Care sunt ţările ce dictează modul în care interacţionează politica şi economia în 2013

Până acum, Angela Merkel a avut succes în protejarea economiei germane

O politică destabilizată este o influenţă majoră asupra dezvoltării economice, lucru demonstrat şi de panica stârnită în SUA la sfârşitul anului 2012, de încercările de a evita o criză fiscală ce ar fi aruncat una dintre cele mai mari economii în recesiune.

În anumite situaţii din 2012, politica a fost o „forţă a binelui“. Premierul italian, Mario Monti, a reuşit să tragă Italia de pe marginea prăpastiei, dar în alte cazuri, cum ar fi cel al Greciei, disfuncţionalităţile politice au agravat problemele economice. Mai mult ca sigur, legăturile politico-economice vor continua şi în 2013, estimează Project-Syndicate.org. 

În ţări precum Italia, Japonia sau Statele Unite ale Americii, politica va rămâne principala forţă din spatele abordărilor economice. Dar în ţări precum China, Egipt, Germania sau Grecia, se va întâmpla exact opusul: economia va influenţa deciziile politice.

În Italia se întrevăd alegeri, iar administraţia tehnocrată a ţării va da puterea din nou poporului pentru alegerea unui guvern potrivit. Întrebarea, valabilă şi pentru Italia şi pentru întreaga Europă, este dacă acest nou guvern va menţine politica economică actuală sau dacă o va schimba într-una mai puţin acceptată de partenerii externi, în special de Germania şi de Banca Centrală Europeană.

Noul guvern japonez a anunţat deja o politică bazată pe fiscalitate şi exercitarea de presiune asupra Băncii Japoniei de a relaxa politica monetară. Toate acestea sunt un efort de a genera o creştere rapidă şi o inflaţie mai mare. În acest proces, oficialii slăbesc puterea yenului. Ei vor mai încerca şi să scadă dependenţa de exporturi a ţării şi să regândească externalizarea producţiei în ţări în care salariile sunt mai mici.

În ţările în care economia este cea care influenţează politica, cum ar fi în Egipt sau în Grecia, sărăcia în creştere, rata mare a şomajului şi harababura financiară vor pune guvernul la grele încercări. Vremurile dificile vor alimenta revoltele civile, ameninţând credibilitatea unui guvern, deşi nu vor exista alternative evidente care ar asigura o recuperare economică rapidă şi creşterea condiţiilor de trai.

Apoi avem Germania, spune Project-Syndicate.org, care deţine cheia integrităţii şi a unităţii zonei euro. Până acum, cancelarul Angela Merkel a avut destul de mult succes în protejarea economiei germane de tulburările europene. Rata şomajului este scăzută şi încrederea este destul de mare. Deşi nivelul de dezvoltare s-a mai domolit un pic, Germania rămâne una dintre cele mai bune economii europene, şi nu doar finanţatorul principal al zonei euro.

Cum va interacţiona economia cu politica la nivel naţional şi global este una dintre cele mai mari întrebări ale anului 2013. Există trei scenarii: 

- o economie bună şi o politică eficientă vor oferi baza pentru o creştere economică la nivel global 

- o economie proastă va interacţiona cu o politică disfuncţională şi vor veni vremuri tulburi sau

- va creşte instabilitatea pe fondul luptei între economie şi politică, fără a exista un rezultat clar sau vreo direcţie. 

O parte a răspunsului depinde în special de China, de Germania şi de SUA. Stabilitatea lor economică şi politică este esenţială pentru starea globală a economiei, care încă se recuperează după criza din 2008.

Indicatorii actuali, deşi incompleţi, sugerează că cele trei ţări vor continua să deţină cheile în 2013. Asta este vestea bună, spune Project-Syndicate.org. Vestea rea rea este că nici măcar cele trei ţări pe umerii cărora stă greul nu vor reuşi să echilibreze suficient nivelul de creştere şi echilibrul economic la care aspiră miliarde de oameni.