Să mă supăr?

Dacă e să o iau pe argumente, răspunsul la întrebare este "da". Dacă e să pun totul la rece, răspunsul este "nu". De ce o fac totuşi?

Cred că un concurs naţional care are reguli anunţate plus o dată limită a depunerii pieselor de teatru trebuie să fie mai presus de toate clar şi corect. Miza cea mai mare nu e să auzi că ai câştigat sau/şi că ai fost nominalizată, cât mai ales, cel puţin pentru mine, să ai o şansă mai mare ca piesa ta să fie pusă în scenă, fie în Bucureşti, fie în alte teatre din ţară. Dacă am numărat bine, de-a lungul istoriei acestui concurs, până acum doar 2 din cele 29 de piese câştigătoare nu au fost reprezentate. 

Ca autoare din diaspora să ştiu că pot să particip la un astfel de concurs, să ştiu că sunt într-o "cursă" alături de alţi pasionaţi de scriitură dramatică este o şansă care mi se dă, dar şi pe care o dau literaturii române. Mai mult, poate pentru cei din afara graniţelor ţării concursul este chiar mai competitiv atâta vreme cât avem rar ocazia să scriem în limba maternă. Dacă o mai vorbim cu familia şi amicii când şi când, de scris, sigur o facem mai rar. Aşadar, din start, acest fel de concurs este o întoarcere la limba de acasă, o bucurie imensă, dar şi un pariu pe care îl punem cu noi înşine pentru că nu vrem să dezamăgim. Dimpotrivă, vrem să nu fim uitaţi şi vrem şi să îmbogăţim scriitura dramatică pentru că trăim în lumi diferite care se pot intersecta.

Spre deosebire de AFCN unde miza este câştigarea unei sponsorizări, unde primeşti exact de ce ai fost depunctat, unde ştii clar ce scor ai obţinut, la concursul "Piesa anului", nu afli nici măcar câte piese au fost în concurs. Başca, anul acesta afli cine a câştigat şi cine a fost finalist dacă ai un amic pe acea lista, pentru că un comunicat de presă a lipsit. Repet, la un un concurs naţional cu sponsori, anunţat cu mare tam-tam!

Categoric că nu scrii şi trimiţi o piesă de teatru ca să te "foloseşti" de cei din juriu să te înveţe cum să scrii, asta nu se face la niciun concurs similar (decât dacă mă înşel). Dar nu e pentru prima dată când se încalcă regulile clar anunţate prin care piesele scurte, de sub 30 de pagini, sunt pe lista finală. De ce se face asta? De ce nimeni nu obiectează? De ce nimeni nu verifică?

Revin la întrebarea din titlul acestei postări, de ce nu este juriul exigent, integru şi de ce nu îşi face datoria de a descalifica acele piese care nu respectă regulile concursului? Fac public aceste aspecte pentru că nu există contestaţii la acest concurs, iar eu îmi doresc ca cei care îşi înscriu piesele să aibă de asemenea decenţa de a respecta regulamentul, pentru că juriul nu o face. Vorbim de un concurs organizat sub egida UNITER, nu aşa, unul la sat făcut de către un primar care nu a citit nicio piesă de teatru! Riscând o analogie care poate nu va avea efect, cum ar fi dacă eşţi programat să te opereze doctorul de ochi, dar în ziua operaţiei, ţi se trimite un doctor cu o altă specializare motivându-ţi-se că şi acela a terminat Medicina? Piesele scurte dacă nu aparţin acestui concurs, deşi scrieri dramatice, nu au de ce concura! 

Se încalcă reguile şi asta ar trebui să supere masiv pe cei care cred în valoarea educaţională şi emoţională a teatrului. Nu poţi să vorbeşti despre schimbări în teatru dacă cei din comisie schimbă un concurs după cum vor ei. Poate piesa mea ca şi a altora ar fi avut o şansă  dacă cele mici ar fi fost eliminate. Reamintesc juriului că o piesă de teatru întreagă ("full length") are de la 9,000 de cuvinte în sus/50 pagini (minim) pentru că doar aşa are oportunitatea ca ideile ei să fie dezvoltate şi ulterior savurate de către cititori. Numai că, uite, asta s-a ignorat. Dar cum nu poţi contesta oficial, te gândeşti naiv că la anul va fi mai bine. Sau renunţi.

Sursa UNITER: Concursul nu acceptă piese jucate sau reprezentate, dramatizări sau texte într-un act. Fiind denumit Cea mai bună piesă de teatru românească a anului, Concursul acceptă piese (texte) în limba română şi din Basarabia sau ale românilor stabiliţi (rezidenţi) în străinătate.

PS: Nu am comentat piesa câştigătoare deloc, decât am punctat unde s-a greşit şi NU doar în acest an. Aşa că voturile negative şi comentariile răutăcioase nu mă intimidează.