Ce viitor au gazele de şist în România

România are resurse considerabile de gaze de şist, spun specialiştii

România mai are rezerve dovedite de gaze naturale pentru 10-15 ani, însă exploatarea resurselor neconvenţionale la scară industrială continuă să fie un capitol îndepărtat pentru piaţa românească.

În prezent, România importă aproximativ o treime din necesarul de gaze naturale. Din cantitatea cumpărată de la străini, în jur de 30% vine de la ruşi. Dependenţa României faţă de importurile de gaze va creşte însă, în contextul în care resursele proprii mai pot asigura necesarul – la aceeaşi rată de consum – pentru doar 10-15 ani, spun specialiştii. 

România are însă un potenţial considerabil în ceea ce priveşte gazele de şist, având în vedere că acestea se găsesc acolo unde există sau au existat şi au fost extrase zăcăminte de ţiţei. Cum România era, la începutul secolului XX, al treilea producător mondial de petrol, este lesne de crezut că resursele de gaze de şist sunt considerabile. 

Lipsa unei strategii, principala problemă

Reorientarea energiei româneşti dinspre resursele tradiţionale, aflate în declin, către rezervele neconvenţionale rămâne însă un proces îngreunat de lipsa unei strategii energetice pe termen lung.

„Lucrurile acestea nu se fac peste noapte, o schimbare a sistemului se implementează doar după ani de studii şi analize. La noi însă, specialiştii din domeniu nu sunt consultaţi aşa cum ar trebui, iar despre strategii doar se discută, dar niciodată nu se pun în aplicare”, explică Dumitru Chisăliţă, expert în energie şi fost director al Romgaz. 

România, alături de mai multe state comunitare, a amânat adoptarea unor strategii în ceea ce priveşte exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică până la formularea unor directive clare la nivelul Uniunii Europene. 

Acestea au venit la sfârşitul anului trecut, când Parlamentul European a adoptat două rezoluţii, una privind efectele industriale ale exploatării gazelor din şisturi, cealaltă analizând impactul pe care îl are asupra mediului înconjurător fracturarea hidraulică, tehnologia folosită astăzi pentru extracţia acestei resurse.

Astfel, singurele directive clare de la Bruxelles spun că guvernele au ultimul cuvânt, nu trebuie să se alinieze niciunei poziţii comune a blocului şi că nu există studii definitive, din surse incontestabile, care să ateste că fracturarea hidraulică prezintă pericole pentru mediu şi populaţie. 

Tot la sfârşitul anului trecut, în paralel cu alegerile parlamentare, în trei localităţi din judeţul Constanţa – Mangalia, Costineşti şi Limanu – au fost organizate referendumuri  pentru consultarea cetăţenilor cu privire la activităţile de exploatare a gazelor neconvenţionale. Toate au fost invalidate din lipsă de prezenţă. 

Proiect de lege pentru interzicerea fracturării

Astfel, viitorul exploatării gazelor de şist în România rămâne incert şi fără un cadru legal clar. În Parlament există deja o iniţiativă legislativă de interzicere a exploatării de hidrocarburi prin metoda fracturării hidraulice, proiect semnat de 10 deputaţi şi senatori, iar argumentul este potenţialul pericol asupra mediului. 

Proiectul a fost respins de Senat, însă a primit avizul Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor, care este forul decizional, şi a fost trimis pentru aviz Comisiei pentru Administraţie Publică, Amenajarea Teritoriului şi Echilibru Ecologic. 

Avem nevoie de un cadru legislativ specific pentru gazele de şist? În multe state europene şi americane, permisele pentru operaţiuni de explorare şi licenţele pentru exploatare sunt acordate în baza legilor existente pentru hidrocarburile clasice.

„La produsul final nu există nicio diferenţă, tot gaze sunt. De ce să aibă nevoie de un cadru legislativ adaptat? Este de ajuns să ne aliniem normelor europene şi să respectăm legile existente”, crede Chisăliţă, blogger „Adevărul”. Însă, punctează acesta, „noi discutăm de produsul final fără să avem un minim studiu făcut”.

„România are resurse comparabile cu SUA“

Trei companii petroliere mari şi-au exprimat interesul de a extrage gaze de şist în România. Este vorba despre gigantul american Chevron, care a câştigat trei perimetre în Dobrogea, de ungurii de la MOL şi o de firmă canadiană, Avere Energy – acestea din urmă câştigând câte un perimetru în vestul ţării.

Şi alte companii au susţinut că sunt interesate de astfel de resurse în ţara noastră, printre care Petrom, Romgaz şi Sterling Resources. „România are resurse de gaze de şist comparabile cu cele din Statele Unite sau Polonia“, declara, în martie 2012, Bogdan Popescu, director pentru România al Zeta Petroleum, o companie care deţine câteva zăcăminte petroliere în România.

Intenţiile Chevron, care între timp a mai achiziţionat un perimetru  – cel din judeţul Vaslui  – de la Regal Petroleum, au stârnit dezbaterile din ultima vreme din spaţiul civic, mai ales când Guvernul a aprobat cele trei acorduri petroliere pentru perimetrele din 

Dobrogea. 

În momentul de faţă, companiile pot demara doar operaţiuni de explorare pentru perimetrele pe care au licenţe. Pentru exploatarea acestora este nevoie de acord de mediu, care este mult mai greu de obţinut.

„Nu cred că până la nivelul anilor 2020 se va putea vorbi în România de producţia de gaze de şist“, spunea anul trecut Alexandru Pătruţi, fostul şef al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM). Chiar şi aşa, doar partea de explorare va aduce în acele zone investiţii de câteva sute de milioane de dolari.