Cum a pus un evreu apropiat Mossadului mâna pe una dintre cele mai mari comori din Africa
0
Unul dintre cele mai mari zăcăminte de minereu de fier din lume se află într-un lanţ muntos ascuns în Guinea. Iniţial, cea mai mare companie minieră din lume, Rio Tinto, câştigase dreptul de a exploata aceste resurse. Autorităţile din Guinea au retras însă licenţa şi au decis să dea drepturi exclusive unei companii care nu a mai lucrat niciodată în sectorul minier, dar care este controlată de cel mai bogat israelian.
Lanţul muntos Simandou se întinde pe aproape 113 kilometri. Câteva dintre vârfurile înconjurate de jungla densă au primit porecle de la specialiştii în minerit: un vârf este Iron Maiden, altul Metallica. Asta pentru că geologii spun că zăcămintele din interiorul lor sunt printre cele mai mari dovedite vreodată în lume şi cu siguranţă cele mai mari încă neexploatate, scriu jurnaliştii publicaţiei „The New Yorker”.
Minereul de fier ascuns în lanţul Simandou este şi foarte concentrat, ceea ce înseamnă că el necesită foarte puţin procesare înainte de a fi topit. În ultimul deceniu, pe măsură ce sute de zgârie-nori s-au construit în China pentru a forma oraşe strălucitoare, dar majoritatea fantomă, preţul fierului a crescut la nivel mondial - odată cu el şi preţul minereului din care se obţine.
În acest context, investitorii au început să caute cu frenezia cu care altă dată se căuta aur în El Dorado noi zăcăminte de minereu de fier. Astfel, pământul roşiatic pe care creşte vegetaţia bogată din Simandou valoarea sute de miliarde de dolari.
Însă pentru a ajunge la comoara dinăuntru munţilor este nevoie de investiţii masive, iar costurile de extracţie nu sunt de ici, de colo. Lanţul muntos se află la mai bine de 600 de kilometri de linia de coastă din vestul Africii şi este înconjurat de o junglă atât de deasă încât primele utilaje au fost transportate cu elicopterul. Înainte ca minereul să fie extras şi să aducă o avere celui care o face, zona trebuie dezvoltată, trebuie construită - pe lângă minele propriu-zise - o cale ferată cu capacitatea de a transporta zeci de tone de minereu. Totodată, pentru comercializarea minereul la nivel mondial este nevoie de acces la un port de apă adâncă, în care pot acosta marile cargouri. Guinea nu are aşa ceva.
De fapt, Guinea este una dintre cele mai sărace ţări din lume. Industria aproape că nu există, instituţiile funcţionează mai mult pe hârtie, accesul la electricitate este un lux şi peste jumătate din populaţie nu ştie să citească.
Valoarea Produsului Intern Brut al statului cu 10 milioane de locuitori s-a ridicat, în 2012, la 12,25 miliarde de dolari, potrivit ediţiei din acest an a CIA World Factbook. După valoarea PIB, statul ocupă locul 149 în lume. În funcţie de nivelul PIB/cap de locuitor, adică 1.100 de dolari, ţara se plasează pe locul 215. Comparativ, PIB/cap de locuitor în România se ridică la aproximativ 12.800 de dolari.
În lumina costurilor uriaşe pentru ca exploatarea zăcământului să devină posibilă, autorităţile din Guinea au decis în 1997 să acorde drepturi exclusive de exploatare gigantului anglo-australian Rio Tinto, cea mai mare companie minieră din lume. În 2008, directorul executiv al companiei, Tom Albanese, se lăuda în faţa acţionarilor că Simandou este, „fără urmă de îndoială, cel mai mare zăcământ de minereu de fier încă neexploatat din întreaga lume”.
Nu a terminat bine de zis, că guvernul din Guinea a decis unilateral să retragă licenţa acordată companiei, argumentând că Rio Tinto nu a investit suficient pentru a dezvolta mai repede exploataţia.
În schimb, autorităţile au acordat drepturi exclusive de exploatare companiei B.S.G.R. mult mai mici, care nu mai a mai avut niciodată operaţiuni în minerit. Dar B.S.G.R. înseamnă Beny Steinmetz Group Resources. N-aţi auzit de Steinmetz? Nu-i de mirare. Cel mai bogat israelian se fereşte de lumina reflectoarelor, iar orice declaraţie sau apariţie în presă reprezintă un trofeu pentru orice jurnalist.
