul rând, reglementarea tehnică în domeniul urbanismului se face prin P.U.G.. Dacă o autoritate doreşte să modifice condiţiile atunci trebuie să o facă prin intermediul acestuia şi nici printr-un alt document care nu este prevăzut în legislaţia naţională. Sigur că o astfel de decizie se poate lua iar ea produce consecinţe până ce va fi anulată în instanţă şi asta doar dacă cineva intentează proces în acest sens. Dar cum procesele durează aproximativ 2 ani, se poate prevedea uşor că un abuz, o ilegalitate comisă, poate produce consecinţe.

La art. 4 se impun măsuri restrictive cu privire la retragerea obligatoriu exact la 4,00m de la limita stradală, adică în neconcordanţă cu P.U.G.-ul existent şi realitatea de pe teren. Peste 95% din clădirile din sectorul 1 nu respectă nici la acest moment această regulă, retragerea din codurile de urbanism fiind una minimă, nu fixată la o anumită distanţă. Se mai vorbeşte de o streaşină de 50 cm, aspect care limitează caracterul arhitectural al unui imobil. La art.8 ţi se spune şi ce suprafaţă maximă să aibă terasă de acces şi unde poţi avea balcoane.

La art. 12 eşti obligat să asiguri parcarea în interiorul curţii proprii (lucru normal), dar pe de altă parte nu mai aproape de 5,00 m de locuinţă. Se citează aici o prevedere a O.M.S. 119/2014, dar care se referă la parcările din zonele de locuit, adică acele parcări ce sunt obligatorii a fi asigura într-o zonă rezidenţială ca spaţii publice şi nu la cele individuale. În nici un loc din lume nu se impune o astfel de măsură, care, de altfel, nici nu se poate aplica din moment ce mai sus ţi se spune clar că pentru anumite construcţii alinierea la stradă trebuie să fie fix de 4,00 m. Apoi loturile de teren în general sunt mici, între 200 şi 400 mp, lucru care face imposibilă îndeplinirea acestei restricţii.

La art.18 se impun indici urbanistici. Nu ştiu dacă sunt cei din P.U.G., dar este ilegal ca aceştia să fie fixaţi prin altă documentaţie decât cea de P.U.G. sau P.U.Z.. Această prevedere intră în contradicţie cu Legea 350 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

Art.19 împinge toţi proprietarii de terenuri la a face P.U.D.-uri. Nu discutăm aici de faptul că este interzis a se solicita P.U.D. pentru a se fixa... retragerea faţă de pubelă. Se cere iar, în mod eronat, o distanţă de 10 m de la pubelă la construcţie. Pentru orice teren normal acest lucru este imposibil, iar condiţia nu este îndeplinită aproape în nici nu caz la construcţiile existente. Se citează iar în mod eronat un ordin al Ministerului Sănătăţii dar care vorbeşte de spaţiile de colectare a deşeurilor amenajate la nivelul zonelor de locuit şi nu aferente unui lot de teren. Este vorba de acele zone destinate colectării deşeurilor, publice şi care deservesc mai multe locuinţe, nu de pubela de acasă. Dacă vom ajunge să facem P.U.D.-uri ca să fixăm retragerile caselor faţă de pubele, putem spune că s-a depăşit în România orice limită a raţionalului.

Art. 20 lasă loc de interpretări. Ce înseamnă geometrie atipică? Adică pot îndeplini condiţiile din P.U.G., dar autoritatea poate stabili de la sine că terenul este atipic şi atunci sunt obligat la P.U.D. sau P.U.Z.? Această prevedere intră iar în contradicţie cu Legea 350 privind urbanismul, dar şi cu Legea 50 privind autorizarea lucrărilor de construcţii şi care spune în clar ce condiţii se impun şi de unde se iau acestea.

În această prevedere nu este vorba despre bună intenţie, ci despre faptul că jocurile politice duc la blocaje instituţionale. Trebuie discernământ, cu atât mai mult cu cât regulile impuse nu se pot respecta.

Toate restricţiile duc la o utilizare neraţională a terenurilor. În toate marile oraşe ale lumii se susţine dezvoltarea pe verticală şi evitarea extinderii oraşelor pe orizontală prin folosirea la maxim a tenurilor existente.

Unde duce în general birocraţia? La corupţie. Cu cât mai multe restricţii, cu atât mai multă/deasă şpagă trebuie să dai.