Viaţa lui Nae Lăzărescu, dincolo de scenă: probleme cu alcoolul şi pierderea unui copil la vârsta de cinci luni

Sâmbătă, în ziua când va fi îngropat la Focşani, actorul Nae Lăzărescu trebuia să joace în spectacolul „Piei, drace!!!“, pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase“.

Trupul neînsufleţit al actorului Nae Lăzărescu va fi depus vineri de la ora 14.00, la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase“. Artistul va fi înmormântat sâmbătă la Focşani.

Nae Lăzărescu, artistul bonom, supranumit Fernandel al României pentru asemănarea cu celebrul comic francez, făcea cuplete memorabile de revistă cu Vasile Muraru pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase“, pe care-l slujea de peste cinci decenii.

 Nae Lăzărescu a murit joi dimineaţă, la vârsta de 72 de ani. Suferea de câţiva ani de o boală cronică de ficat. S-a stins acasă, în cartierul Titan, unde locuia cu cea de-a cincea nevastă a sa, „moldoveanca“ mai tânără cu 27 de ani, alături de care artistul şi-a petrecut ultimul sfert de veac. „Am avut cinci neveste. Am ţinut la toate şi sunt ale dracului de multe! Eu fiind un om sărac, cu lefuri de mizerie. Moldoveanca însă m-a potolit“, povestea Lăzărescu, într-un interviu din 2011, publicat pe site-ul Teatrului „Constantin Tănase“.

„Cele patru divorturi mi-au consumat nervii“

Actorul nu a avut copii şi aceasta a fost unul dintre marile regrete ale vieţii sale  

„Cu a doua nevasta am avut un baiat, care a murit la cinci luni. Si cind el era pe masa, mort, eu aveam spectacol. Cred ca m-a intarit Dumnezeu, nu stiu ce sa zic! Fetele de la balet plingeau, saracele, in culise si eu nu aveam nimic... Stiti cum se spune: «Nu-i da, Doamne, omului cit poate sa duca!».

Publicul nu este interesat de viata ta, ce faci tu acasa, pe el il intereseaza sa vada piesa, sa se destinda, sa vada actorii, nu problemele noastre de acasa!”, marturisea,  Nae Lăzărescu, într-un interviu acordat Revistei Vip în 2009.

 „Am trecut prin patru divorturi. Toti nervii pe care i-am avut mi i-am varsat atunci. Si toate au fost divorturi americane, adica imi luam un schimb de haine si plecam din casa. Cind eram cu a doua nevasta, am coborit pina la colt sa iau piine si m-am intors peste o luna si jumatate… (ride). A indurat si ea, saraca, zece ani, cit sa mai indure... Ce sa faci, asta e viata, n-a zis nimeni ca sintem calugari! Credeti ca ele de bine au plecat?! Si le-am iubit pe toate, dar na... am mai si cazut in freza dupa citeva! Mi-am luat-o si eu de citeva ori. Am intrat in viata complexat din pricina... trompei, si cind am vazut cum stau lucrurile, mi-am revenit. Omul trebuie sa se simta bine asa cum e el si cu ce i-a dat Dumnezeu. Cu a cincea sint insurat de 25 de ani. Sotia mea este o moldoveanca frumoasa, Marcela Avram, colega de breasla de-a noastra. Nu o pot minti, orice ar fi, ca se prinde imediat! Cel mai mult regret ca nu am niciun copil, mi-ar fi placut si mie sa am pe cineva acum…”, povestea, cu nostalgie, Nae Lăzărescu, în interviul din Revista Vip.

„Un nou cuplu la Tănase“

Alături de Vasile Muraru, partenerul său de scenă, Nae Lăzărescu a scris istoria teatrului de revistă jucând în sute de spectacole. Cei doi au debutat pe această scenă în 1982, presa vremii titrând „Un nou cuplu la Tănase“. Actorul era prezent pe afişele teatrului în multe dintre spectactacolele din această stagiune.

