INTERVIU Helmut Stürmer aduce lumea lui Urmuz de la Timişoara la Bucureşti
0
La Festivalul Naţional de Teatru, îl puteţi vedea pe marele scenograf Helmut Stürmer în rara calitate de regizor. El a montat „Fuchsiada“ după Urmuz, o „instalaţie teatrală“, la Teatrul German de Stat din Timişoara, avându-l ca „asistent“ de lux pe Silviu Purcărete, pe muzica originală compusă de Vasile Şirli. Spectacolul se joacă în FNT, cu două reprezentaţii, miercuri şi joi, de la ora 20.30, la Sala Majestic a Teatrului Odeon.
Despre această unică realizare ne-a povestit Helmut Stürmer la Adevărul Live.
De ce aţi ales tocmai „Fuchsiada“?
Ştiam eu ceva de Urmuz încă din facultate, în România. Dar, peste ani, ajungând la München am găsit într-o librărie foarte „fină“ toată opera lui Urmuz tradusă de Oskar Pastior, şi el un mare poet care are marea calitate de a reinventa poezia lui Urmuz în germană cu exact aceeaşi calitate cu care a fost scrisă. Aşa că mai întâi l-am cunoscut pe Urmuz în germană, apoi am făcut rost de scrierile lui în româneşte. Şi m-am gândit că povestea „Fuchsiadei“ ar trebui spusă. Într-o vară mai liberă am început să scriu un sinopsis, apoi un mic libret, gândindu-mă că s-ar potrivi la o opera, apoi am început să bat la uşi ca să văd cine e interesat de propunererea mea.
Şi cum aţi ajuns la Timişoara?
Am lucrat cu Niky Wolcz „Ţinuturile joase“ după proza Hertei Müller la Teatrul German de Stat din Timişoara şi fiind în turneu la Karlsruhe i-am povestit într-o seară la cârciumă despre acest proiect lui Lucian Vărşăndan, directorul de atunci al Teatrului German din Timişoara. Iar el şi-a asumat proiectul.
De ce se numeşte instalaţie teatrală?
Pentru că are puţine vorbe, ce e drept, dar bine „montate“. Am vorbit mai multor prieteni regizori despre proiectul meu şi singurul interesat să mă ajute a fost Silviu Purcărete. Dar a pus o condiţie, să nu fie el regizor, ci asistentul meu pentru că era proiectul meu.
Şi v-a plăcut să fiţi regizor?
Una este să visezi regia şi alta este să o faci. Eu nu aş mai face chestia asta niciodată pentru că îmi doresc să mai şi trăiesc.
Fiind mai sensibil, eu mă simt responsabil pentru tot: şi pentru actori şi pentru lumini şi pentru organizare, nu sunt destul de egoist. Iar dacă un regizor nu are un anumit ego în drumul lui către un spectacol este în pericol. Iar eu, sensibil fiind, m-aş simţi mereu în pericol.
Cum funcţionează relaţia dvs. cu Silviu Purcărete?
Eu am o relaţie ideală cu Silviu Purcărete. Asta înseamnă ca la cinci ani, să zicem, după o premieră de succes, să stăm la un pahar de vin şi să ne întrebăm: „Mă, ce bună a fost chestia aia din spectacol! A fost ideea mea sau a ta?“ Şi să stăm amândoi să ne gândim şi să nu ne aducem aminte a cui ce idee a fost. Asta este o relaţie perfectă.
Se încarcă comentariile...