Şi-a strâns averea de aproximativ nouă miliarde de dolari din comerţul cu diamante şi multe altele. „Multe altele” pentru că afacerile sale sunt atât de întortocheate, iar holdingul său deţine atât de multe firme, încât este greu să-ţi dai seama cu exactitate în ce anume a investit miliardarul cunoscut ca un apropiat al Mossadului, serviciul de informaţii externe al Israelului.
Directorii companiei Rio Tinto au fost furioşi. S-au plâns ambasadei americane din capitala Conakry şi au sugerat că Steinmetz nu are nicio intenţie de a dezvolta zona minieră, ci pur şi simplu a vrut să obţină concesiunea pentru a vinde apoi licenţa cu un profit substanţial. Rio Tinto susţine că, până în momentul în care a pierdut licenţa, investise deja „mai multe sute de milioane de dolari” şi că planul de dezvoltare era conform graficului.
În aprilie 2009, Ministerul Minelor de la Conakry a ratificat contractul cu Steinmetz. Un an mai târziu, miliardarul israelian vindea 51% din operaţiunile B.S.G.R. în Simandou pentru 2,5 miliarde de dolari către compania braziliană Vale.
Până în acel moment, B.S.G.R. nu plătise nimic statului Guinea - aşa cum se întâmplă deseori în cazul consesiunilor pentru exploatarea resurselor naturale, urmând ca redevenţele să fie calculate ulterior. Steinmetz se angajase doar să facă investiţii de 160 de milioane de dolari, pe care le-a onorat.
Valoarea totală a resurselor din Simandou a urcat la aproximativ cinci miliarde de dolari. Asta în contextul în care PIB al ţării se situa, în acea perioadă, la mai puţin de 10 miliarde de dolari.
„Cei din Guinea care au semnat acest contract sunt idioţi, infractori sau ambele?”, a fost întrebarea pusă de miliardarul sudanez Mo Ibrahim, sintetizând cel mai bine reacţia comunităţii internaţionale.
„Oamenilor nu le place succesul altora. Este deranjat pentru oameni că micul David îl poate învinge pe Goliat”, a declarat mândru Steinmetz într-unul dintre rarele sale interviuri, publicat în 2012 de „Financial Times”. B.S.G.R. a obţinut concesiunea pentru că „a urmărit agresiv o oportunitate”. „Trebuie să te murdăreşti pe mâini dacă vrei să obţii ceva.”
Potrivit organizaţiei Transparency International, Guinea este una dintre cele mai corupte ţări din lume. Acesta este şi principalul motiv pentru care ţara care ascunde aproape jumătate din rezervele mondiale de bauxită şi zăcăminte semnificative de minereu de fier, aur, diamante şi argint rămâne atât de săracă.
După lovitura de stat din 2008, mai mulţi dintre sponsorii tradiţionali ai statului, printre care grupul G8, FMI şi Banca Mondială şi-au redus drastic programele de finanţare pentru Guinea. Puterea a fost preluată atunci de o juntă militară, care a tipărit masiv bani, ducând inflaţia la cote alarmante. În 2010, junta a fost dizolvată şi înlocuită cu un guvern de tranziţie, care în decembrie i-a cedat puterea primului preşedinte ales liber în Guinea, Alpha Conde.
„Am moştenit o ţară, dar nu un stat”, explică preşedintele, care trebuie să demonstreze că B.S.G.R. a obţinut concesiunea prin mită înainte de a putea acţiona în orice fel.
Cum putem fi atât de bogaţi şi, totuşi, atât de săraci? Alpha Conde, preşedintele din Guinea
Între timp, valoare zăcămintelor din Simandou a ajuns să fie estimată la 140 miliarde de dolari. Faptul că Steinmetz a obţinut concesiunea prin mită este un secret deschis în întreaga lume, dar nimeni nu o poate dovedi. De câţiva ani, Departamentul pentru Justiţie al Statelor Unite s-a implicat în lupta crâncenă pe bogăţia locuitorilor din Guinea. În aprilie, FBI l-a arestat pe un apropiat al miliardarului israelian, care a fost şi împuternicitul acestuia când a preluat licenţa de exploatare pentru Simandou. Arestarea acestuia face parte dintr-o anchetă amplă asupra lui Steinmetz şi a B.S.G.R., iar americanii n-au încercat să facă un secret din asta.
Pentru Steinmetz, şi dacă se va ajunge la un proces, asta va însemna cel mult că „opţiunile de călătorie i se vor limita” - el are dublă cetăţenie, israeliană şi franceză. Niciunul dintre aceste două state nu şi-a făcut însă un obicei din a-şi extrăda cetăţenii certaţi cu legea americană.
Se încarcă comentariile...
