Preţul petrolului scade din nou, din cauza exporturilor mai mari din Irak şi a creşterii cotei de piaţă a Iranului

Irakul îşi creşte exporturile prin porturile sudice şi ar putea majora livrările prin conductele din Kurdistan, în vreme ce Iranul îşi recapătă cota de piaţă de dinainte de impunerea sancţiunilor   FOTO AFP

Preţul ţiţeiului a scăzut cu mai bine de 1,4% luni, după ce dolarul s-a apreciat, iar investitorii s-au arătat îngrijoraţi de creşterea producţiei Irakului, scrie Reuters. Faţă de maximele înregistrate în cursul lunii august, preţul petrolului este în scădere cu 4%, după ce pieţele au realizat tot mai pregnant că nu se va putea ajunge la un acord de îngheţare a producţiei luna viitoare, la Alger.

Ţiţeiul Brent, tranzacţionat pe bursa de la Londra şi folosit ca referinţă în lumea întreagă era în scădere cu 1,4%, un baril fiind cotat la 49,22 dolari. În SUA, petrolul WTI era în scădere cu 1,6%, barilul fiind tranzacţionat la 46,89 dolari.

Exporturile Irakului prin porturile sale sudice au fost în august la o medie de 3,205 bilioane de barili pe zi, mai mari faţă de luna iulie, când media se ridica la 3,202 milioane de barili pe zi.

De asemenea, Irakul a redeschis livrările de petrol către regiunea autonomă Kurdistan, sperând la un acord între cele două părţi. Compania irakiană de stat, North Oil Company, a început săptămâna trecută să pompeze ţiţei prin conducta controlată de kurzi către Turcia, în “semn de bunăvoinţă (faţă de kurzi – n.r.) pentru începerea negocierilor“, a explicat vineri seară Fayadh al-Nema, ministrul adjunct al Petrolului din Irak.

Guvernul din Kurdistanul irakian a anunţat în iunie că este dispus să încheie un acord cu Bagdadul, dacă acesta îi garantează un venit lunar de un miliard de dolari, adică mai mult decât dublu faţă de cât încasează în prezent din vânzarea ţiţeiului.

Irakul este al doilea producător din cadrul OPEC. În cazul în care Bagdadul nu va ajunge la un acord cu Erbil, autorităţile au anunţat că vor exporta ţiţei prin Iran. Kurdistanul irakian produce aproximativ 500.000 de barili de ţiţei pe zi, pe care îi exportă via Turcia. Bagdadul nu poate schimba destinaţia acestei cantităţi către Iran, dar ar putea ordona trimitea a altor 150.000 de barili pe zi, extraşi din regiunea învecinată, Kirkuk, către Iran. 

Un acord între Iran şi Irak ar putea funcţiona astfel: Iranul ar importa petrol irakian pentru rafinăriile sale şi ar exporta o cantitate echivalentă din ţiţeiul său, în numele Bagdadului, din porturile iraniene din Golf.

Şi Irakul are porturi în Golf, dar acestea nu sunt legate de Kirkuk prin conducte.

Tot legat de Iran, Bijan Zanganeh – ministrul Petrolului de la Teheran – a anunţat vineri seara că ţara sa sprijină eforturile de stabilizare a pieţei, dar că nu va participa la o eventuală îngheţare a producţiei. Iranul vrea să îşi recâştige cota de piaţă de dinainte de impunerea sancţiunilor legate de programul său nuclear. Acestea au fost eliminate în ianuarie, iar de atunci Iranul îşi creşte producţia.

În 2012, înainte de întărirea sancţiunilor, Iranul producea 3,8 milioane de barili pe zi şi exporta 2 milioane de barili pe zi. Acum, Iranul produce 3,85 de milioane de barili zilnic şi şi-a recuperat 80% din cota de exporturi, potrivit lui Zanganeh. Înainte de sancţiuni, Iranul era al doilea producător din OPEC, însă şi-a pierdut poziţia în faţa Irakului.

Zanganeh a mai spus că producătorii care au destabilizat piaţa au şi responsabilitatea de a o „potoli“. El nu a dat nume, însă referirea este la Arabia Saudită, care din 2014 duce un război împotriva producătorilor americani care extrag hidrocarburi din zăcăminte neconvenţionale.

De asemenea, şi Rusia se află la maximul de producţie de după colapsul URSS.

Analiştii consideră că disensiunile dintre Arabia Saudită şi Iran fac puţin probabil un acord privind îngheţarea producţiei. Mai mult, state precum Libia şi Nigeria, care au avut perturbări ale producţiei din cauza atacurilor militanţilor asupra instalaţiilor petroliere, vor să îşi crească din nou producţia. Libia extrage acum în jur de 400.000 de barili pe zi, dar înainte de războiul civil producea mai bine de 1,4 milioane de barili. De asemenea, producţia în Nigeria este acum în jur de 1,5 milioane de barili pe zi, dar înainte de atacurile miliţiilor din Delta Nigerului era de 2,3 milioane.