Nae Lăzărescu a urcat pe scenă pentru ultima dată în urmă cu o lună, susţin reprezentanţii teatrului. Sâmbătă seară, actorul trebuia să joace în „Piei, drace!!!“, iar duminică – în „Comedie pe Titanic“, reprezentaţiile din acest weekend fiind anulate. Unul dintre rolurile memorabile ale lui Nae Lăzărescu la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase“ a fost în „Omul care a văzut moartea“.

„Nu suport mămăliga“

A copilărit pe lângă Şoseaua Giurgiului din Bucureşti, în Ferentari, într-un cartier de oameni amărâţi, muncitori. „

Am prins toate nenorocirile posibile. Ţin minte perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Am prins seceta din 1946, zăpezile din 1953, două cutremure majore... Nu suport mămăliga. La şcoală, mămăliga era pe cartelă“, povestea actorul.

A fost pasionat de mic de teatru, lăudându-se că făcea stand-up comedy de când se ştia. „Eu am fost la înmormântarea lui Constantin Tănase (n.r. – august 1945). Nu îl ştiam. Eram în cârcă la tata. Lumea râdea în loc să plângă, nu îl vedeau mort! Era de fapt ultimul spectacol al lui Tănase“, mărturisea Nae Lăzărescu.

Când era student la Academia de Studii Economice, juca într-un grup de teatru satiric, cu care participa la festivaluri de amatori, apoi a lucrat trei ani la „Rapsodia Română“, la secţia de estradă. „Eu am vrut să fiu aici, la Teatrul «Constantin Tănase», portar, contabil, orice, dar neapărat la acest teatru...“, şi-a exprimat actorul dragostea pentru această scenă.

„Unul dintre olimpicii alcoolului“

Nae Lăzărescu recunoştea că a făcut „multe găinării“ la viaţa sa. 

„Am fost unul dintre olimpicii alcoolicilor din România. După ce a murit prietenul meu Aurelian Andreescu, m-am lăsat. Au trecut mai bine de 30 de ani...“, povestea actorul în interviul din 2011, pulicat pe site-ul Teatrului „Constantin Tănase“.

Îşi amintea cu nostalgie de marii actori Ştefan Iordache, Gheorghe Dinică sau Ştefan Bănică senior. „A fost Dumnezeu ingrat cu artileria grea a teatrului românesc, s-au dus unul după altul, numai cei mai mari. Îmi pare foarte rău“. Nae Lăzărescu nu ştia atunci, în 2011, că avea să-i urmeze pe aceşti corifei atât de curând. 

Revista, uşoară la prima vedere

Actorul Nae Lăzărescu s-a născut pe 8 septembrie 1941. Pe lângă sutele de spectacole de revistă, Nae Lăzărescu a jucat şi în filme, printre care „Grăbeşte-te încet“, „Şantaj“, „Baloane de curcubeu“, „Căsătorie cu repetiţie“ şi „Viraj periculos“. De asemenea, în animaţia „Maşini“, i-a dat voce personajului Clang.

„Genul teatrului de revistă poate părea la prima vedere uşor, dar, dacă este luat în serios, este destul de dificil“, afirma Nae Lăzărescu. „Toate rolurile îmi sunt dragi, bineînţeles că am avut şi copii nereuşiţi, că nu se poate altfel. Teatrul de revistă este ca un ziar, un ziar vorbit. Textul de revistă durează cel mai puţin, pentru că se schimbă împrejurările“.

Despre dragostea şi profesionalismul cu care îşi făcea meseria povestea: „Am avut roluri grele. Un actor poate slăbi între trei şi cinci kilograme într-un spectacol. Un tenor de operă slăbeşte la fel. Eu sunt din categoria actorilor mai vechi. Vin cu cel puţin o oră înainte de spectacol. Ascultam orchestra cum se acordă, treceam prin scenă şi observam dacă recuzita este în regulă, ascultam rumoarea primilor oameni intraţi în teatru“.