A venit, a văzut... a plecat

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Şansa istorică a intrării în orbita civilizaţiei occidentale arată că istoria ne-a favorizat din nou ca în 1918, când s-a făcut România Mare! Într-adevăr, aderarea la UE în 2007 este o şansă istorică, unică pentru România. Această şansă istorică a intrării ţării noastre în orbita civilizaţiei occidentale este relevant ilustrată de vizita premierului Japoniei, Shinzo Abe, la Bucureşti în săptămâna aceasta.

Din păcate, eşecul vizitei demonstrează limpede că s-a ratat o şansă unică a unei potenţiale infuzii de talent, profesionalism şi capital cu mare impact economic prin care prima vizită a unui lider nipon de cea mai înaltă anvergură în ţara noastră le-ar fi putut lansa prin multiple colaborări factuale Româno-Japoneze. Acest raţionament este plauzibil deoarece premierul Shinzo Abe a venit la Bucureşti însoţit de o echipă de investitori de mare anvergură, de importanţă mondială.

Totuşi, optimist vorbind, aderarea noastră la UE înseamnă că suntem deja în aria geografică a Occidentului. Este o victorie benefică, notabilă a românilor. Desigur, aderarea s-a făcut prin şi cu efortul şi prin consensul politicienilor noştri de după 1989. Semnificaţia majoră a acestei victorii politice este menită să repare „fatalitatea istorică” a neamului nostru care a fost definită în 1952 de Mircea Eliade în cartea sa „Căderea în istorie”, ilustrată prin citatul următor: „Noi, Românii, nu avem niciun motiv să idolatrizăm Istoria. Printre neamurile fără noroc, ne numărăm în frunte”.

Chiar dacă suntem la graniţă, în zona Europei Centrale şi de Est, important este faptul că avem aceleaşi drepturi (evident şi aceleaşi obligaţii) ca toate ţările din UE. Acceptarea noastră în civilizaţia Occidentală implică un nou destin pentru România. Înseamnă intrarea noastră într-o lume deosebit de competitivă ceea ce înseamnă şi o mare provocare căreia trebuie să-i facem faţă. De aceea este nevoie de lideri cu minţi strălucite şi înţelepţi, de oameni harnici, eficienţi şi competenţi.

Căderea în istorie” neforţată

Este ilogic să credem că premierul Japoniei, Shinzo Abe, după ce a călătorit mii de km a fost mulţumit că are „şansa” să fie plimbat prin Muzeul Satului să  vadă cum se fac oalele din lut în frumoasa noastră patrie. Logic vorbind, vizita a fost un dezastrul diplomatic. Un japonez pragmatic, a venit cu o echipă de investitori să examineze posibilitatea unor contracte economice. O ocazie unica pentru ţara noastră. De pildă, un potenţial contract cu un investitor performant pentru realizarea Magistralei 6 de metrou, care va lega Gara de Nord de aeroportul Otopeni. Din păcate, omologul român al PM japonez s-a supărat..., şi-a luat jucăriile şi-a plecat. Iar pe liderul celei de a treia economii mondiale l-a lăsat cu ochii în soare. L-au plimbat să vadă şi să admire, politicos, tehnologiile meşteşugului oalelor de lut. De aceea am dat titlul acestui articol „A venit, a văzut... a plecat”.

Impresii din Japonia

Am avut ocazia să merg în Japonia la un congres mondial de diabet, in 1995, la Kobe. După zborul peste Siberia timp de o noapte, din Frankfurt la Tokio, am ajuns în Aeroportul Internaţional Narita. Prima impresie la poarta de intrare în Japonia (Welcome to Japan – Bine aţi venit în Japonia) a fost emblema acelei ţări: un computer. Acesta semnifică tehnologie de vârf prin computerizare, automatizare, robotizare, eficienţă, competenţă, locuri de muncă de înaltă calificare, venituri mari prin export şi prosperitate. Computerul, ca siglă a Japoniei (în 1995), m-a impresionat aparte şi m-am gândit mereu că oare noi românii ce siglă am putea să  afişăm la poarta de intrare internaţională de la Otopeni? De aceea, primul blog pe care am avut onoarea să-l postez alături de blogurile unor cunoscuţi maeştri (experţi în domeniu) l-am intitulat „Puterea Creierului”, deoarece sugerez să lansăm o provocare majoră în anul aniversării „Marii Uniri”. În noua poziţie a României cred că trebuie să gândim măreţ şi îndrăzneţ. Cred cu toată convingerea că ar trebui să lansăm deviza „Puterea creierului pentru folosul poporului” pentru următorii 100 de ani, 2018-2118! În blogul „Puterea Creierului” explic foarte clar de ce cred în această sintagmă. Justific în blogul meu „Puterea creierului” printr-o reţetă viabilă prin care România ar putea să beneficieze de o bogăţie autohtonă imensă până nu este prea târziu!    

Un exemplu de performanţă japoneză

Ar fi multe de spus despre impresiile din Japonia. Relevant pentru acest articol este faptul că palatul congreselor din Kobe (la care au participat cca zece mii de medici şi cercetători) este construit pe o insulă artificială creată de un popor harnic, performant şi eficient. Pe acea insulă artificială, care a costat peste zece miliarde de dolari (cu şpagă zero!), s-au construit blocuri pentru locuinţe şi hoteluri cu zeci de etaje care rezistă la cutremure, terenuri de sport şi parcuri pentru relaxare. Insula artificială este legată printr-un tren care circulă automat (fără mecanic) la ore şi minute extrem de precise.  Apropo de şansa realizării Magistralei 6 de metrou prin investiţie Japoneză! Referitor la impresia despre puterea financiară a Japoniei, cel mai relevant s-a exprimat un prieten al meu, profesor de diabet din Anglia (cu care am făcut o plimbare pe o alee din apropierea congresului). El a făcut următoarea reflecţie: „plenty of money in this Japan – sunt mulţi bani în Japonia”.  Aşa ca să înţelegem şi mai bine ce şansă s-a pierdut prin eşecul vizitei premierului Japoniei, Shinzo Abe.

Concluzie

„Căderea în istorie” ne-o facem singuri. Decidenţii noştri nu au priceput semnificaţia unică a vizitei în România a marelui lider nipon împreună cu echipa sa de investitori, îndeosebi în infrastructură.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite