Teatrul galant al lui Andrei Şerban

Andrei Şerban

În aproape o lună, Andrei Şerban trece de la teatrul politic la comedia filosofică şi arta pentru artă, prin textele aceluiaşi Shakespeare, la aceeaşi companie (Bulandra). O distanţă mai mare între Richard 3 şi aceste Zadarnice chinuri ale dragostei, cu greu s-ar putea imagina.

Articol publicat pe blogul Despre Opera.

Love’s Labour’s Lost e una dintre piesele lui Shakespeare rar jucate, din cauză că textul e sofisticat, făcând aluzii la literatura unor vremuri îndepărtate. Mai mult, acea literatură veche nu doar că ne este prea puţin cunoscută nouă, celor neiniţiaţi, ci este chiar aproape irelvantă în România. O provocare aparent insurmontabilă pentru un regizor, nu şi pentru Andrei Şerban.

Translatarea contextului curţii regelui Navarrei într-o contemporaneitate de ghetou e irelevantă, dacă vrei să cauţi în această punere în scenă vreo corespondenţă ascunsă cu realităţile româneşti. Ea nu încearcă să sugereze nimic altceva decât truismul actualităţii lui Shakespeare ca dramaturg. Ţin minte că m-a indispus efortul Danielei Dima de a adăuga tăieturi din ziare ale unor articole de Andrei Pleşu şi Radu Paraschivescu peste libretul Văduvei vesele. Nici aducerea în prezent a lui Richard III nu m-a convins, dar nici nu m-a deranjat. De data asta însă, Daniela Dima s-a dovedit a fi esenţială în adaptarea replicilor acestei piese în limba română obişnuită, a oamenilor de pe stradă. Aluziile poetice devin inteligibile în versurile chinuite a patru bărbaţi puşi pe cucerit nişte franţuzoaice sofisticate, ba chiar autoironia lui Ferdinand care-şi verifică rimele e unul dintre momentele cele mai hilare ale spectacolului.

Sigur, se poate reproşa predispoziţia actorilor români pentru comicărie derizorie, accentuată şi mai mult de stilul show-urilor în care joacă breasla pe la diverse televiziuni. Da, şi dicţia lui George Ivaşcu lasă de dorit, uneori enervant de mult. Şi, da, tuşa regizorului iese şi ea puţin îngroşată de toate aceste neajunsuri.

Dar… Rar am văzut un spectacol atât de coerent, în care cele aproape două ore şi jumătate fără pauză să treacă atât de repede. M-am trezit pufnind în râs în foarte multe momente, deşi nu cedez uşor în faţa umorului facil. O secvenţă la care mă amuz şi acum...

Citeşte continuarea articolului pe blogul Despre Opera.

Caseta tehnică:

Marţi, 21 Mai, la Bulandra
William Shakespeare: Zadarnicele chinuri ale dragostei
Traducere de Lucia Verona şi Horia Gârbea, într-o adaptare liberă de Daniela Dima
Regia: Andrei Şerban; regizor asociat: Daniela Dima; decor: Octavian Neculai; costume: Edita Lupea
Şerban Pavlu (Berowne), George Ivaşcu (Regele), Alin State (Longaville), Lucian Ifrim (Dumaine şi Anton Bont), Cătălin Babliuc (Tărtăcuţă), Constantin Dogioiu (Don Adriano de Armado), Catinca Nistor (Boyet), Ioana Anastasia Anton (Prinţesa), Alexandra Fasolă (Rosaline), Silvana Negruţiu (Katherine), Maria Vârlan (Maria şi Juaquinetta), Adela Bengescu (Molie)