Pentru Suedia, criza refugiaţilor a depăşit punctul critic

Suedia a reintrodus controlul la graniţe şi pregăteşte înăsprirea legislaţiei pentru azilanţi Foto Guliver / Getty Images

Suedia a primit anul trecut 163.000 de refugiaţi (1,6% din totalul populaţiei, echivalentul a 5,1 milioane de imigranţi pentru o ţară de dimensiunea SUA), iar suplimentarea cheltuielilor bugetare a costat aproape cât bugetul de apărare.

La trei ani după ce Suedia, alături de celelalte state nordice, a fost declarată „Următorul Supermodel” pentru prudenţa fiscală de către „The Economist“, sistemul de asigurări sociale se încovoaie sub greutatea celui mai mare val migrator pe care îl cunoaşte Europa de după cel de al Doilea Război Mondial.

Chiar şi cei mai pacifişti politicieni recunosc că în ritmul în care cresc cheltuielile legate de ajutorarea refugiaţilor, care sunt pe cale să le depăşească pe cele pentru apărare, nu mai pot fi susţinut fără o revizuire a contractului social bazat pe impozite mari, drepturile garantate pentru întreaga viaţă, reglementări restrictive şi cel mai înalt rating pentru creditare.

Puţini cunosc pericolele şi promisiunile bunăstării scandinave mai bine ca Aida Hadzialic, scrie Bloomberg. Familia ei a emigrat din Yugoslavia când ea avea doar cinci ani şi s-au stabilit la Halmstad, în nordul Suediei. Hadzialic a reuşit să ajungă viceprimar al oraşului pentru ca în 2014 să fie numită ministru pentru învăţământul secundar. Însă ceea ce o îngrijorează cel mai mult este viabilitatea modelului de societate care i-a salvat cu adevărat viaţa.

Ajutoarele pentru refugiaţi, cât bugetul de apărare

„Dacă nu vom reuşi să facem schimbările necesare pentru a menţine încrederea populaţiei că taxele plătite sunt direcţionate în mod corect pentru satisfacerea unor nevoi reale, oamenii vor începe să se-ntrebe dacă mai merită să plătească impozite,“ a spus Hadzialic. „Astfel vom crea o nouă falie între diferite categorii de cetăţeni.

Acesta nu mai este modelul suedez, aceasta nu este Suedia pe care o cunosc.“
La nivelul întregii Uniuni Europene dezbaterea încinge spiritele,  pe măsură ce afluxul de refugiaţi musulmani adâncesc criza şi erodează stabilitatea instituţională şi dau câştig de cauză partidelor extremiste.

Chiar şi în Suedia, unde partidele centriste guvernează de decenii, numulţumirea populaţiei este în creştere.  Social Democraţii, partidul de guvernământ, se află la cea mai joasă cotă de popularitate din ultimii 50 de ani: 24%. În schimb, partidul care se opune imigraţiei a crescut cu cinci puncte procentuaşe în preferinţele publicului, la 18%, faţă de rezultatul înregistrat la alegerile din 2014.

Investitorii au tras deja semnalul de alarmă

Pe măsură ce numărul de refugiaţi creştea anul trecut, marja la care se cumpărau obligaţiunile suverane sudeze a crescut mult peste cele germane, reperul pieţei europene, stabilind un maxim al ultimelor nouă luni.

Pentru a face faţă valului de refugiaţi care nu s-a diminuat în intensitate nici în 2016, autorităţile suedeze au anunţat că vor fi nevoite să cheltuiască suplimentar 110 miliarde de dolari de la buget. Tensiunile etnice sunt în creştere, crescând atacurile asupra centrelor de refugiaţi din întreaga ţară.

Astăzi, suedezii se pot considera cel mai norocos popor din lume. La 82 de ani, speranţa lor de viaţă este cu doi ani mai mare decât cea a americanilor, iar venitul mediu net anual pe gospodărie, de 29.185 de dolari, este mai mare ca al britanicilor, francezilor şi japonezilor.

Ceea ce pierd prin impunerea unui impozit pentru veniturile mari, de 60%, se câştigă prin programele de îngrijirea sănătăţii gratuite şi de calitate, sistem de educaţie performant şi un program vast de subvenţii pentru îngrijirea copiilor, locuinţe sociale ieftine şi unele dintre cele mai sigure şi moderne oraşe.

Statul social devine o amintire

Dar furnizorii de servicii publice spun că nu mai pot menţine standardele la aceleaşi valori, dacă imigranţii, majoritatea bărbaţi tineri, continuă să sosească în ţară.

Construirea de noi locuinţe pentru migranţi, în momentul în care aproape jumătate dintre suedezi aşetaptă în medie opt ani pentru a obţine un apartament cu o chirie subvenţionată în jurul Stockholm riscă să fie dezavuată de populaţie.

Singura cale pentru stimularea construcţiilor noi este acceptarea unor scumpriri care să-i cointereseze pe dezvoltatorii imobiliari să crească ritmul, o mişcare care cu siguranţă nu va fi pe placul electoratului.

Nici un stat social nu s-a confruntat cu un asemenea influx de refugiaţi, raportat la numărul de locuitori, consideră Joackim Ruist, economist la Universitatea din Gothenburg. În viziunea lui, s-a trecut de punctul în care situaţia locuinţelor se poate ameliora, fără suplimentarea cheltuielilor.

Temându-se de reacţia publică în situaţia locuinţelor şi a ajutoarelor financiare, care pot ajunge la 28.000 de dolari pentru o mamă singură cu doi copii, aproape media salariului unui muncitor amercian, Suedia încearcă să-şi schimbe politica uşilor deschise.  Citând un ritm nesustenabil al intrărilor în ţară, premierul Stefan

Loefven a reimpus controalele la frontiere şi vrea accelerarea deportărilor în cazul refuzului de azil. Reunificarea familiilor a fost de asemenea drastic reevaluată.  

Până de curând, nu se punea problema ca Suedia, ţară cu o datorie mult sub media europeană, nu ar dispune de resursele necesare pentru integrarea noilor sosiţi. Însă chiar cei care au emigrat la începutul anilor 1990 consideră că programele destinate imigranţilor sunt mult prea generoase.

În condiţiile actuale, grupul de refugiaţi este atât de numeros, încât foarte puţini vor fi capabili să intre pe piaţa muncii. În schimb, societatea va fi nevoită să le asigure un sistem echitabil de asigurări sociale şi de sănătate, ceea ce nu este sustenabil nici pentru o ţară ca Suedia.